Povestea lui Cosette: corporatistă în SUA, politician în România

Povestea lui Cosette: corporatistă în SUA, politician în România


26 septembrie 2016: prima zi când opinia publică a aflat de intenţiile lui Cosette Chichirău de a candida pe listele USR, via Partidul Pentru Iaşi. În două luni şi jumătate, ieşeanca a făcut turul televiziunilor, fără, însă, să vorbească prea mult despre viaţa ei. Cosette este atentă cu trecutul ei: în timpul campaniei pentru Camera Deputaţilor a şters de pe vechiul cont de Facebook fotografiile din perioada americană. REPORTER DE IAŞI prezintă, în exclusivitate, detalii necunoscute din viaţa dusă în America de Cosette. E o poveste de succes, Cosette pornind de jos. Cu muncă grea şi multe nopţi nedormite, femeia din Iaşi a ajuns bogată, dar a simţit că vrea altceva şi a revenit acasă, să schimbe România.

 

Proaspăt aleasă deputat de Iaşi, Cosette Chichirău povesteşte în exclusivitate pentru REPORTER DE IAŞI cum a trăit Revoluţia, cum a fost în Statele Unite ale Americii şi ce a determinat-o să revină în ţară, deşi avea suficienţi bani să trăiască liniştită peste ocean.

 

Coşmaruri la „Racoviţă“

Despre perioada petrecută în gimnaziu, Cosette Chichirău nu are amintiri întocmai plăcute. „Mi-aduc aminte că am învăţat la «Emil Racoviţă» şi nu mi-a plăcut absolut deloc. Chiar şi după ce am terminat facultatea încă mai aveam coşmaruri că sunt la şcoala generală. A fost o tortură pentru mine! N-am învăţat în restul vieţii cât am învăţat în gimnaziu. Clar nu a fost o experienţă plăcută“, îşi începe povestea Cosette.

Pentru a scăpa de şcoala unde a făcut gimnaziul, Cosette şi-a convins cu greu părinţii să o lase să dea la Liceul de Informatică. „M-am dus la ai mei şi le-am spus că viitorul sunt calculatoarele. Nu au fost de acord. Mama, care era contabilă, iar tata inginer, au insistat că mă voi prosti dacă nu continui la «Racoviţă». Eu am ţinut-o pe a mea şi am ajuns la Informatică. Liceul a fost o experienţă foarte plăcută. Mi-a plăcut foarte mult. Facultatea am făcut-o la Ştiinţe Economice. Mi s-a părut o mare pierdere de timp. Se învăţa pe de rost şi nu aveai timp să gândeşti. Am avut noroc de un asistent care m-a îndrumat către Centrul româno-american, de unde am învăţat din manuale americane“, îşi aminteşte Chichirău.

 

 

 

Un copil rebel

Despre sine, Cosette consideră că a fost un copil cuminte, dar crede că părerea părinţilor ar fi alta dacă ţinem cont de gesturile rebele de care au avut parte de la fiica lor. „Am fost un copil cuminte silitor, care învăţa bine şi care considera că asta este principala obligaţie. Mi se părea că îmi cumpăram cu învăţătura dreptul de a face şi altceva. S-a mai întâmplat să mai fug de-acasă, să dorm câteva zile pe la vreo prietenă sau pe la o mătuşă. Mă certam cu ei şi le spuneam că asta nu e democraţie şi că nu am drepturi! Vă daţi seama care era reacţia lor. Într-o vară, înainte de a pleca în concediu, voiam să mă îmbrac într-o fustă groasă. Normal că mama nu m-a lăsat şi a început cearta. Mi-a zis că nu mă ia în concediu dacă nu renunţ la acea fustă. Eu nu am vrut şi ea s-a ţinut de cuvânt şi nu m-a luat în concediu, la mare. Mama mi-a zis că de la 3 ani am fost un spirit rebel! Foarte încăpăţânată!“, spune, râzând cu poftă, Cosette.

 

 

„Am vrut să merg cu tata la Revoluţie“

În 1989, Cosette Chichirpău avea 12 ani, dar a dorit să meargă împreună cu tatăl ei la Bucureşti, să manifesteze în stradă împotriva regimului comunist.

„Pe 14 decembrie, noi stăteam în Tudor Vladimirescu şi mi-aduc aminte că ne-a trimis mama pe mine şi pe fratele meu, George Romeo, la biserică. Pe strada Otilia Cazimir ne-am întâlnit cu soldaţii şi cu TAB-urile. Pe stradă era pustiu. Mi-amintesc că tata a plecat pe urmă la Bucureşti, la Revoluţie. Am vrut să merg şi eu. Normal că nu m-a luat pentru că eram prea mică. Am rămas cu spiritul revoluţionar“, afirmă Cosette.

 

În America, Cosette a avut o mare pasiune pentru dans

 

În SUA, pentru că aşa au vrut părinţii şi prietenul

Despre părinţii ei, Cosette susţine că erau destul de severi şi că i-au spus foarte clar că o vor susţine până termină facultatea, după care trebuie să lucreze. Mama şi prietenul ei au insistat apoi să meargă la masterat în SUA.

