fbpx
 
Descarca aplicatia REPORTERIS
 
DOSARUL „ISTORICUL”, trei ani de teroare invizibilă a Securității

DOSARUL „ISTORICUL”, trei ani de teroare invizibilă a Securității


Dosarul informativ al vicepreședintelui Academiei Române, ieșeanul Victor Spinei, a ieșit recent la lumină. Vicepreşedintele Academiei Române, ieşeanul Victor Spinei, şi-a desfăşurat primii ani de cercetare ştiinţifică şi formare profesională sub teroarea nevăzută a Securităţii statului. I s-a violat corespondenţa, iar în casă şi la birou i s-a montat aparatură de interceptare. Niciun om cu care a intrat în contact nu a scăpat neverificat de Securitate. Colegii săi, alături de care împărţea şi momente private, i-au fost cei mai apropiaţi spioni. Printre ei, mari personalităţi care activează şi azi în sectoare importante ale vieţii publice.

 

Toate aceste amănunte au ieşit la iveală de-abia acum, prin prisma dosarului de urmărire informativă „Istoricul”, cum era codat academicianul, aflat în arhivele CNSAS.

 

Filat pe relația cu RFG

Dosarul de urmărire informativă a istoricului Victor Spinei, actual vicepreședinte al Academiei Române, avea 152 de pagini.

Victor Spinei s-a născut în 1943 în localitatea Lozovo din fosta URSS, fiind fiul lui Alexa și Nadejda. Imediat de pe băncile Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul UAIC Iaşi, a fost încadrat ca cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol din Iaşi.

„Cunoaşte limbile rusă, franceză și germană, fapt care permite să cultive legături cu istorici din ţară şi străinătate. În anii 1973-1974 a efectuat  o specializare de 6 luni în R.F. Germania. De asemenea, s-a mai stabilit că, date fiind legăturile de colaborare între Institutul de Istorie din Iaşi şi Instititul de Cercetări Istorice al Academiei RSSM, numitul Spinei Victor întreţine relaţii de corespondenţă cu cercetători din cadrul acestei instituţii”, se arată într-o notă informativă din 1 decembrie 1975.

 

Victor Spinei a fost filat trei ani, după care Securitatea l-a lăsat în pace

 

Securitatea îi citea corespondența

Două săptămâni mai târziu, lt.col. Vagner I. din cadrul Direcţiei I a Securităţii transmite ordinul ca asupra lui Victor Spinei să se facă verificări complete, în special dacă acesta susţine idei care contravin adevărului istoric cu privire la latinitatea şi continuitatea poporului român pe actualul teritoriu.

Această verificare a presupus inclusiv violarea corespondenţei private. În anul 1976, o unitate a Securităţii transmite conţinutul unei scrisori primite din partea unei anume Feueshake A., de la o universitate din RFG, prin care aceasta îl anunţa pe Spinei despre tristeţea unei prietene comune, Elisebet Feilen, la auzul veștii căsătoriei lui Victor Spinei cu Michaela, fiica profesorului Sărmăşanu, prodecanul Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi.

 

Interceptat în propriul dormitor

După o perioadă de filaj, în anul 1976, acelaşi lt.col. Vagner dispune un plan de măsuri în ce-l priveşte pe Spinei, respectiv filarea acestuia de către colegii de serviciu cu indicativele „Petre Andrei” şi „Ioanid” pentru a se vedea dacă intră în contact cu cetăţeni străini. La locul de muncă şi la domiciliul lui Spinei, Securitatea îi montează instalaţii de înregistrare tip ACT, pentru a se stabili anturajul acestuia, cum se comportă în familie, în ce relaţii se află cu rudele şi dacă nu are rude în străinătate.

 

 

 

„Istoricul”, turnat din interior

În primăvara lui 1976, Victor Spinei primeşte numele de cod „Istoricul” iar securiştii primesc sarcina să recruteze un informator din rândul persoanelor care se bucură de încrederea cercetătorului ieșean.

În acelaşi an, activitatea lui Victor Spinei stârneşte interesul Biroului S din cadrul UM 0647 Bucureşti. Într-o adnotare pe o notă informativă din 1976, lt. Gavril Florin, securistul care se ocupa de Spinei, scrie „Numitul Spinei este lucrat pentru relaţii suspecte cu persoane din străinătate”. Aceasta pentru că fusese invitat la săpături pe un șantier arheologic din RFG.

