fbpx
 
Filiera ieșeană a marii evaziuni la nivel mondial: de la Secureanu-Malaxa, la traficul cu arme în Iran

Filiera ieșeană a marii evaziuni la nivel mondial: de la Secureanu-Malaxa, la traficul cu arme în Iran


Firma înfiinţată de un membru al unei reţele de evazionişti din Iaşi a ajuns „piesă” de bază într-o delapidare de proporţii care a dus la prăbuşirea managerului Secureanu de la Spitalul Malaxa. Pentru a fenta Fiscul de plata a 3,1 milioane de euro, o grupare de infractori din Iaşi a apelat la una dintre cele mai faimoase reţele transfrontaliere de înfiinţat off-shore-uri, „patronată” de românul Kiss Laszlo Gyorgy şi neozeelandezul Ian Taylor. Director al firmelor de pe malul Bahluiului era o gospodină din Vanuatu. Nesita Manceau, care fusese menajera tatălui lui Taylor, a apărut şi în Panama Papers. Folosindu-se de semnătura ei, contrabandişti necunoscuţi au încercat în 2009 să transporte ilegal arme din Coreea de Nord în Iran.

 

Una dintre cele mai redutabile grupări de evazionişti din Iaşi a fost trimisă recent în judecată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Iaşi. Rechizitoriul, care are aproape 500 de pagini, dezvăluie faptul că, în tentativa de a-şi pierde urmele şi a rămâne cu banii ce trebuiau, de fapt, să ajungă la bugetul Statului, coordonatorii grupului au apelat la mai multe firme off-shore cu sediul în paradisuri exotice.

Director al societăţilor era Nesita Manceau, o gospodină din Insulele Vanuatu care n-avea nici în clin nici în mânecă cu afacerile. Anonima Nesita ţine de mai mulţi ani prima pagină a ziarelor, dar niciun jurnalist nu a reuşit să stea vreodată de vorbă cu ea. Investigaţiile Panama Papers au arătat ca figura drept director în peste 2.500 de firme din toată lumea.

Singura fotografie disponibilă a Nesitei Manceau, din paşaport. A scris că este „housewife” – casnică. Între timp a plecat din Vanuatu şi s-a ascuns într-una din suburbiile Manilei, capitala Filipinelor

 

Scopul suprem: păgubirea Fiscului

Povestea celor 15 evazionişti din Iaşi: în perioada septembrie 2009-ianuarie 2011, au adus cereale din Republica Moldova prin Vama Sculeni în cantităţi mai mari decât cele declarate în punctul vamal. Ei au declarat că transportă grâu zdrobit/furajer, mult mai ieftin şi fără taxe vamale, pe care ulterior l-ar fi transformat în acte în grâu de panificaţie, mai scump. Prin „fuziunea” cu altă grupare, s-a produs pagubă bugetului de stat şi prin evaziuni din comerţul cu autoturisme sau ţigări.

Pentru a-şi desfăşura activitatea, membrii reţelei ar fi folosit aproape 20 de firme de pe teritoriul naţional şi o duzină de offshore-uri din SUA, Noua Zeelandă, Cipru, Republica Dominicană sau Insulele Virgine Britanice. Capii reţelei din Iaşi erau Mihai Lucian Dobrincu şi Vasile Grădinaru. Esenţa afacerilor conduse de cei doi era simplă: furăm cât putem, iar dacă Fiscul şi procurorii se prind, responsabilitatea să pice în cârca unor offshore-uri de peste mări şi ţări, unele „conduse” de gospodina Nesita Manceau din Vanuatu.

 

Firma înființată de bodyguardul ieșean Vasile Rotundu a ajuns la un botoșănean plecat în Anglia, iar ștampila era la Florin Secureanu (foto), managerul Spitalului Malaxa folosind-o de 858 de ori pe facturi fictive

 

Menajera „creierului” Taylor

Ani la rând s-au chinuit jurnaliştii de investigaţie din toată lumea să afle cine este, cu adevărat, această Nesita Manceau, un „zombie-director”, cu mii de firme la activ. Se conturează imaginea unei marionete folosite de o reţea transfrontalieră aflată în slujba contrabandiştilor sau evazioniştilor din toată lumea.

Prima dată, numele ei a ajuns în atenţia presei în 2009, după ce, pe un aeroport din Thailanda, a fost sechestrat un avion ce venea din Coreea de Nord şi avea destinaţia Iran. Încărcătura declarată era alta decât cea reală: 35 de tone de aruncătoare de grenade şi lansatoare de rachete. Ancheta ulterioară a dus la descoperirea unui complicat amestec de firme, totul fiind menit să ascundă deţinătorul transportului.

Cele mai multe fire au dus la familia Taylor din Noua Zeelandă, din care cei mai cunoscuţi sunt tatăl Geoffrey şi fiul Ian. Aceştia reprezentau o adevărată „fabrică” de off-shore-uri, cu sedii închiriate online şi directori-marionetă. Ca şi în ancheta DIICOT Iaşi, director al off-shore-ului cu armele era Nesita Manceau. O investigaţie din 2016 a spulberat, în mare măsură, misterul prezenţei Nesitei în firme. Femeia fusese, timp de 20 de ani, menajera lui Geoffrey, un englez excentric care locuise iniţial în Vanuatu. Numele adevăratului beneficiar al transportului din Thailanda nu a fost aflat niciodată.

 

Fragment din rechizitoriul reţelei Grădinaru-Dobrincu: Nesita Manceau şi familia Taylor apar în firmele evazioniste

 

L-a „ajutat” şi pe Vântu

În rechizitoriu nu este menţionat cum s-a făcut „lipeala” reţelei Dobrincu-Grădinaru cu Taylor şi Manceau. „De obicei se apela la Internet”, a declarat un anchetator DIICOT pentru REPORTER DE IAŞI.

