Există clivajul acesta dintre popor şi lideri, ca două lumi ce trăiesc pe planete diferite. O decuplare care face diferenţa, în cele din urmă, între ţări: sisteme de succes şi sisteme eşuate. Nu există naţiuni mai inteligente ca românii, există doar leadership-uri mai inteligente şi mai apropiate de naţiunile lor.
A venit văru-meu din Anglia, am stat de vorbă cu el, locuieşte în Oxford. 90% din britanici s-au imunizat, toţi sunt vaccinaţi, lumea e relaxată, pub-urile sunt pline, companiile funcţionează la maxim, pandemia a trecut, poporul a înţeles soluţia corectă. „Avem 40.000 de infectaţi pe zi, dar toţi fac forme uşoare, nu ne mai e frică. Mor 12 oameni pe zi", îmi spune, cifrele fiind, de altfel, ştiute.
„Englezul de rând nu e deştept, la 15 ani se apucă de băut, mulţi trăiesc din social. Străinii au multe posturi de conducere pentru că în Anglia orice post se câştigă doar prin competenșp. Nu există pila. Dar englezii au încredere în lideri, nu vorbesc de ultimii ani, ci de secole. Politicienii englezi sunt nişte genii în comparaţie cu cei din România. Provin din lumea bună, au studii la Oxford, St. Andrews, Cambridge, nu sunt culeşi de pe stradă, nu vin în haită la Putere. Problema în România este că poporul nu dă doi bani pe politicieni, e dezamăgit şi lipsit de încredere", mi-a explicat vărul din Anglia.
Eşecul vaccinării din România e o expresie a divorţului din societate. 70% din electorat nu participă la vot. Mihai Chirica trăieşte într-o bulă propagandistică alături de 30.000 de alegători. Atât e lumea lui, restul nu iese din casă la vot. Milioane de români refuză vaccinul ca o formă de nesupunere civilă în faţa unor conducători lacomi, sociopaţi, dezgustător de ipocriţi. Primarii de la ţară sunt şmecheri şi abuzivi. Managerii publici din marile oraşe n-au şcoală, nu-şi justifică averile, trec în trombă pe lângă oamenii obişnuiţi, care abia îşi târâie viaţa de pe o zi pe alta.
Crizele politice sunt traumatizante. Guvernele nu ţin mai mult de 6 luni. Discursul public sună fals şi asurzitor. Poporul nu are încredere în vaccin pentru că nu are încredere în conducători. Relaţia socială e disfuncţională. Suntem străini unii de alţii. Succesul politic nu mai are nicio legătură cu succesul ca naţiune. Chirica a produs un haos total în administraţia ieşeană, suntem într-o catastrofă perfectă pe domeniile-cheie (urbanism, investiţii, proiecte europene, corupţie), dar jocul politic îl menţine, schimbând partidele şi majorităţile.
Cei mai proști şi mai corupţi dintre noi ne cer să ne vaccinăm. Nu o facem ca să ne răzbunăm. Ne sinucidem ca un protest mut. Naţiunea în şocul său emoţional, politicienii cu artificiile. Chirica, eşti bun!
