fbpx
 
Un număr de 35 de inculpaţi, între care se regăsesc acţionari şi persoane cu funcţii de conducere ai unei firme, un fost deputat, un avocat, dar şi un executor judecătoresc, au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT Caraş-Severin fiind învinuiţi, între altele, de constituirea unui grup infracţional organizat, abuz în serviciu şi delapidare cu consecinţe deosebit de grave, într-un dosar ce face referire la procedura de privatizare a staţiunii Băile Herculane.

Fostul ministru austriac de finanţe Karl-Heinz Grasser a fost condamnat vineri la opt ani de închisoare, în finalul unui amplu proces de corupţie legat de privatizarea frauduloasă a 60.000 de apartamente de stat care a creat un prejudiciu de aproape 10 milioane de euro, relatează AFP şi dpa, citate de Agerpres. Grasser (51 de ani), fost protejat al liderului de extremă dreapta Jorg Haider în anii 2000, a fost supranumit în acea vreme de presă „ministrul glamour", datorită fizicului său avantajos şi căsătoriei sale cu o moştenitoare a imperiului Swarovski.

Privatizările făcute de familia Asimionesei au fost jafuri în stil organizat, fără excepție. Au luat Atom Cernavodă, sperând la comenzi de la Centrala Nucleară. Au cumpărat firma de stat în 2005, iar în următorii doi ani n-au mai depus bilanțuri contabile! Au vândut un bac-remorcher cu doar 50.000 de lei către o firmă care era tot a lor! Pentru jaful făcut, lichidatorul le vânează apartamentul din Păcurari, dar cei doi fug prin partaj. Asimionesei așteaptă prescrierea, așa merge legea în România.

Cum a administrat Violeta Asimionesei o fostă firmă de stat din Cernavodă: a vândut principalul activ al societății, un bac remorcher, către o societate proprie, fără ca banii să mai apară în contabilitatea vânzătorului.

Pentru a recupera pagubele de 870.000 de lei, lichidatorul se luptă de șapte ani cu mișmașurile celor din clanul Asimionesei. 


Privatizările făcute de familia Asimionesei au fost jafuri în stil organizat, fără excepție. Au luat Atom Cernavodă, sperând la comenzi de la Centrala Nucleară. Au cumpărat firma de stat în 2005, iar în următorii doi ani n-au mai depus bilanțuri contabile! Au vândut un bac-remorcher cu doar 50.000 de lei către o firmă care era tot a lor! Pentru jaful făcut, lichidatorul le vânează apartamentul din Păcurari, dar cei doi fug prin partaj. Asimionesei așteaptă prescrierea, așa merge legea în România.

Cum a administrat Violeta Asimionesei o fostă firmă de stat din Cernavodă: a vândut principalul activ al societății, un bac remorcher, către o societate proprie, fără ca banii să mai apară în contabilitatea vânzătorului.

Pentru a recupera pagubele de 870.000 de lei, lichidatorul se luptă de șapte ani cu mișmașurile celor din clanul Asimionesei. 


În România, doar inspectorii Statului îi pot examina pe candidaţi. Nu este permisă apariţia unor firme private de examinatori auto. Diferenţa faţă de restul Europei este uriaşă. În Franţa, de exemplu, ai permis la 4 luni după ce ai început şcoala şi Statul garantează că dai traseul la maximum o lună de la proba teoretică.

La Iași, să-ți iei permisul de conducere, fapt banal în Occident, e ca și cum ai face facultatea: timpii de așteptare sunt atât de mari încât îți poate lua între 7 luni și 1 an să iei carnetul, dacă pici doar o dată la stradă. Dacă dai de 3-4 ori, pot trece și doi ani până să-ți vezi visul. Cât un master.

În SUA, examinatorii sunt privați, nu angajați ai Internelor sau ai administrației. Încrederea este totală, sunt camere video, agreerea de examinator se obține pe baza rezultatelor de lungă durată, nimeni nu pune prezumția de corupție în față.

 

Nu înveți, ci uiți să conduci

În Iași, poți începe școala de șoferi în luna august, în octombrie dai examenul teoretic („Sala”), iar pentru examenul la stradă ești programat în luna martie a anului viitor. În acest moment, se fac programări pentru luna aprilie. Dacă pici „Sala” o dată-de două ori, ajungi să dai „Stada” prin august anul celălalt. Iar dacă pici și la conducere măcar o dată, prinzi sigur și-al doilea Revelion.

