fbpx
 
Adrian Onciu: „Între jurnalismul de investigație și thrillere există suficiente similitudini”

Adrian Onciu: „Între jurnalismul de investigație și thrillere există suficiente similitudini”


Lansarea celui mai recent roman al scriitorului ieșean Adrian Onciu (foto stânga), „Cu mâinile legate“ (Editura Trei), a atras foarte mulți împătimiți ai literaturii de bună calitate. Adrian Onciu vorbește, pentru REPORTER DE IAȘI, despre trecerea de la jurnalism la literatură, pe cine vede regizând acest roman, dar și despre compromisurile pe care le fac anumiți autori pentru a vinde. Ieșeanul crede că traducerea unui roman al unui autor român în străinătate ține și de noroc.

M-am inspirat din realitatea înconjurătoare

Cum a fost trecerea de la jurnalism la literatura de suspans?

A fost aproape la fel de lină și lipsită de obstacole ca trecerea unui politician dintr-un partid în altul. Însă, evident, nu la fel de imorală. Altfel, între jurnalismul de investigație și thrillere există suficiente similitudini care să nu-ți facă viața grea atunci când te decizi să urmezi calea literaturii. În concluzie, a fost o trecere ușoară, aproape naturală, aș zice.

De unde te inspiri?

Primele trei romane au avut drept puncte de plecare subiecte de politică externă, teorii ale conspirației și literatura de nonficțiune. Locul acțiunii și personajele nu au legătură cu România, cu foarte mici excepții. Dacă ne referim la cel de-al patrulea roman, „Cu mâinile legate“, pot spune că m-am inspirat din realitatea înconjurătoare, ca să folosesc un clișeu. Intriga are un miez polițist, ca în orice thriller care se respectă, însă povestea poate fi considerată și o frescă a societății contemporane, a mediului de afaceri, a showbiz-ului și chiar a familiei. De aceea, sunt convins că nu doar iubitorii de literatură de suspans vor îndrăgi romanul „Cu mâinile legate“.

A schimbat titlul la sugestia editurii

Te-ai răzgândit vreodată, pe măsură ce scriai la o carte, în legătură cu un personaj sau chiar în legătură cu finalul cărții?

Nu, niciodată. Și asta pentru simplul motiv că nu mă apuc de scris până nu am în minte (și în calculator) scheletul întregii povești și evoluția personajelor. E foarte posibil să fi schimbat doar aspecte minore, neesențiale. Pentru mine, cel puțin, ar fi dificil și neproductiv să modific evoluția personajelor pe măsură ce scriu.

Ai un personaj cu care te identifici? De ce?

Poate că am folosit unele mici calități (și mari defecte) de-ale mele ca să creionez un personaj, însă, în niciun caz nu l-am făcut aidoma. Și asta pentru simplul fapt că scriu ficțiune. Viața și persoana mea nu sunt chiar atât de spectaculoase încât să genereze un personaj demn de un thriller excelent.

De ce ai ales „să-i legi mâinile“ Recrutului?

Ultimul meu roman avea un alt titlu în faza inițială, înainte de a ajunge la tipar. Se chema, într-adevăr, Recrutul. Cei de la editură mi-au atras atenția că Recrutul are conotații militare, te trimite cu gândul într-o direcție potențial greșită. Și au avut dreptate, am schimbat titlul. ”Cu mâinile legate” a fost chiar protagonistul romanului, actorul Dragoș Zaharia, aflat la un moment dat în postura de a nu mai ști cum să scape dintr-o situație foarte complicată, aparent fără ieșire. Este un titlu mult mai nimerit, mai sugestiv pentru întreaga intrigă.

Volumul lui Onciu a fost publicat de Editura Trei

Bucur ar fi un bun Zaharia

Ce regizor crezi că ar putea să pună în scenă cel mai bine romanul „Cu mâinile legate“ și de ce?

Orice regizor talentat. Unul dintre ei ar putea fi ieșeanul Radu Ghilaș, pe care l-aș prefera, fără doar și poate. Mi-a făcut mare plăcere să colaborez cu el într-o anume conjunctură. Însă căile cinematografiei românești sunt extrem de întortocheate, iar până la un eventual film, aș fi fericit ca romanul meu să fie citit și plăcut de cât mai multă lume.

Într-o ecranizare a acestei cărți, dacă ți s-ar oferi un rol, ce personaj ți-ai dori să interpretezi? Cine ar trebui să-l joace pe Dragoș Zaharia?

L-aș alege pe Dragoș Zaharia pentru complexitatea rolului (dacă aș fi actor, bineînțeles) și interacțiunea lui cu câteva personaje feminine picante, speciale. Cum nu sunt actor, cred că Dragoș Bucur, spre exemplu, s-ar descurca nemaipomenit. Mai ales că cei doi au același prenume, nu-i așa?

