Chirica a blocat PUG-ul pentru că aşa se putea desfăşura câmpul tactic pentru marile tunuri care au urmat. S-au făcut milioane de euro din drenarea proiectelor imobiliare. Dar mii de oameni au suferit, sunt victimele unui singur om, Mihai Chirica.
Aprobarea PUG a fost prima declaraţie a lui Chirica din prima lui zi de interimat, în aprilie 2015. A spus că e urgenţa sa nr. 1. În numai o lună şi-a schimbat complet viziunea. Era deja băgat până în gât în sistemul de autorizaţii. Chirica a trecut la afaceri imediat ce-a devenit primar, n-a zăbovit nicio clipă.
Foarte puţini ieşeni ştiu sau o să reţină de-acum înainte că acel PUG îngropat era deja finalizat în 2015 şi că a fost plătit integral firmei care l-a întocmit, costând circa 2-2,5 milioane de euro. Un prejudiciu la bugetul oraşului pentru care nu răspunde nimeni.
Acel PUG era 99% gata. Mai existau controverse pe zona centrală, unde e marele mălai, dar discuţii şi interese vor fi întodeauna, interminabile. Şi a început cacealmaua, bătaia de joc: arhitecţi ieşeni s-au succedat la redesenarea zonei centrale, pentru că în cartiere nu existau probleme. A fost ca pânza Penelopei, trebuia doar să se creeze impresia că lucrurile sunt permanent îmbunătăţite şi că un PUG demn de faima Iaşului mai necesită multe calcule şi evaluări.
Am mai spus dar vreau să fie clar pentru ieşeni: Mihai Chirica n-a făcut PUG-ul pentru că multe zone din Iaşi erau nereglementate! 70% din teritoriul Iaşului era fără indicatori urbanistici. Aceasta pentru că PUG-ul anterior a fost scos tocmai în 1999, dar a fost creat de fapt în 1997, doi ani durând avizele.
Prin teritoriile nereglementate, deciziile de urbanism s-au putut lua punctual, prin PUZ, de la caz la caz. Fiecare proiect a fost negociat şi fiecare dorinţă a unui dezvoltator a putut fi satisfăcută. Ca să vă daţi seama cât de anacronic e PUG-ul Iaşului, trebuie să ne amintim că în 1997 90% din teritoriul Iaşului nu era încă retrocedat. Suprafeţe imense erau în PUG-ul vechi încă în administrarea statului. Fabrici, platforme, cămine muncitoreşti, patrimoniu public, vii, livezi, proiecte edilitare.
Peste tot unde s-a retrocedat şi s-a putut construi apare formula fatală: schimbarea folosinţei. Dacă în 1997 în Copou, Tătăraşi sau Nicolina era o întreprindere sau un Agromec, tu eşti obligat acum, construind noi cartiere, să faci PUZ-uri. Şi ajungi la mâna marilor cerberi din Primărie, care te pun să plăteşti.
În Iaşi s-a ajuns ca în zone întinse de case, fiecare nou proprietar să realizeze câte un PUZ. Ai casă în dreapta, casă în stânga, tu faci la mijloc, toate sunt P+1 sau cu mansardă, dar toate trec prin chinul dosarului de PUZ. E o tortură pentru care trebuie să-i mulţumim lui Mihai Chirica.
Primarul şi-a bătut joc de oameni şi a acordat privilegii de zeci de ori unor afacerişti, în acele zone nereglementate. A permis blocuri de garsoniere cât cutiile de chibrituri, a închis ochii la lipsa parcărilor, a aprobat plombe în curţi interioare. Nimic nu s-a dat gratis. Chirica i-a primit la cumătrie, a blocat intenţionat PUG-ul şi s-a crezut etern.
Nenorocirea organizării de şedinţe de urbanism o dată la două luni este colapsul Primăriei lui Chirica. E falimentul său ca primar. Mii de oameni care stau 4 ani pentru o autorizaţie, pe care nu-i aude nimeni, pentru că 90% din presa ieşeană este cumpărată pe modelul Putin.
Şedinţa de azi dimineaţă de la Primărie îl reprezintă perfect pe Mihai Chirica, această moară stricată de vorbe goale. Ca orice demagog egocentric, primarul are o satisfacţie imensă în a conduce şedinţe cu auditoriu larg, fără nicio finalitate. Lui Mihai Chirica îi place enorm să fie ascultat, să bată câmpii două ore, să-şi exerseze extraordinarul său meşteşug oratoric, să dea directive, să pară inspirat, inteligent, nepreţuit. Fixează priorităţi, trasează sarcini, dar nu spune în fond nimic coerent, nimic practic, simplu, eficient. Chirica face o filozofie de doi bani şi nu aplică nimic niciodată. E un vampir energetic, îi place să se audă vorbind şi ăsta e singurul lui scop în viaţă. Şedinţe ca asta de azi au fost sute până acum. Iaşul e la fel ca în 1997.
PUG-ul nu e o chestie abstractă pe care insistăm aiurea. Înseamnă ani de viaţă salvaţi pentru mii de ieşeni. Înseamnă reinstaurarea legii şi a echităţii. Înseamnă dreptate şi servicii reale în folosul oamenilor. Chirica trebuie să dispară doar pentru acest rău pe care ni l-a făcut cu sânge rece: PUG-ul încuiat în sertarul său de la biroul din Primărie.