Sunt doar 8 examinatori ai Serviciului Regim Permise, numărul candidaților fiind de patru ori mai mare decât pot evalua aceștia într-o lună. Dacă s-ar contracta încă 8 examinatori privați, costul cu salariile acestora ar fi de circa 100.000 de euro anual. Un cost infim al statului raportat la deficiențele sistemului. Singura problemă este că legislația din România interzice externalizarea examenului auto și niciun politician nu s-a gândit propună o rezolvare.

Marea problemă este că un cursant uită să conducă în cele opt luni care trec până reușește să dea examenul la stradă (dacă pică „Sala”, ceea ce se întâmplă frecvent).

 

8 examinatori la 2.000 de oameni

În prezent, SPCRPCIV Iaşi, serviciu subordonat Prefecturii, are 12 subofiţeri şi ofiţeri care pot examina candidaţii la examenul pentru permise auto. Dintre cei 12, doar 8 fac efectiv asta. Ceilalţi patru au fost mutaţi la ghişee. „Cei 4 au fost mutaţi la ghişee pentru a suplini lipsa de personal de acolo. Posturile există în schema de personal, dar nu sunt ocupate”, explică Felix Guzgă, purtătorul de cuvânt al Prefecturii.

Cei 8 examinatori din judeţul Iaşi au o normă de 120 de candidaţi pentru permis de categoria B, în zilele de marţi, miercuri şi joi, 50 de candidaţi pentru carnet de profesionişti, lunea, şi 90 de candidaţi pentru permis de categorie B, vinerea. În total, în fiecare săptămână, sunt 500 de candidaţi. „Dacă o să calculaţi, veţi vedea că încălcăm şi legislaţia muncii. Fiecare examinator are 15 candidaţi pe zi. Examinatorii de la traseu trebuie să se convingă, timp de cel puţin 30 de minute, că acel candidat merită permisul de conducere. Altfel, nu-l trece. Aşa că timpul de lucru trece cu mult de cele 8 ore. Totul s-a aglomerat din două motive: eliminarea taxei auto – am avut nevoie de mai mulţi oameni pentru înmatriculări, şi modificarea referitoare la cei care au picat traseul. Înainte, reluai tot procesul – dădeai sala încă o dată, apoi traseul. Acum, dacă ai luat sala, ai un an la dispoziţie să promovezi la traseu”, spune comisarul-şef Vasile Zacornea, şeful serviciului.

La Iaşi, aproximativ 25-28% dintre candidaţi iau traseul din prima. Adică, într-o lună, 1.500 se vor reprograma pentru o a doua şansă la traseu.

 

Statul se mișcă greu

Dacă serviciul de înmatriculări şi permise are acum 8 angajaţi, i-ar mai trebui măcar încă 8 pentru a-şi completa schema. După numeroase referate ale Prefecturii Iaşi, abia va primi încă 5. În luna ianuarie vor fi examenele pentru 4 subofiţeri şi un ofiţer.

Mai trebuie încă cel puţin 8-9 oameni, pe lângă ce avem acum, ca să completăm schema. Pe 5 dintre ei îi angajăm în curând, organizăm concursul”, explică Zacornea.

La un salariu mediu de 2.800-3.100 de lei net, atât cât are fiecare examinator, efortul statului pentru cele trei posturi în plus faţă de cele cinci oferite deja ar fi de 200.000 de lei, cu tot cu impozite, anual. Efortul financiar pentru cei cinci angajaţi care vor fi în schemă din ianuarie este de 335.000 de lei (cu taxe, la suma maximă declarată de Prefectura Iaşi).

Cu alte cuvinte, dublarea personalului de la SPCRPCIV ar costa 535.000 de lei anual. Puţin peste 100.000 de euro pentru ca mii de ieşeni să nu mai aştepte cu lunile o examinare.

 

Mult mai rapid în Vest

Un permis de conducere costă mult mai mult în Europa, dar şi timpul de aşteptare este mult mai mic. În Germania, durata totală, cu tot cu şcoala de şoferi, este de 4 luni, iar costul ajunge la 1.200 de euro.

În Franţa, unde obţinerea permisului costă aproximativ 750-900 de euro, statul garantează o lună între examinări. De altfel, durata totală a timpului până când candidatul are permisul de conducere este, cu tot cu şcoala de şoferi, de 4 luni. Aceasta în condiţiile în care cei 1.300 de examinatori auto din Franţa se plâng de supraaglomerare, cu 5 candidaţi pe fiecare zi lucrătoare.

 

SUA a privatizat examinarea

În Statele Unite ale Americii, sistemul este total diferit: examinatorul nu este poliţist, ci este un civil care a obţinut certificat de examinator. Examenul se dă pe maşina personală a candidatului.

