fbpx
 
Rwanda a lansat o anchetă asupra a 20 de oficiali francezi pe care îi bănuieşte de implicare în genocidul din 1994.

 

Litigiul se referă la rolul Franţei ca aliat apropiat al guvernului naţionalist Hutu al lui Juvenal Habyarimana înainte de uciderea în masă.

 


Războiul Traian Băsescu- Andrei Pleșu continuă. Scriitorul răspunde acuzațiilor fostului președinte, conform cărora acesta ar fi luipsit de caracter, într-un editorial pentru Adevărul.

 

Pleșu îl acuză pe Băsescu că nu știe să accepte opinii și păreri diferite de ale sale, „pentru dl Băsescu”, spune el, ”atunci cînd faci o nefăcută, nu tu eşti lipsit de caracter, ci cel care ţi-o semnalează.”

 

„E cazul meu: m-am mirat că dl Băsescu ţine, de la o vreme, discursul pe care, în 2012, îl ţineau adversarii săi politici: un discurs mai curând anti-american, anti-EU, anti-Kovesi.

 

Inelegant mi s-a părut şi să-i califici pe gazetarii care te-au apărat ani de-a rîndul drept „lingăi”.

 

Ce dovedesc toate astea? Că subsemnatul n-are caracter! Pe de altă parte, dacă l-aş aplauda non-stop, aş fi, probabil, trecut la „lingăi”. Eu unul rămîn „dilematic”.”, scrie fostul consilier prezidențial.

 

„La drept vorbind, nu mai ştiu cu cine am de-a face. Cine e, de fapt, Traian Băsescu?”, se întreabă acesta.

 

Pentru a dezminți acuzațiile pe care fostul președinte i le aduce, Pleșu demontează pe rând afirmațiile acestuia potrivit căruia l-ar fi ridicat în slăvi pe Emil Constantinescu, pe Petre Roman și că l-ar fi lăudat  vreme de două mandate chiar pe el. Cu alte cuvinte, că ar fi cu puterea indiferent care este aceea.

 

Mai mult, Andrei Pleșu face publică demisia sa de la Cotroceni (3 mai 2005, adică la numai patru luni după începerea „slujbei”), din care rezultă o limpede şi definitivă „nepotrivire de caracter”.

 

 „Ezit, de mai multă vreme, să public acest document”, spune acesta. “Mi-am spus, de curînd, că ar fi mai elegant s-o fac după alegeri, ca să nu am aerul că sabotez campania dlui Băsescu. Dar agresivitatea rudimentară a fostului preşedinte şi… lipsa mea cronică de caracter m-au determinat să trec peste acest scrupul”.

 

Redăm mai jos textul integral al scrisorii de demisie a lui Andrei Pleșu din funcția de consilier prezidențial al lui Traian Băsescu

 

Domnule preşedinte,

Când am acceptat, în decembrie trecut, să vă fiu consilier, n-am avut decât o singură motivaţie: entuziasmul post-electoral. În plus, mi se părea că aveţi nevoie de sprijin şi că, pe un anumit segment, vi-l pot oferi. Nu râvneam la un post, nu voiam să mă căpătuiesc, nu aveam ambiţii politice. Şi, fiţi sigur, nu eram nici în căutarea unui certificat de genialitate.

 

„Nu vreau să fiu cel care l-a închis pe Pleşu într-un birou!” – mi-aţi spus la începutul colaborării noastre, pentru a mă asigura că îmi voi putea păstra o marjă de libertate, necesară preocupărilor mele universitare. După scena de aseară, mi-a devenit limpede că tindeţi spre mai mult: vreţi să mă închideţi într-o cazarmă. Nu de un consilier aveţi nevoie, ci de ceva între aghiotant şi ordonanţă. Nu am probleme de orgoliu. Dar n-am lucrat niciodată pe tonuri răstite şi ar fi caraghios să încep s-o fac la bătrîneţe. Sînt alcătuit în aşa fel, încît nu sînt eficient decît cînd lucrez cu plăcere, într-o atmosferă de cordialitate şi respect reciproc.

 

Vă rog, prin urmare, să luaţi notă de demisia mea. Regret şi vă doresc succes. Într-un anumit sens, şi Dvs. şi eu ieşim în pierdere: Dvs. pierdeţi un sprijin loial, eu pierd o iluzie. Nu mă îndoiesc că, prin remarcabilele Dvs. înzestrări, veţi reuşi. Vă previn, totuşi, că mai greu decît ceea ce aveţi de făcut pentru ţară este să găsiţi puterea şi fineţea sufletească de a vă lupta, autoritar, cu propriile Dvs. limite. Şi asta înainte de a fi năpădit de orgoliu şi de singurătate.

 

Cu stimă, A.Pleşu

 

„Găsesc că finalul demisiei mele are ceva profetic… Dl. Băsescu a reuşit, la capătul celor două mandate, să-şi pună-n cap pe mai toată lumea. L-au părăsit colaboratori apropiaţi, susţinători euforici, „adepţi” dezlănţuiţi. E greu de crezut că toţi au făcut-o pe bază de lipsă de caracter…”, conchide Pleșu.

 

(Sursa: b1.ro)


Mii de cetățeni ruși au luptat în Siria de partea rebelilor, iar ei ar putea să se întoarcă în Rusia și să orchestreze atentate teroriste, a declarat premierul rus Dmitri Medvedev într-un interviu acordat canalului israelian Channel 2, transmite Agerpres.

