fbpx
 
Nu e clar cu ce proiect de management a câștigat Aurica Ichim concursul pentru conducerea Muzeului Municipal și nici când are de gând să-l transpună în realitate Nu e clar cu ce proiect de management a câștigat Aurica Ichim concursul pentru conducerea Muzeului Municipal și nici când are de gând să-l transpună în realitate

Ieșenii au tocat milioane de euro cu Muzeul Municipal, care... nu e muzeu! Directoarea ia 1.000 de euro/lună fără să facă nimic


După patru ani de la înființare, Muzeul Municipal nu e acredidat de Ministerul Culturii și nu are nici aviz de înființare. Motivul, foarte simplu: nu are patrimoniu. În patru ani nu s-a încropit niciun concept, doar se cheltuie cu utilitățile și cu salariile. Muzeul consumă și nu avansează nici cu-n pas. De un an jumate, diretoarea-pensionară Aurica Ichim n-are nicio idee de ce vrea să facă, doar își ia salariul de 4.500 de lei. „Eu n-am bani, trebuie să mă duc la domnul primar ca să cumpăr ceva”, spune ea cum merg lucrurile. Sunt 9 posturi ocupate din 17: bani luați degeaba. Încă o formă fără fond, dar care propagandistic este prezentată ca o mare realizare.

Legea muzeelor prevede expres că orice spațiu muzeal trebuie acreditat de Ministerul Culturii, după îndeplinirea unor criterii specifice. La Iași, Primăria a cheltuit 20 de milioane de lei, a angajat 9 oameni și a botezat de una singură drept „muzeu” o clădire de patrimoniu renovată.

Pe lângă faptul că pseudo-muzeul nu are nici acreditare și nici aviz de la Cultură, el se află și sub monitorizare europeană pentru că s-au folosit fonduri UE.

Un fel de Galeriile Simeza

După aproape 4 ani de la inaugurare, Muzeul Municipal Iași poate fi descris drept o clădire de secol XIX, complet renovată, în care se organizează lansări de carte, vernisaje și expoziții tematice. Practic, funcționează similar unei galeriii de artă.

Funcția de muzeu este doar una declarativă, pe hârtie, pentru ca nu cumva Uniunea Europeană să ceară înapoi circa 12 milioane de lei, bani acordați ca finanțare nerambursabilă cu destinație clară: înființarea Muzeului Municipal. Contractul de finanțare europeană a fost semnat în 2013 iar clădirea a fost inaugurată în vara anului 2016. 

Ne-am dus ca vizitatori la Muzeu, dar imediat s-a dat alerta: „REPORTER în zonă”. Ce poți vedea: o hartă ponosită care pare luată dintr-un birou din Primărie și bătută într-un perete cu dichis

Fără patrimoniu și fără buget

Potrivit Contractului de finanțare pentru obținerea fondurilor europene, clădirea nu trebuie să-și schimbe destinația timp de 5 ani, deci să funcționeze ca muzeu, și să asigure un anumit număr de vizitatori.

Angajații Primăriei încearcă să rezolve din pix problemele: au împrumutat obiecte de la cultele religioase și câteva manuscrise de la Arhivele Naționale, le-au înrămat și le-au expus.

Practic, aproape jumătate din suprafața de expunere este ocupată cu veșminte bisericești și cu icoane.

Și problema vizitatorilor este rezolvată tot din pix. „Ne atingem numărul cerut, pentru că sunt cei care vin la evenimentele găzduite, la lansări de carte și la vernisaje”, spune Aurica Ichim, directorul muzeului.

N-au cumpărat nimic, se laudă cu cărțile de la Grumăzescu

Directoarea Aurica Ichim evită cifrele concrete atât în privința numărului de vizitatori cât și în privința bugetului pentru achiziție de patrimoniu. „Noi nu funcționăm ca muzeele naționale. Dacă găsim ceva pe piață și vrem să facem o achiziție, merg la domnul primar și Primăria asigură cumpărarea”, spune ea.

Dar, în aproape 4 ani de funcționare, Muzeul nu a cumpărat nimic. În schimb, conducerea se laudă cu donațiile primite. „Avem câteva mii de cărți, avem și alte lucruri primite ca donație”, susține Ichim. Aproape toate provin, însă, din donația marelui anticar Dumitru Grumăzescu.

Foarte frumos la Municipal, s-au cheltuit o groază de bani pe mobilier. Te poți întinde pe scaune dacă afară plouă și vrei să te adăpostești

Accesul auto e restricționat

Deși clădirea de aproape 900 de metri pătrați este complet refăcută, amplasamentul o face greu utilizabilă pentru relațiile cu publicul. Aproape lipită de fostul sediu al Universității Petre Andrei, Casa Burchi-Zmeu nu are parcare, este situată într-o zonă cu alei înguste pe care nu poate intra un autobuz, iar peste tot au fost amplasate indicatoare rutiere care interzic oprirea sau staționarea.

