Vecinătăţi inedite
În zona fostelor arhive ale Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi” din incinta Palatului Culturii, conducerea Complexului Muzeal Naţional Moldova intenţionează să deschidă o cafenea. Accesul către aceasta se va face pe lângă uşile blindate ale Poştei care a funcţionat cândva în acea aripă, uşi care nu au putut fi scoase, fapt pentru care au fost zidite. De asemenea, accesul la această cafenea se mai poate face, exceptând intrarea centrală, dinspre Palas, prin centrala termică a Palatului inaugurat în 1925, care se găseşte lângă viitoarea bucătărie şi spaţiile tehnice. Centrala termică a palatului este ea însăşi o atracţie, iar prin această investiţie ar putea fi pusă în valoare.
În apropierea spaţiului în care va funcţiona cafeneaua se află tot felul de tunele de serviciu pentru asigurarea mentenanţei sistemului de aer cald care încălzeşte palatul. Tot în acel subsol se găsesc şi generatoarele de curent electric ale palatului, masive, din fontă prelucrată la uzine din Germania.
Cafeneaua va beneficia de un decor care va fi invidiat de ceilalţi jucători din branşă
Mucegaiul din subsol şi lipsa unei poveşti
Într-un astfel de „areal” se doreşte a se deschide o „cafetărie”, ca un fel de prelungire a celor existente pe platforma superioară a ansambului Palas. O astfel de investiţie, cel puţin inedită, a actualei conduceri a Complexului Muzeal Moldova a iscat oarece polemici. De exemplu, sunt voci care critică inabilitatea conducerii Palatului deoarece nu a creat o poveste, un tunel care să facă legătura dintre palat şi Palas odată cu această investiţie, o reţea de vizitare care ar mai fi pus în valoare încă o zonă a edificiului. Mai mult, spaţiul viitoarei cafenele se confruntă cu mari probleme de umiditate, deoarece proiectantul lucrărilor de la Palatul Culturii a înfundat aerisirile din fundaţii ale palatului. Astfel, la un an de la inaugurarea Palatului Culturii, în loc acesta „să arate farmacie”, subsolurile „se luptă” cu mucegaiul.
Se caută manager
Conducerea Palatului a subliniat faptul că deservirea acestei cafenele nu va cădea în sarcina personalului Complexului Muzeal Naţional Moldova, ci a unui om de business. Varianta aleasă va fi, cel mai probabil, încheierea unui parteneriat sau o concesiune. „Înfiinţarea acestei cafenele era o condiţie necesară pentru finanţare. Orice muzeu modern trebuie să aibă în componenţa sa şi un spaţiu special pentru public, cu această destinaţie. Prin urmare, a fost prevăzut încă din faza de proiectare şi nu necesită, cel puţin deocamdată, alte avize, decât cele obţinute prin proiectul realizat. În momentul implementării, cu siguranţă va necesita avizele specifice acestui tip de activitate. Precizăm că nu este un spaţiu de alimentaţie publică, ci un spaţiu multifuncţional, o cafenea unde se pot organiza manifestări artistice, unde publicul să se simtă bine”, a declarat Lăcrămioara Stratulat, directorul executiv al Complexului Muzeal Moldova. Administratorul acestei cafenele se va stabili după organizarea procedurii de licitaţie publică pentru închirierea spaţiului. În total, spaţiul viitoarei cafenele, incluzând şi spaţiile complementare, grupuri sanitare şi magazii, va fi de 485 metri pătraţi.
Prin această laterală a Palatului Culturii va avea loc accesul spre viitorul loc de relaş
Beciurile virgine
Odată cu proiectarea lucrărilor de reabilitare ale Palatului Culturii s-a pus în discuţie, în afara lucrărilor de consolidare, şi componenta de refuncţionalizare. Din datele prezente, nici una dintre aceste componente nu au fost atinse. În timp ce palatul se fisurează, reţeaua de tuneluri de sub palat continuă să fie ascunsă marelui public. Valorificarea acestei reţele, al căror acces se face prin sălile de expoziţii de la parterul palatului, nu este posibilă în acest moment din cauza umezelii foarte mari şi a mucegaiului, factori cauzaţi de lipsa unui sistem de aerisire care a fost omis de către proiectant cum omisă a fost, de altfel, şi cercetarea arheologică a acestor tuneluri. Potrivit istoricilor, mare parte dintre beciurile din subsolul palatului sunt specifice caselor boiereşti de secol al XVII-lea-al XVIII-lea, ele fiind astupate, cel mai probabil, la ordinul unui arhitect, pentru a putea susţine zidurile. Tocmai această ţesătură de tuneluri absolut abracadabrante a fost ignorată, atât din proiectare cât şi din investiţia ce urmează a fi făcută.