 

Moscova a lansat anul trecut o ofensivă aeriană împotriva rebelilor sirieni și sunt numeroși jihadiști ruși care s-au alăturat rebelilor în lupta contra regimului lui Bashar al Assad. „Probabil că știți că mii de cetățeni ruși și indivizi din alte republici ex-sovietice luptă în Siria”, a afirmat Dmitri Medvedev în interviul acordat înaintea vizitei de săptămâna viitoare în Israel. „Acești oameni sunt spălați pe creier și se întorc acasă asasini profesioniști și teroriști. Nu ne dorim să orchestreze ceva similar în Rusia după ce flacăra se stinge în Siria”, a adăugat premierul rus.

 

„Noi am mai trecut prin această experiență după războiul din Caucaz din anii '90. Înainte de toate, vrem ca ei să rămână aici. Apoi, guvernul sirian a cerut liderilor Rusiei să-l ajute să reinstaureze legea și ordinea”, a spus premierul rus, referindu-se la războiul din Cecenia.

 

În decembrie 2015, aproximativ 2.900 de ruși au plecat să lupte în Orientul Mijlociu, conform unei afirmații făcute anul trecut de directorul FSB, Alexander Bortnikov. Conform unor date oficiale ale FSB, peste 90% dintre ei au părăsit Rusia după iunie 2013.

 

Moscova este de mai bine de un an implicată în războiul sirian și Kremlinul a avertizat că Rusia a devenit, din această cauză, o țintă a terorismului. Moscova și-a justificat prezența în Siria prin faptul că toată desfășurarea sa de forțe este îndreptată împotriva organizației Statul Islamic.

 

Medvedev a subliniat că sirienii ar trebui să își decidă singuri viitorul politic. „Nu știm dacă un nou sistem politic îl va include sau nu pe Assad, nu este treaba noastră, și acest lcru trebuie decis de poporul sirian. Dar nu ne dorim ca Siria să se dezintegreze într-un număr de enclave și sectoare (așa cum s-a întâmplat în Libia) unde fiecare sector ar fi controlat de grupuri teroriste separate”, a spus premierul rus.

 

(Sursa: digi24.ro)


Andrzej Wajda a murit, duminică seară, la la Varşovia la vârsta de 90 de ani.

 

Andrzej Wajda este deținătorul unui Oscar onorific, primit în anul 2000, şi câştigător al unui Palme d’Or la Cannes (1981, pentru Czlowiek z zelaza). Ete cel mai proeminent membru al „Şcolii poloneze de film”, realizând mai mult de 40 de filme în cei 60 de ani în care a lucrat în cinematografie, notează Mediafax.

 

Andrzej Wajda este cunoscut mai ales pentru o trilogie de război: „Pokolenie” (O generaţie) -1955, „Kanal” (Canalul) – 1956 şi „Popiol i diament” (Cenuşă şi diamant) – 1958. Patru dintre filmele sale au fost nominalizate la Premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin: „Ziemia obiecana” (Pământul făgăduinţei) – 1975, „Panny z Wilka” (Domnişoarele din Wilka) – 1979, „Czlowiek z zelaza” (Omul de fier) – 1981 şi „Katyn” – 2007.

 

Andrzej Wajda s-a născut pe data de 6 martie 1926 în oraşul Suwalki din nordul Poloniei. Tatăl său, Jakub Wajda, ofiţer de artilerie, în 1939 a fost luat în prizonierat de sovietici şi împuşcat la Katyn ( Masacrul de la Katyn). Mama, Aniela, a fost învăţătoare în şcoala primară din oraş.

 

După ocuparea Poloniei de către trupele germane în 1939, Andrzej, care atunci terminase clasa a 7-a, a fost nevoit să îşi întrerupă studiile şi să se lucreze pentru Serviul German de Gospodărire Publică, unde a fost angajat pe rând ca hamal, lucrător la depozit sau ucenic: astfel a fost salvat de deportarea în lagările de muncă din Reich. După război, a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase de la Cracovia, dar a abandonat-o pe parcurs în favoarea Facultăţii de Regie a Şcolii de Cinematografie din Łódź.

 

(Sursa: libertatea.ro)


Greta Zimmer Friedman, femeia sărutată de un marinar în fotografia celebră care a devenit în Statele Unite ale Americii simbol al încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, a încetat din viaţă, la vârsta de 92 de ani, relatează bb.co.uk, potrivit News.ro.

 

Aceasta a murit în urma unei pneumonii, la un spital din Richmond, Virginia, a anunţat fiul acesteia, Joshua Friedman.

 

Greta Zimmer Friedman, o asistentă de stomatologie, avea 21 de ani când a fost îmbrăţişată şi sărutată de George Mendosa, în New York's Times Square, în 14 August 1945.

 

 

Fotografia care a surprins momentul a devenit una dintre imaginile-simbol pentru ceea ce americanii celebrează sub numele de VJ Day (Victory over Japan Day) şi a fost publicată în revista Life.

 

Greta Zimmer Friedman  a spus că nu a ştiut de această fotografie până în anii 1960, când a văzut o carte scrisă de cel care a realizat fotografia, renumitul fotograf Alfred Eisenstaedt.

 

De-a lungul timpului, au existat mai multe persoane care au pretins a fi marinarul şi asistenta din fotografie, dar în anii 1980 identitatea celor doi protagonişti a fost confirmată: doamna Friedman şi domnul Mendosa.

 

Deşi imaginea îi înfăţişează sărutându-se, cei doi nu se cunoşteau.„Nu a fost chiar un sărut”, a spus Friedman, într-un dialog din 2005: „A fost cineva care sărbătorea. Nu a fost un eveniment romantic”.

 

Fotografia aceasta a devenit un simbol pentru bucuria pe care au trăit-o americanii în ziua în care Japonia s-a predat.

 

(Sursa: digi24.ro)


Pagina 22 din 22

Arhiva ReporterIS

« Mai 2024 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31