Cursanții din SUA sunt scoşi întâi în poligon şi, dacă nu se descurcă deloc, nu sunt lăsaţi pe şosea. Sistemul american eliberează candidatului un permis de conducere temporar, care îi dă dreptul să conducă cel puţin 40 de ore într-un an, pentru a prinde experienţă, însoţit fiind de un adult de peste 21 de ani cu permis valabil. Abia după aceea se prezintă la examen.

Timpul foarte mare dintre proba teoretică, când cursantul a terminat şcoala, şi proba practică îl face să piardă şi din puţina îndemânare pe care o are. Mulţi dintre candidaţi îşi mai iau câteva ore de conducere înainte de a le veni rândul la traseu. Oricum, cei mai mulţi dintre ei ajung să aibă permis de conducere după aproape un an

Instructor auto la Şcoala de Şoferi Viovas

Până la emoţiile examenului te mănâncă aşteptarea

 


În România, doar inspectorii Statului îi pot examina pe candidaţi. Nu este permisă apariţia unor firme private de examinatori auto. Diferenţa faţă de restul Europei este uriaşă. În Franţa, de exemplu, ai permis la 4 luni după ce ai început şcoala şi Statul garantează că dai traseul la maximum o lună de la proba teoretică.

La Iași, să-ți iei permisul de conducere, fapt banal în Occident, e ca și cum ai face facultatea: timpii de așteptare sunt atât de mari încât îți poate lua între 7 luni și 1 an să iei carnetul, dacă pici doar o dată la stradă. Dacă dai de 3-4 ori, pot trece și doi ani până să-ți vezi visul. Cât un master.

În SUA, examinatorii sunt privați, nu angajați ai Internelor sau ai administrației. Încrederea este totală, sunt camere video, agreerea de examinator se obține pe baza rezultatelor de lungă durată, nimeni nu pune prezumția de corupție în față.

 

Nu înveți, ci uiți să conduci

În Iași, poți începe școala de șoferi în luna august, în octombrie dai examenul teoretic („Sala”), iar pentru examenul la stradă ești programat în luna martie a anului viitor. În acest moment, se fac programări pentru luna aprilie. Dacă pici „Sala” o dată-de două ori, ajungi să dai „Stada” prin august anul celălalt. Iar dacă pici și la conducere măcar o dată, prinzi sigur și-al doilea Revelion.

Sunt doar 8 examinatori ai Serviciului Regim Permise, numărul candidaților fiind de patru ori mai mare decât pot evalua aceștia într-o lună. Dacă s-ar contracta încă 8 examinatori privați, costul cu salariile acestora ar fi de circa 100.000 de euro anual. Un cost infim al statului raportat la deficiențele sistemului. Singura problemă este că legislația din România interzice externalizarea examenului auto și niciun politician nu s-a gândit propună o rezolvare.

Marea problemă este că un cursant uită să conducă în cele opt luni care trec până reușește să dea examenul la stradă (dacă pică „Sala”, ceea ce se întâmplă frecvent).

 

8 examinatori la 2.000 de oameni

În prezent, SPCRPCIV Iaşi, serviciu subordonat Prefecturii, are 12 subofiţeri şi ofiţeri care pot examina candidaţii la examenul pentru permise auto. Dintre cei 12, doar 8 fac efectiv asta. Ceilalţi patru au fost mutaţi la ghişee. „Cei 4 au fost mutaţi la ghişee pentru a suplini lipsa de personal de acolo. Posturile există în schema de personal, dar nu sunt ocupate”, explică Felix Guzgă, purtătorul de cuvânt al Prefecturii.

Cei 8 examinatori din judeţul Iaşi au o normă de 120 de candidaţi pentru permis de categoria B, în zilele de marţi, miercuri şi joi, 50 de candidaţi pentru carnet de profesionişti, lunea, şi 90 de candidaţi pentru permis de categorie B, vinerea. În total, în fiecare săptămână, sunt 500 de candidaţi. „Dacă o să calculaţi, veţi vedea că încălcăm şi legislaţia muncii. Fiecare examinator are 15 candidaţi pe zi. Examinatorii de la traseu trebuie să se convingă, timp de cel puţin 30 de minute, că acel candidat merită permisul de conducere. Altfel, nu-l trece. Aşa că timpul de lucru trece cu mult de cele 8 ore. Totul s-a aglomerat din două motive: eliminarea taxei auto – am avut nevoie de mai mulţi oameni pentru înmatriculări, şi modificarea referitoare la cei care au picat traseul. Înainte, reluai tot procesul – dădeai sala încă o dată, apoi traseul. Acum, dacă ai luat sala, ai un an la dispoziţie să promovezi la traseu”, spune comisarul-şef Vasile Zacornea, şeful serviciului.

