Cezar Baciu va asigura al 14-lea vot din 27 şi PNL îşi poate pune viceprimari. O lovitură ar fi ca Baciu să ajungă chiar viceprimar, la 26 de ani.
USR-PLUS nici nu va fi în alianţă, dar nici nu-l va mai putea ţine în şah pe Mihai Chirica. Acesta nu va mai fi interesat de cererile Opoziţiei. Mai rămân afacerile patrimoniale, unde e nevoie de 19 voturi, dar Chirica mai are timp să rupă încetul cu încetul câte 1-2 consilieri de la PSD şi USR-PLUS. Începutul a fost mai greu.
E o palmă pe care USR-PLUS o primeşte în primul rând pentru că liderii au preferat veniturile din Parlament şi şi-au delegat sarcinile în marea bătălie locală. Nu mai auzeam azi de Cezar Baciu dacă Filip Hăvârneanu, preşedintele organizaţiei municipale USR, n-ar fi renunţat la rolul său de lider de grup în Consiliul Local. L-a lăsat în locul lui pe Baciu, ca şi cum ai pune un ursuleţ de pluș să-ţi păzească butonul roşu de la centrala nucleară.
La 25 de ani, Hăvârneanu s-a dus să fie un anonim în Parlament, pe circa 7.000 de euro lunar, din toate veniturile cumulate, în loc să se bată, cu toată priceperea sa, pentru o schimbare profundă a instituţiilor din Iaşi. Când eşti şef de organizaţie municipală şi ai 25 de ani, rămâi lângă ieşeni, dacă vrei o transformare reală a comunităţii pe care o reprezinţi, Iaşul fiind de fapt motivul pentru care ai intrat în politică. Filip Havârneanu a ales să fie un ucenic timid la Bucureşti, nebăgat în seamă în politica mare, în loc să fie o vedetă a Opoziţiei la Iaşi, unde chiar avea nişte obligaţii serioase faţă de ieşeni.
Asta nu înţeleg liderii filialelor de partid, în general. Consiliul Local nu e o postură degradantă pentru nişte genii ale politicii, un fel de „ăia mai proști rămân la Iaşi, ăia mai deştepţi pleacă la Bucureşti". Experienţele recente şi anvergura finanţărilor în polurile regionale arată că banii adevăraţi se fac la Iaşi, nu la Bucureşti. Sunt proiecte mult mai mari pe care le mişti de aici, nu cărând geanta şi băgând o cartelă electronică la Parlament.
Mihai Chirica n-a plecat şi are terenul de joacă liber. Nici Nichita nu plecase, e aceeaşi lecţie, şi influenţa, ca şi alţi baroni locali, agenţii naţionale şi ministere. Chirica tot câştigă pentru că nu are cine i se împotrivi aici, zi de zi. O conjuctură interesantă se ivea când aveai două-trei voci puternice în Consiliul Local şi răsturnai masa Puterii într-o criză majoră. Acum, la o nevoie, nu ai pe cine pune interimar.
Asta e valabil şi pentru Cosette, şi pentru Marius Bodea, dar în primul rând pentru Filip Hăvârneanu. Vă plângeţi că pierdeţi, dar nu intraţi în teren. La munca de jos şi frecat podelele se bagă Mihai Chirica, nu se plânge. Când ai 25 de ani şi alegi „consacrarea” în Capitală, pe nişte proiecte absolut nesemnificative, n-ar trebui să te mai numeşti şef de organizaţie la Municipiu şi nici să pretinzi că te speteşti zi şi noapte pentru salvarea ieşenilor. E o gravă neînţelegere a rolului tău în politică. Eşti un ratat pe câteva zeci de mii de voturi.
