Cablul care a mutilat un copil în Galata e şocul care îi arată lui Mihai Chirica diferenţa dintre populism şi viaţa reală. Ghinionul a fost consecinţa delăsării, a lucrurilor lăsate de izbelişte, ceea ce Chirica maschează printr-un efort de propagandă costisitor, falimentar.
Cablul care a mutilat un copil în Galata e şocul care îi arată lui Mihai Chirica diferenţa dintre populism şi viaţa reală. Ghinionul a fost consecinţa delăsării, a lucrurilor lăsate de izbelişte, ceea ce Chirica maschează printr-un efort de propagandă costisitor, falimentar.
Toate aluziile lui Liviu Dragnea la adresa lui Mihai Chirica pleacă de la premisa că acesta e manevrat de Vasile Dâncu, pe fruntea căruia stă scris „SIE". Versiunea nu e nouă, s-a vehiculat şi la protestele din iarnă, când Chirica ar fi fost împins de la spate să-l conteste pe Dragnea, Grupul de la Cluj garantându-i un sprijin care, pe linie politică, n-a mai venit, iar mediatic s-a materializat doar în interviurile în cascadă luate de Digi24 şi Realitatea TV.
Problema cu „reformistul" Chirica este că se înconjoară, ca o omidă într-un cocon, de o mistică a performanţelor şi a deschiderii în administraţie care în realitate nu există. Mihai Chirica este un anti-reformist pur sânge, menţinând intact sistemul de relaţii cimentat în mandatele lui Gheorghe Nichita, bazat pe sifonarea banilor publici, supunere totală şi mediocritate. În toate posturile-cheie găsim exact aceiaşi oameni cu aceleaşi apucături, toţi lucrând cu aceleaşi firme, pe aceleaşi canale.
Ieri, ajung la Podu de Piatră, să dau ceva unui prieten. Aştepta autobuzul 30B, se ducea la ERA. „Fac cumpărături cu nevastă-mea."
„Cât stai în staţie?", întreb eu pe toată lumea, pentru că de câteva ori am vrut să iau tramvaiul, dar mi-am pierdut răbdarea după 10-15 minute, şi fac acest sondaj spontan pentru a mă edifica asupra transportului. „Jumătate de oră, de fiecare dată. Ai timp să bei o bere", îmi spune el resemnat, ca un om peste care au trecut mulţi ani de aşteptat în staţii şi s-a obişnuit cu situaţia.
Ieri, ajung la Podu de Piatră, să dau ceva unui prieten. Aştepta autobuzul 30B, se ducea la ERA. „Fac cumpărături cu nevastă-mea."
„Cât stai în staţie?", întreb eu pe toată lumea, pentru că de câteva ori am vrut să iau tramvaiul, dar mi-am pierdut răbdarea după 10-15 minute, şi fac acest sondaj spontan pentru a mă edifica asupra transportului. „Jumătate de oră, de fiecare dată. Ai timp să bei o bere", îmi spune el resemnat, ca un om peste care au trecut mulţi ani de aşteptat în staţii şi s-a obişnuit cu situaţia.
SEAP a ajuns alibiul perfect pentru contractele servite. Înainte, cei care evitau achiziţiile pe SEAP se acuzau singuri, deoarece obturau accesul publicului, dar tocmai acest lucru scotea în evidenţă interesele oneroase. Acum, aranjamentele se fac pe față, cu justificarea: „Am urcat achiziţia pe SEAP, am ales oferta conform legii". E o oficializare a unui mod de a fura cu legea în mână, demolând concurența liberă.
SEAP a ajuns alibiul perfect pentru contractele servite. Înainte, cei care evitau achiziţiile pe SEAP se acuzau singuri, deoarece obturau accesul publicului, dar tocmai acest lucru scotea în evidenţă interesele oneroase. Acum, aranjamentele se fac pe față, cu justificarea: „Am urcat achiziţia pe SEAP, am ales oferta conform legii". E o oficializare a unui mod de a fura cu legea în mână, demolând concurența liberă.
Incursiunile REPORTER DE IAŞI în adăpostul din Poitiers l-au scos din birou şi pe Avocatul Poporului. Carla Cozma a plecat de-acolo îngrozită. „Nu-mi imaginam", „şocant", „inuman" - sunt cuvintele ei .