 

Turnătorii meschine ale celor din jur

Într-un alt raport informativ, se arată că cercetătorul Ion Ioniţă (nume de cod „Ioanid”, arheolog, fost ofiţer sub acoperire) şi Vasile Chirica (nume de cod „Petre Andrei”, director al Palatului Culturii), sunt informatori ai Securităţii şi surse în actul de urmărire al lui Spinei. „Spinei întreţine strânse legături cu colegii de la Chişinău şi Moscova, cărora le trimite tot ce apare în domeniul arheologiei. De curând a cerut un extras tovarăşei Neamţu Elena, în legătură cu oraşele medievale din Moldova. Dânsa refuzând să i-l dea, Spinei l-a sustras de la o altă colegă pentru a-l trimite în străinătate”, se arată într-o notă informativă din luna mai 1976, redactată de „Laura”, bibliotecară la Institutul de Istorie.

Într-un complex raport informativ de 14 pagini, redactat de sursa „Roman”, acesta  trece în revistă activitatea ştiinţifică a lui Spinei şi susţine că lucrările lui „nu au în vedere populația autohtonă, aşa cum ar fi normal, ci în mod exlusiv populaţiile migratoare. Toate lucrările sunt pline de referiri la lucrările publicate de specialişti sovietici”.

 

 

Și el scria rapoarte

Cum se întâmpla adeseori, profesorul Victor Spinei era în același timp filat și obligat, la rândul său, să scrie rapoarte informative după vizitele în străinătate. În 1976 a semnalat scoaterea din ţară a unor icoane din patrimoniul naţional. Într-o discuţie cu Elsa Luder, istoric la Universitatea din Freiburg, aceasta i-a spus lui Spinei că a văzut în locuinţa din RFG a lui Rudolf Windisch, fost lector de limba germană la Univeristatea din Cluj, o colecţie foarte consistentă şi valoroasă de icoane vechi pictate pe lemn din România. „M-am arătat mirat pentru acest fapt, dat fiind existenţa legilor în ceea ce priveşte transferarea peste graniţă a obiectelor de artă şi am întrebat cum a reuşit Windisch să le transporte în RFG. Elsa mi-a răspuns că Windisch i-a spus că a dus icoanele cu o maşină a ambasadei RFG din Bucureşti, care nu a fost supusă controlului vamal”, relatează Spinei în această primă notă informativă.

 

Urmărit și la fotbal

Deşi a fost racolat ca informator, Securitatea nu conteneşte să-l ţină sub observaţie, cel puţin prin prisma contactelor pe care le are cu anumite persoane din străinătate, dar şi tabieturilor din timpul liber, cum ar fi o miuţă cu colegi de la institut, printre care istoricii Ioan Caproşu, Ion Agrigoroaie sau Dumitru Agache.

După 3 ani de urmărire informativă, la sfârşitul anului 1978, Securitatea a renunţat să-l mai urmărească pe Spinei.

 

Doi dintre cei mai importanți români legați de Iași: academicianul Spinei îl întâmpină pe Patriarhul Daniel

 

Academicianul Spinei: „Niciodată nu mi-am turnat colegii”

Mi-am văzut propriul dosar în urmă cu circa cinci ani, fără să fac dezvăluiri la nimeni în acest sens. Ştiam că sunt filat de Securitate, mai mulți colegi m-au avertizat. Raportul din septembrie 1976 mi-a fost solicitat de un angajat al Securităţii, după ce discuţia mea a fost interceptată la microfon.

După fiecare întâlnire cu specialiştii străini aveam obligaţia - stabilită printr-un amendament la lege - să prezentăm rapoarte la serviciile de Relaţii Externe ale Academiei sau ale Universităţii, în unele cazuri acestea fiind ridicate direct de angajaţii Securităţii. Securitatea nu mi-a înlesnit deplăsările în străinătate, ci dimpotrivă, nu mi-a aprobat mai multe astfel de călătorii de studii în Germania, Italia, SUA sau Italia. Niciodată nu am făcut depoziţii împotriva colegilor”, a declarat academicianul Victor Spinei.


Citeste si...
Nota
(0 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Arhiva ReporterIS

« Mai 2022 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31          

Cartierul Austriac