La Iaşi, aproximativ 25-28% dintre candidaţi iau traseul din prima. Adică, într-o lună, 1.500 se vor reprograma pentru o a doua şansă la traseu.

 

Statul se mișcă greu

Dacă serviciul de înmatriculări şi permise are acum 8 angajaţi, i-ar mai trebui măcar încă 8 pentru a-şi completa schema. După numeroase referate ale Prefecturii Iaşi, abia va primi încă 5. În luna ianuarie vor fi examenele pentru 4 subofiţeri şi un ofiţer.

Mai trebuie încă cel puţin 8-9 oameni, pe lângă ce avem acum, ca să completăm schema. Pe 5 dintre ei îi angajăm în curând, organizăm concursul”, explică Zacornea.

La un salariu mediu de 2.800-3.100 de lei net, atât cât are fiecare examinator, efortul statului pentru cele trei posturi în plus faţă de cele cinci oferite deja ar fi de 200.000 de lei, cu tot cu impozite, anual. Efortul financiar pentru cei cinci angajaţi care vor fi în schemă din ianuarie este de 335.000 de lei (cu taxe, la suma maximă declarată de Prefectura Iaşi).

Cu alte cuvinte, dublarea personalului de la SPCRPCIV ar costa 535.000 de lei anual. Puţin peste 100.000 de euro pentru ca mii de ieşeni să nu mai aştepte cu lunile o examinare.

 

Mult mai rapid în Vest

Un permis de conducere costă mult mai mult în Europa, dar şi timpul de aşteptare este mult mai mic. În Germania, durata totală, cu tot cu şcoala de şoferi, este de 4 luni, iar costul ajunge la 1.200 de euro.

În Franţa, unde obţinerea permisului costă aproximativ 750-900 de euro, statul garantează o lună între examinări. De altfel, durata totală a timpului până când candidatul are permisul de conducere este, cu tot cu şcoala de şoferi, de 4 luni. Aceasta în condiţiile în care cei 1.300 de examinatori auto din Franţa se plâng de supraaglomerare, cu 5 candidaţi pe fiecare zi lucrătoare.

 

SUA a privatizat examinarea

În Statele Unite ale Americii, sistemul este total diferit: examinatorul nu este poliţist, ci este un civil care a obţinut certificat de examinator. Examenul se dă pe maşina personală a candidatului.

Cursanții din SUA sunt scoşi întâi în poligon şi, dacă nu se descurcă deloc, nu sunt lăsaţi pe şosea. Sistemul american eliberează candidatului un permis de conducere temporar, care îi dă dreptul să conducă cel puţin 40 de ore într-un an, pentru a prinde experienţă, însoţit fiind de un adult de peste 21 de ani cu permis valabil. Abia după aceea se prezintă la examen.

Timpul foarte mare dintre proba teoretică, când cursantul a terminat şcoala, şi proba practică îl face să piardă şi din puţina îndemânare pe care o are. Mulţi dintre candidaţi îşi mai iau câteva ore de conducere înainte de a le veni rândul la traseu. Oricum, cei mai mulţi dintre ei ajung să aibă permis de conducere după aproape un an

Instructor auto la Şcoala de Şoferi Viovas

Până la emoţiile examenului te mănâncă aşteptarea

 


Societatea de transport în comun din Roma a fost amendată cu 3,6 milioane de euro pentru întârzieri.

 


Grupul german de utilităţi E.ON, singurul care a reuşit să-şi construiască o poziţie solidă pe piaţa de energie şi gaze locală prin intermediul proceselor de privatizare, mai avea la finalul anului trecut pe piaţa locală circa 5.500 de salariaţi, cu peste 1.000 mai puţini comparativ cu 2014.

 


Grupul austriac a cerut statului român să îi ramburseze peste o treime din banii pe care i-a plătit la privatizarea Petrom. Acestea ar fi cheltuieli cu dezafectare a sondelor închise, preluate de la compania românească pe care a achiziționat-o parțial în 2004.

 

Grupul austriac OMV, proprietarul Petrom, a dat în judecată România, la Curtea Internaţională de Arbitraj, pentru că statul român nu a respectat prevederile din contractul de privatizare legate de plata daunelor de mediu, potrivit Economica.net.

 


Enel trebuie să plătească statului român 401 milioane de euro, în urma unei decizii a Curţii de Arbitraj de la Paris, potrivit economica.net.