A mai existat însă un „băştinaş” român care a ajutat reţeaua din Iaşi. Se numeşte Kiss Laszlo Gyorgy, apare şi el des în firmele ieşenilor şi este cel mai notoriu creator de offsore-uri evazioniste din România. Între timp i s-a înfundat şi este în puşcărie.

De mai mulţi ani este judecat pe bandă rulantă pentru diferite infracţiuni în relaţie cu fosta sa ocupaţie: crearea unui grup infracţional organizat, spălare de bani, evaziune fiscală etc. Cel mai recent, la sfârşitul lunii martie 2018, a primit doi ani şi jumătate de închisoare.

Cel mai faimos ajutor dat în vederea fentării taxelor l-a dat firmei Petromservice, societate din siajul afaceristului Sorin Ovidiu Vântu. 

 

3,1 milioane de euro - Evaziunea din dosarul reţelei Grădinaru-Dobrincu-Gyorgy-Taylor-Manceau

 

Interceptare telefonică din 4 noiembrie 2010: reţeaua intră în panică după ce Taylor are probleme în România

Daniel Maria (şi el inculpat în dosar): Alo!

Vasile Grădinaru: Da, Dan!

D.M.: Ce faci?

V.G.: Uite, schimbam nişte anvelope la...

D.M.: Bravo ţie, cum îl cheamă pe ăla care are firmele alea ale noastre off-sore-urile? (...)

V.G.: IAN TAILER!

D.M.: Aşa, Ian Tailer, nu?

V.G.: Da!

D.M.: Ah, ha, ha, mă uitam la televizor mai înainte în p..a mea şi l-a banghit pe acela cică are vreo trei sute şi ceva de firme în România, p...a mea! (...) Ei, p...a mea, ziceau că au pornit ăştia nişte anchete periculoase, în pana mea şi Ian Tailer, trei sute nu ştiu cât şi 24 de firme sau ceva de genul ăsta are prostălăul ăla!

V.G.: Hai du-te!

D.M.: Da, ha, ha, bine, e de râs acuma, dar trebuie să te mişti repede!

V.G.: În p...a mea! Da, bine, dar ce se poate întâmpla, na, e naşpa, nu?

D.M.: Ce?

V.G.: E naşpa adică... nu e foarte bine!

D.M.: Nu e foarte bine, îţi dai seama! Trebuie cesionate firmele, p...a mea! Ţi-am zis că atunci când am fost şi am deschis cont la BCR ăla era în baza de date, nu, ăsta e sigur! E un neo-zeelandez parcă au zis ăştia care cică p...a mea nu a fost niciodată în România, chestii de genul ăsta.

V.G.: Îhî, na!

 

Rotundu era administrator şi bodyguard

 

Firmă a unui membru al reţelei, folosită de Secureanu la delapidat din Spitalul Malaxa

Una dintre cei 15 persoane trimise în judecată în acest dosar este Vasile Rotundu (40 de ani), cel care era reprezentantul în România al unor offshore-uri înfiinţate de gruparea Dobrincu-Grădinaru în Delaware-SUA. În timpul urmăririi penale, el a negat implicarea în comiterea ilegalităţilor, spunând că este o victimă a prietenului său Vasile Grădinaru.

„Inculpatul era folosit şi ca «bodyguard» având în vedere fizicul său şi fiind prezent în cadrul grupării ca om de bază, bun la toate şi care «se învârtea» şi acţiona în direcţia intereselor stabilită de către gruparea infracţională organizată, fiind implicat atât în traficul cu cereale, în traficul cu autoturisme, cât şi în traficul cu ţigări de contrabandă de provenienţă din R. Moldova”, au scris procurorii în rechizitoriu.

 

Bodyguardul pe post de paravan

Fără legătură aparentă cu dosarul de mai sus, Rotundu a înfiinţat, în 2008, o firmă în Iaşi căreia i-a tot schimbat obiectul de activitate şi numele, devenind RYS Force Company SRL. Societatea a devenit celebră în noiembrie 2016, după ce jurnalistul Cătălin Tolontan a dezvăluit că managerul de atunci al Spitalului Malaxa din Bucureşti, Florin Secureanu, a depalidat între 2011 şi 2016, din fondurile unităţii medicale, suma de 1,63 milioane lei.

Secureanu avea ştampila firmei RYS Force şi, prin contracte fictive cu aceată societate, băga banii în buzunarul propriu. A făcut acest lucru de 858 de ori. Rotundu cesionase firma unui botoşănean stabilit în Iaşi pe nume Cătălin Marius Ciobanu cu un an înainte de primele contracte RYS Force-Malaxa.

 

Le-a dat ștampila să facă ce vor cu ea

Audiat de procurori telefonic, deoarece se află de mai mulţi ani în Anglia, Ciobanu a declarat că nu ştie nimic, dar IT-istul spitalului, care a recunoscut participarea la marea fraudă, a arătat că RYS Force „era o societate a unui «băiat din Botoşani pe nume Cătălin» pe care l-a cunoscut personal şi pe care l-a întrebat dacă îi poate emite facturi fictive pe numele spitalului. Acesta (Ciobanu – n.r.) i-a răspuns că îi poate da chiar ştampila societăţii, lucru pe care l-a şi făcut, iar din acel moment a început să se scoată bani din casieria spitalului folosind documente justificative false întocmite şi pe numele acestei societăţi.”

Secureanu şi alţi angajaţi de la Malaxa au fost trimişi în judecată, dosarul fiind pe rol. Ciobanu a scăpat curat.


Citeste si...
Nota
(2 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Arhiva ReporterIS

« Martie 2024 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31