„Am făcut memorii, dar nu s-a întâmplat nimic. Până și mașinile cu care aducem diverse lucruri în muzeu, de la piese de mobilier la exponate, au probleme, pentru că nu au voie să staționeze”, eplică Aurica Ichim.

Mai pe la anu

Cea mai mare problemă a muzeului este reprezentată de faptul că... nu e muzeu. Legea 311/2003 definește cu claritate ce înseamnă un muzeu și cum se poate obține acest statut.

Potrivit Ministerului Culturii, Muzeul Municipal Iași nu deține nici măcar avizul prealabil de înființare. În Registrul public al Ministerului apare inclusiv un muzeu sătesc, de la Munteni – Vaslui, dar nu și entitatea pe care Primăria Iași a cheltuit 20 milioane de lei.

Directoarea Aurica Ichim susține că va face demersurile necesare, probabil anul viitor și după ce se vor cheltui alți bani pentru amenajări. „Sunt condiții care vizează patrimoniul. Acum se constituie colecțiile, avem și un Consiliu Științific. Vom face o procedură, vom angaja și o firmă care să se ocupe, pentru că ne dorim tehnica secolului al XXI-lea”, spune Ichim.

S-au transferat niște obiecte bisericești de la Mitropolie. O idee de 5 milioane de euro, cât ne-a costat muzeul

Riscăm să dăm banii înapoi

Fără aviz de înființare și fără acreditare ca muzeu, Primăria Iași va trebui să-i convingă anul viitor pe cei de la UE că spațiul expozițional amenajat este de fapt un muzeu. Aceasta în condițiile în care statul român nu-i atribuie statut de muzeu, conform criteriilor legale.

În cazul în care auditul care va avea loc după cei 5 ani de la finalizarea lucrărilor la imobil va constata că nu s-a respectat intagral contractul de finanțare, vor fi aplicate corecții. Altfel spus, vom da banii înapoi.

Între timp, achizițiile pentru patrimoniul propriu sunt inexistente și depind doar de pixul primarului, clădirea e vizitată doar de cei care participă la lansări de carte și la vernisaje, iar administrația se poate lăuda că a mai bifat un obiectiv: a creat un muzeu local.

Singură pe post, mulți bani pentru nimic

Fost șef de birou la Muzeul Unirii, Aurica Ichim a concurat singură pentru postul de director al Muzeului Municipal. În luna august 2018, Primăria a organizat concurs pe post și s-au înscris Aurica Ichim și Maricica Ifrim, fostă șefa la Arhivele Naționale.

Ifrim a fost descalificată pentru că, spunea la acea dată purtătorul de cuvânt al primăriei, Sebastian Buraga, „nu a prezentat dovada specializărilor în conservarea bunurilor de patrimoniu cultural național mobil și nici studiile de investigații, cercetare și evidență a monumentelor istorice”.

Aurica Ichim a fost angajată cu un salariu de circa 1.000 euro net și i s-au dat în subordine 8 angajați. Directoarea Ichim evită orice discuție despre cifre, dar un calcul estimativ arată că bugetul de salarii pentru Muzeul Municipal se ridică la circa 15.000 euro lunar. Directoarea cumulează și pensia cu salariul.

N-am înțeles sensul adânc, dar biroul directoarei Ichim era închis cu sigiliu. Conduce muzeul de-acasă, din sufragerie?

E vraiște și în declarația de avere

Declarațiile de avere ale Auricăi Ichim sunt pline de contradicții. În decembrie 2018 nota că are în proprietate o casă în Iași, cumpărată în 2010. În iunie 2019 trece și o casă cumpărată în 2014, care nu a fost menționată în declarația dată cu 6 luni mai devreme.

În decembrie spune că are un credit BCR contractat în 2010, de 18.400 lei, după o jumătate de an susține că respectivul credit este de 35.000 lei.

În decembrie își declară doar salariul de la Complexul Național Muzeal Moldova (Muzeul Unirii), deși era angajată de 4 luni și la Muzeul Municipal, în iunie declară și salariul de la Primărie, dar și venituri din pensii.

Aceeași declarație din decembrie atestă că a obținut venituri din activități agricole, în iunie susține că respectivele venituri au fost obținute de soțul său.

Article image
Sute de oameni fac zilnic efortul de a deschide larg gura și de a articula „după dictare” vocalele și semivocalele care elimină accentul moldovenesc. Ei nu vorbesc moldovenește, dar vor să învețe româna. Sunt găgăuzii și bulgarii pe care nici comunismul și nici capitalismul nu i-au convins să învețe limba oficială. O ieșeancă a reușit să facă ceea ce nu a putut un stat întreg cu forța.
Autor Ionel Iloae Reportaje 13 Septembrie 2019


Citeste si...
Nota
(0 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Arhiva ReporterIS

« Aprilie 2024 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30