Chirica minte despre casele lui, trecute pe alte nume, despre donaţiile primite, despre firma fratelui, Chirica minte despre avere, despre domeniul supranatural de la Frasin (Suceava), Chirica minte în Dosarul Skoda, minte despre relaţiile cu Grupul Paşcani şi schimburile de terenuri. Minte non-stop, după ce l-a adus de două ori în Primărie, cu mâna lui, pe arhitectul-șef Alexandru Mustiață, sluga Mafiei.
Chirica minte despre proiectele Iaşului. Mereu uită ce a promis, vine apoi cu alte proiecte, nu ştie niciodată de unde să înceapă şi se alege praful. Stadion de 113 milioane de euro, săli polivalente, smart-city, a minţit cinci ani vorbind de sistemul de termoficare, această imensă gaură neagră, fără să întreprindă nimic. E fanfaronul nr. 1 şi adevărata să natura este să mintă. Acesta e singurul său program politic şi administrativ.
Nu poţi conduce comunităţi de sute de mii de oameni fugind cu disperare de adevăr. Nu poţi fi conducător trăind într-o cuşcă de sticlă şi ţinând monologuri. Nu cred că sutele de mii de ieşeni trebuie să accepte să fie minţiţi la nesfârşit ca nişte copii de grădiniţă. E nedemn. Omul nu şi-a rezolvat vulnerabilităţile şi trăieşte în minciună, lăsând deoparte răspunderea penală. Nu te poţi ascunde în gaura de şarpe de subiectele marilor tunuri şi să pretinzi în acelaşi timp să fii lider.
E un raport nenatural între funcţia oficială şi vulnerabilitatea ta reală. Lucrurile n-au cum să funcţioneze. Societatea nu poate fi condusă de oameni condamnaţi să mintă la nesfârşit, neavând altă salvare. Nu te poţi ascunde după aparenţe formaliste (hârtii contrafăcute, complici care tac), pentru că toate compromisurile se răsfrâng asupra deciziilor tale. Şi randamentul tău scade, sacrifici oraşul doar pentru a te ascunde şi a câştiga un răgaz.
Costel Alexe minte când vorbeşte de reforme. Nu face nimic, e compromis. Minte cu tabla, cu divorţul, cu gropile de gunoi, certificatele verzi şi cu pădurile în care şi-a prins urechile. Semnul cel mai clar al falimentului politic este când nu mai răspunzi la întrebări. Fugi, te bagi în cămară şi tremuri în întuneric. Nu mai ai combustibil moral când ţi-e frică de adevăr. Când Primăria Aroneanu trebuia să-ţi ia parcela concesionată şi nu o face. Sau când închiriezi spaţiu central de la CFR, la preţ subevaluat, şi schimbi obiectul de activitate.
Alexe minte de când l-a adus pe Chirica în PNL, în loc să facă alianţa cu USR şi să câştige detaşat Primăria şi Consiliul Judeţean. Şi de-aici tot ce-a urmat, mistificarea pe care o trăim azi. Minte pentru că în alianţa PNL-USR e posibil să nu mai fi fost el candidatul la CJ. Aici e sămânţa minciunii, blocajul imens în care ne aflăm şi ne prefacem că nu înţelegem ce s-a întâmplat.
Problema ieşenilor nu este corupţia în sine, ci faptul că au doi lideri prizonieri. Doi lideri cărora le tremură lingura în mână şi care sunt într-o incapacitate psihică de a mai fi conducători. Nu câştigă nimeni din condamnări, trebuie doar să refuzăm minciuna. Să o respingem. Dacă nu înţelegem, nu ne va ajuta nicio instituţie a statului.
Nu e vorba că toţi politicienii mint, la Iaşi e vorba de altceva: e o panică devoratoare, o dezintegrare a autorităţii, ca factor pozitiv, benefic. Nu mai ai ce aştepta. Acel „nou început" e gata, s-a terminat.
