Casa Zoller: Monument istoric renovat complet din bani privaţi

Casa Zoller: Monument istoric renovat complet din bani privaţi


Trei ani şi de cinci ori mai mulţi bani decât ar fi nevoie pentru a construi o casă de la zero. În epoca în care multe monumente istorice sunt în paragină şi se degradează continuu, o casă de la 1900 a prins din nou viaţă. Clădirea, cu valoare istorică, în vecinătatea căreia a funcţionat şi „un atelier de fabricat bomboane”, a fost salvată de o avocată din Iaşi care a cumpărat-o şi a restaurat-o.

 

În centrul Iaşului, pe strada Elena Doamna nr. 39, se simte parfumul vremurilor de altădată. O casă construită în 1912 şi-a recăpătat adevărata strălucire graţie avocatei Gianina Poroşnicu, care a achiziţionat-o şi a restaurat-o vreme de trei ani. „Acum 17 ani, ca tânăr avocat, m-am ocupat de partea juridică a operei de refacere şi reconstrucţie a Palatului de la Popeşti, aparţinând familiei princiare Sturdza. Nu aveam să ştiu atunci că, la distanţă de aproape 20 de ani, voi avea şi eu o casă, tot monument istoric şi tot în stil neoclasic, ca şi Palatul de la Popeşti. Dragostea pentru case vechi probabil ca am dobândit-o atunci. E asemănatoare pasiunii colecţionarilor de artă”, susţine Gianina Poroşnicu.

 

Casa de pe Elena Doamna arată ca o mică bijuterie

 

Tehnologie din Germania

Imobilul, monument istoric, reprezentativ pentru silul pur neoclasic, a aparţinut industriaşului evreu Joseph Zoller, care a locuit aici până în 1937, când a vândut-o unui alt evreu - Moise.

Pe lângă casa propriu-zisă, cu 12 camere, în vecinătatea clădirii a funcţionat şi un atelier de fabricat bomboane. „Domnule primar vin prin prezenta a vă declara că în fabrica mea voi întrebuinţa 25 lucrători (...) şi voi întrebuinţa la fabrică un motor sistematic cu forţă electrică maximul 5 cai putere”, scria Joseph Zoller, în aprilie 1912, într-un memoriu adresat primarului Comunei Iaşi, pentru a obţine o autorizaţie pentru atelierul de bomboane, conform documentelor păstrate la Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale. Tot aici se regăsesc în original şi planurile fabricii, capodoperă arhitecturală la rândul său, care nu s-a mai păstrat până astăzi. „Ion Mitican scria că fabrica de bomboane avea cea mai performantă tehnologie, adusă din Germania”, povesteşte proprietara imobilului.

 

„Unul dintre chiriaşi mi-a povestit că, la un moment dat, a venit o doamnă, care a spus că nu vrea să revendice imobilul, ci doar doreşte să-l vadă pentru că este casa copilăriei ei”, Avocat Gianina Poroşnicu

 

Sediu pentru Ministerul Muncii

După ce a fost vândută de proprietarul iniţial unui alt evreu, casa a fost rechiziţionată de comunişti, iar după 1949 a fost transformată în sediu pentru Ministerul Muncii. Ulterior a fost împărţită în patru apartamente şi dată unor chiriaşi ai statului.

De la aceştia a cumpărat-o actualul proprietar, în 2013, casa fiind, la acel moment, într-o stare de degradare evidentă. „Restaurarea s-a făcut în trei ani, 2013- 2016, fiind un proces anevoios, care a ţinut atât de birocraţia aprobărilor, cât şi de complexitatea etapelor de reconstrucţie şi consolidare”, susţine Poroşnicu.

 

Aşa arăta tavanul uneia dintre camerele din casă, la momentul achiziţiei de către Poroşnicu

 

Refăcută după proiectul iniţial

Arhitecţi şi proiectanţi în monumente istorice, alături de echipele lor, au restaurat casa după proiectul iniţial, păstrat la Arhivele Naţionale. Astfel, ornamentaţia exterioară a fost refăcută manual, prin sculptură, a fost folosită piatră în culori naturale, iar în interior a fost montat tapet natural. „Tavanul păstra încă picturi foarte frumoase, dar, din păcate, nu au putut fi restaurate”, povesteşte avocata Gianina Poroşnicu, care a ales să-şi mobileze casa tot în stil clasic.

În curtea casei a fost reconstruită şi cişmeaua pe care o făcuse proprietarul iniţial.

Când vine vorba despre banii pe care i-a investit în „Casa Joseph Zoller”, Gianina Poroşnicu preferă să nu discute despre acest subiect. „Este cel mai greu lucru pe care l-am făcut, iar mâine, dacă mi-ar da cineva bani, nu ştiu dacă aş lua-o de la capăt. Este de cinci ori mai scump să restaurezi o casă monument istoric, decât să construieşti una din temelii. Din acest motiv nu sunt salvate, plus că multe au o situaţie juridică încurcată. Este foarte greu, dar obţii o casă cu spirit”, este de părere avocata din Iaşi.

 

 

Oricine poate afla istoria casei

Pentru ca trecătorii să afle povestea monumentului istoric, la poarta imobilului a fost montat un infochioşc, iar pe 1 decembrie şi 24 ianuarie de aici vor putea fi auzite Imnul României, respectiv Hora Unirii, interpretate de Corul Academic al Filarmonicii Iaşi.

De asemenea, pe site-ul casei Joseph Zoller va putea fi citită istoria acesteia, a străzii şi a epocii, dar şi a celorlalte două case vecine, fosta garnizoană germană şi casa boierească cu cerdac, cea din urmă construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Informaţiile au fost adunate de istoricul Sorin Iftimi.

„Spre deosebire de o casă banală, restaurarea unui imobil de patrimoniu este o operaţiune migăloasă, unde trebuie expertiză, meşteri calificaţi, cu experienţă şi materiale de primă mână. Consolidarea şi apoi refacerea artistică a detaliilor de faţadă au fost un proces minuţios şi costisitor pe care nu oricine este dispus să şi-l asume. Dacă amenajările interioare sunt la latitudinea proprietarului, în funcţie de buget şi de gradul de educaţie estetică, partea exterioară a clădirii este un bun al comunităţii şi refacerea ei artistică este un câştig pentru oraş. De aceea, doamna avocat Gianina Poroşnicu merită toate felicitările”, a precizat Florin Cîntic, director al Arhivelor Naţionale - Filiala Iaşi.


Citeste si...
Nota
(1 Vote)

Leave a comment

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Martie 2020 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31          
Go to top