„Am lucrat şi în facultate, la Daewoo. Managerul, care era coreean, o ştia pe mama şi aşa am ajuns să traduc pentru el. După ce a plecat coreeanul, am continuat să lucrez pentru noul manager. Pe urmă am lucrat la o firmă de soft din Iaşi. De prin anul al III-lea, mama a început să-mi spună că trebuie să plec din ţară, mai ales că un vecin, Andrei, plecase la studii în SUA. Şi prietenul meu insista să plec. În cele din urmă, am aplicat la patru-cinci universităţi din SUA. M-au acceptat două sau trei la master, dar numai University of Massachusetts mi-a dat şi 75% din suma necesară pentru studii, aproximativ 22.000 de dolari“, continuă Cosette.

 

 

 

„Ce caut eu la ţară?!“

Primul contact cu SUA nu a fost deloc plăcut pentru Cosette. „În anul 2000, am ajuns în SUA, la Amherst, şi am rămas blocată când am văzut câmpuri cu multe vaci. A fost un şoc. Am început să plâng şi să spun «Ce caut eu la ţară?!» Mi-am dat seama repede că trebuie să fac stagiatura la o firmă, unde să mă angajez după ce termin. Pentru început, am lucrat în campus. Făceam meditaţii la matematică şi economie, prin intermediul unui ONG. În cameră, am stat cu o americancă un an. Pe urmă, m-am mutat într-o casă cu alţi doi colegi şi plăteam vreo 600 de dolari chirie. În al doilea an de masterat firma unde făceam stagiatura mi-a oferit un salariu de 100.000 de dolari pe an. Nici nu îmi puteam imagina suma aceea. În plus, şi şcoala mi-a făcut oferta să fac şi doctoratul“, rememorează Chichirău.

 

 

 

Cinci ani de chin

Pe perioada celor cinci ani de doctorat, Cosette a fost nevoită să muncească şi să facă şcoală, în acelaşi timp. „A fost o perioadă foarte grea pentru mine. Mulţi profesori îmi spuneau că este imposibil pentru un om să lucreze atât. Dormeam câteva ore pe noapte, dacă dormeam. A fost extrem de multă muncă, dar am făcut şi foarte mulţi bani. De atunci nu am mai fost săracă! Am lucrat la MassMutual Financial Group până în 2007“, spune ieşeanca.

Din dorinţa de a fi propriul patron, Cosette şi fratele ei au început o afacere în China, însă criza le-a dat planurile peste cap. „Din 2003, a venit şi fratele meu să facă facultatea în America. În 2007, am început cu fratele meu o afacere în China. Ne-am dat seama că vine criza. Eu m-am întors şi m-am angajat la o bancă, în Boston, iar el a rămas să continue afacerea în Shenzhen, în China. Am lucrat la acea bancă trei ani şi aveam un salariu de 150.000 de dolari pe an. Prin 2010, fratele meu s-a întors în America, deoarece îi era frică pentru că i se cereau multe şpăgi şi se temea chiar pentru viaţa lui. Din 2011, când mi-am luat cetăţenia, am plecat din mediul acesta foarte mare de corporaţii şi cam tot de atunci mă gândeam să mă întorc în România să schimb ceva. Deja eram de zece ani în State şi voiam altceva. Tot aşteptam momentul potrivit. Până în iulie 2014, am fost director general la The RISConsulting Group. Dn octombrie 2014 şi până la începutul acestui an, când am decis să mă întorc acasă, am fost cofondatoare şi CEO la Wellington Solar (afacere în domeniul materialelor regenerabile)“, declară Cosette Chichirău.

 

 

Cosette, prima din stânga, costumată în om de zăpadă

 

Vacanţe în Asia

Atrasă foarte mult de Asia, încă din perioada când se uita la Teleenciclopedia, Cosette a vizitat aproape toate ţările de pe acest continent.

„Am rămas fascinată de India, unde mi-a plăcut foarte mult să merg pe elefant. Am fost şi pe Himalaya, unde eram deasupra norilor, la 5.000 de metri. Şi-n Cambodgia şi în Vietnam, în Hong Kong, în China. Am fost impresionată de natura din aceste zone, de coloritul porturilor. În Cambodgia, mi-a plăcut templul de la Angkor Wat. Am văzut rinocerul cu un singur corn, în Bengal. Îmi place mâncarea thailandeză, vietnameză şi indiană. Este totul proaspăt, foarte bun“.

 

Cosette şi fratele ei, George Romeo

 

Logodită de două ori

În perioada petrecută în America, ieşeanca a avut trei relaţii de lungă durată, în două dintre ele fiind chiar şi logodită. „Am avut relaţii de lungă durată, dar cred că nu a fost să fie nuntă şi copii. De prin 2001, timp de vreo trei ani, am fost cu un etnic nepalez, cu cetăţenie buthaneză, dar care locuia în India. Era coleg cu mine. A fost frumos, dar am ajuns la concluzia că nu mai merge. Pe urmă, timp de vreo cinci ani am fost într-o relaţie cu un cambodgian. Pe urmă, încă vreo doi ani cu un sârb. Dintr-un motiv sau altul, nu a fost să fie. Şi acum, nu exclud posibilitatea de a mă căsători şi de a avea copii, dar nu pot spune că sunt disperată. Dacă va fi să fie, bine, dacă nu, nu“, spune Cosette.

 

 

 

 


Citeste si...
Nota
(2 voturi)

Leave a comment

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Iunie 2020 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30          
Go to top