Ca om care și-a petrecut viață profesională la catedră, în învățământul universitar, constat cu îngrijorare degradarea, de la un an la altul, a situației din învățământul preuniversitar. Soluțiile izvorâte peste noapte la probleme punctuale, în lipsa unei strategii coerente privind ciclurile gimnazial sau liceal, produc o și mai mare bulversare a unui sistem care deja a trecut prin „n“ reforme eșuate. Şcoala românească a primit prea multe directive contradictorii „de la centru“ și încearcă să supraviețuiască şi să ofere performanță în pofida tuturor piedicilor care i se pun. Pe lângă valorizarea cadrelor didactice cu experiență, un punct central în programul fiecărui ministru al Educației trebuie să fie atragerea de talente la catedră, a unor absolvenți foarte bine pregătiți, cărora să le fie încurajată inițiativa și prin intermediul cărora să se producă, în mod natural, schimbarea mult așteptată. Nu doar de salarii mai mari este nevoie (deși salarizarea debutanților este și ea un punct-cheie), dar și de previzibilitate în carieră. Un tânăr profesor trebuie să știe ce se va întâmpla în cariera sa peste 5, 10, 15 ani!
Într-o societate a cunoașterii, a cultiva de la nivel ministerial ignoranța și chiar prostia este sinonim cu subminarea unui interes național fundamental: pregătirea viitorilor adulți pentru o lume în care competența și capacitatea de a concura pe o piață liberă a muncii reprezintă criterii esențiale în succesul unei națiuni din Uniunea Europeană.
Dacă soluții individuale se vor găsi oricând, cei mai buni dintre elevi alegând, adeseori, să îşi continue studiile în străinătate și să se angajeze tot acolo, la nivel de colectivitate nu se întrezărește nici un plan concret pentru a reda școlii românești strălucirea. Politicienii puterii se înghesuie să ceară un moment „T0“ ca să nu mai intre sub incidența legii penale. Însă, considerăm că acest moment „T0“ trebuie să fie pentru educația românească.
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Deputat PNL