Cei mai buni autori: probabil, câteva mii de euro la un roman

Cum se împacă scenaristul Adrian Onciu cu scriitorul Adrian Onciu?

Foarte bine, cred. De prin 2008 scriu, în paralel, romane și scenarii de televiziune și film. Scenariile de televiziune sunt convins că m-au ajutat să șlefuiesc dialogurile din cărți. Iar poveștile de ficțiune din romane mi-au prins bine în scenarii. Sunt două activități care se completează, adesea, reciproc.

Care este tirajul pentru această carte și cât câștigă un autor de romane în România? Ce ar trebui să faci pentru a fi tradus în străinătate?

Nu prea sunt scriitori care să vorbească despre tiraje, oferind și cifre din contract, pentru simplul fapt că sunt confidențiale. În general autorii considerați a fi foarte talentați, dar care nu scriu literatură așa-zis comercială, au privilegiul de a fi traduși la diverse edituri din străinătate. Tirajele lor nu sunt mari, dar le aduc venituri decente. Chiar bune, aș zice. Apoi, mai apar autori lansați prin intermediul rețelelor sociale (vezi Andrei Ciobanu cu „Suge-o Ramona“) care se vând foarte bine. Ei dau lovitura, în general, cu autobiografii în care abundă scenele de sex, limbajul fără perdea și abuzul de alcool sau droguri, după caz. În 2019 un tiraj obișnuit înseamnă câteva sute de exemplare, iar unul mare, în jur de 2.000. Peste numărul ăsta se cheamă că avem un autor român de oarecare succes. Pentru a fi traduși în străinătate, scriitorii nu au la dispoziție o rețetă standard. Puțini dintre ei reușesc pe cont propriu (precum Eugen Ovidiu Chirovici sau cei traduși la editura londoneză Profusion), alții sunt promovați de editură la târgurile de specialitate (Polirom, spre exemplu), iar alții încă speră. E un cumul de factori, plus un dram de noroc care ar trebui să conducă, în final, la traducerea unui roman. Dar asta nu înseamnă că, în mod automat, odată cu traducerea, vin de la sine vânzările de milioane de euro la care visează majoritatea scriitorilor. Cei mai buni dintre autorii români traduși câștigă, probabil, câteva mii de euro la fiecare roman.

Lansarea a avut parte de un număr neașteptat de mare de participanți

Succesul peste hotare, cheia confortului financiar

Poate trăi un scriitor din munca lui?

Da, un scriitor de limbă engleză, spaniolă, sau franceză, cu condiția să aibă succes. Un scriitor român de succes trebuie să facă și politică pe lângă literatură, pentru un trai decent. Cât despre mine, scriu un foileton de ficțiune politică în ziarul gândul.info și diverse scenarii înglobate în proiecte online de satiră socio-politică. Din nefericire, piața de carte din România este mult prea mică, iar scriitorii sunt nevoiți să scrie literatură doar în timpul liber. Un eventual succes peste hotare ar fi singurul în măsură să-i ofere scriitorului mult râvnita independență din punct de vedere financiar.

Ce întrebare i-ar adresa ziaristul Adrian Onciu scriitorului Adrian Onciu și ce răspuns ar primi?

Cred că ziaristul din mine l-ar întreba pe scriitor câte exemplare vândute ar însemna un real succes în cazul romanului „Cu mâinile legate”. Iar răspunsul corect ar fi de la 30.000 în sus. Mai vorbim la anul, cam tot pe la vremea asta, ca să aflăm cifra exactă...

Adrian Onciu (51 de ani)

  • Primele trei cărți: ”Cercul Kagan” (2007), ”Afacerea Alzira” (2009), ”Templul negru” (2012), toate apărute la Editura RAO;
  • din 1994, reporter, şef de secţie, redactor-şef, editor la: “Opinia”, „Universul”, „Independentul”, „Ziua”, „Flacăra”, „Monitorul”, „Jurnalul de Est”, „Dezavantaje.ro”;
  • fondator al Clubului Presei din Iaşi, preşedinte al Asociaţiei Jurnaliştilor Profesionişti din Iaşi;
  • producător şi scenarist al show-ului de satiră politică “Atracţie Finală” (Tele M Iaşi), co-scenarist al show-ului “Divertis Mall şi prietenii” (Antena 1), co-scenarist al show-ului “Serviciul Român de Comedie” (Pro TV);
  • scenarist, împreună cu Toni Grecu, al filmului de lung metraj “S-a furat mireasa” (Media Pro Pictures, 2012);
  • scenarist, tot împreună cu Toni Grecu, al serialului TV „Spitalul de Demenţă” (două sezoane, Pro TV).

Citeste si...
Nota
(0 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: