Sunt 80 de stații pentru autobuze și 20 de stații pentru tramvaie. Prețul de cost maxim calculat la o stație de autobuz este de 8.000 de lei, cu tot cu instalare și un profit generos. La stațiile de tramvai, prețul urcă pe la 10.000 de lei. La Iași acestea au costat însă peste 16.000 de lei bucata. Dublu sau nimic, deviza în administrația Chirica.
Evaluările au fost făcute de unul dintre cei mai experimentați producători de confecții metalice din Iași, care cunoaște bine piața și care execută zilnic asemenea lucrări. Dorește să-și păstreze anonimatul considerând că administrația locală este ranchiunoasă și răzbunătoare, putându-i afecta afacerile.
Preț umflat, licitație contestată
„Am văzut ce au montat în oraș și am explodat. Alea costă mult mai puțin, prețul de producție este undeva la 4.000 de lei, dacă pui adaos de 100% le vinzi cu 8.000 de lei bucata, nicidecum cu 16.000, mai ales că este o comandă de volum și prețul de cost scade”, spune proprietarul firmei de confecții metalice.
Unul din participanții la licitație a făcut contestație la CNSC, din faza anterioară deschiderii ofertelor, spunând că Primăria Iași a direcționat banii, prin condițiile de participare, către firma din Neamț - Belmar Prod, care a livrat produsele. A pierdut contestația pe o chestiune procedurală, nu a mai participat ulterior, firma din Neamț Belmar Prod rămânând unic ofertant.
Sistemul de prindere este rudimentar și nu pare de încredere
Țeava și copertina: maxim 3.200 lei/stație
Expertul consultat de REPORTER DE IAȘI a făcut calculul real al stațiilor de autobuz montate în oraș. Prețul a atribuire a fost de 1,61 milioane de lei, banii s-au dus la Belmar Prod SRL din Dumbrava Roșie, județul Neamț, firmă a soților Andreea-Elena Biță și Marius-Cristian Biță.
Conform caietului de sarcini, stațiile de autobuz au 4 metri lungime, 1,6 lățime și 2,3 m înălțime. Sunt fabricate din bare de oțel de 60/40 mm, 60/60 respectiv 60/20, toate cu grosime de 3. Media dimensiunii barelor de oțel este cea de 60/40, calculul a fost făcut la valoarea acestora, la care s-a adăugat apoi vopsitul în câmp electrostatic și prețul panourilor de policarbonat compact de 10 mm – componenta cea mai scumpă.
„Am făcut calculul pe metrul liniar de oțel cu acele dimensiuni și prețul materialului este de 1.200 de lei, cu tot cu cele câteva accesorii necesare. La asta se mai adaugă prețul policarbonatului compact de 10 mm, care este cea mai scumpă componentă: o coală de 8 mp costă aproape 2.000 de lei”, a precizat proprietarul atelierului.
4.000 de lei cu tot cu instalare
Stațiile de autobuz au spatele fabricat din policarbonat compact de 10 mm. Dar în teren apare o diferență majoră față de caietul de sarcini: la o stație finalizată deja, din zona Metalurgie, spatele este de fapt o cutie din tablă, în care urmează să fie montate reclame, iar policarbonatul lipsește pe o suprafață de peste 5 mp. Dacă s-ar fi calculat suprafața totală, stația ar fi avut 10 mp de policarbonat, în realitate are doar 5 mp.
Adăugând cei 5 mp de policarbonat (250 lei/mp) la costurile oțelului, cu tot cu accesorii de prindere, prețul este de 2.450 de lei la fiecare stație. Se adaugă acoperișul, a cărui calitate este incertă și vopsitul în câmp electrostatic: 500 de lei pentru fiecare stație. Rezultă un preț total de 4.000 de lei pentru fiecare stație, cu tot cu picioarele de prindere în pământ.
„Le-am studiat să văd ce au făcut acolo, am văzut o prindere subțirică în pavele, cred că la un vânt mai puternic se va comporta ca o velă și posibil să se desprindă”, mai spune specialistul.
Așa arată un modul de stație finalizat: arată mult mai ieftin decât prețul plătit
Cu profit de 100%, prețul maxim ajunge la 8.000 de lei/stație
Proprietarul atelierului a estimat că la prețul de 4.000 de lei pentru materiale își poate adăuga liniștit 100% din care să fie plătită manopera și profitul firmei. „Sunt stații, cu tot cu profitul firmei și manoperă, de 8.000 de lei maxim”, rezumă acesta.
Asta înseamnă un preț real pentru 80 de stații de 640.000 de lei. Materiale, prindere în sol, manoperă, profit incluse. Numai că Primăria a plătit de două ori mai mult.
Prețul stațiilor de tramvai, cu 2.000 de lei mai mare
La stațiile de tramvai, făcute pe modelul celor existente, lungimea acestora este de 6 m, înălțimea de 2,9 m și lățimea de 1,45 m. „Aici observăm că sunt din oțel inoxidabil, nevopsit. Este alt preț, dar lipsesc ale componente care sunt la cele de autobuz. Prețul oțelului inoxidabil cu aceleași caracteristici de dimensiuni ca ale oțelului carbon este de patru ori mai mare. Dar avem bare mai subțiri, sunt la jumătate din dimensiunea celor de oțel vopsit. Deci vom calcula structura la de două ori prețul celor de autobuz, la care adăugăm un spor de 70% – diferența de mărime. Rezultă că prețul structurii din oțel inoxidabil este de 4.100 de lei”, a explicat specialistul consultat.
La aceasta se adaugă prețul panourilor de policarbonat, de data asta celular – cu mult mai ieftin (63 lei/mp). Stația are un panou de 6 m lungime cu 1,85 înălțime: 11,1 mp – 700 de lei. Dar acesta este prețul materialelor necesare, nu se mai adaugă vopsirea, ci doar prinderile în sol.
„Eu am calculat că aș plăti materialele 5.000 de lei, profitul firmei cu manoperă este încă o dată acest preț: 10.000 de lei fiecare stație”, a mai spus afaceristul.
Primăria a plătit 1,6 milioane de lei în loc de 800.000 de lei
Asta înseamnă că cele 20 de stații de tramvai comandate de Primărie sunt încă 200.000 de lei. Totalul ar fi de 840.000 de lei, incluzând și un profit decent pentru firmă.
Prețul plătit de Primărie: 1,61 milioane de lei, după o estimare inițială de 1,7 milioane de lei. „De fapt, prețul ar fi fost poate chiar mai mic, a fost volum mare și prețurile materialelor semai negociază la asemenea cifre”, mai spune proprietarul atelierului de confecții metalice.
Patronii Belmar, soții Biță, sunt din Piatra Neamț, orașul de baștină a lui Gabriel Harabagiu
Concurența, eliminată prin cerințe fără legătură cu obiectul licitației
În stilul caracteristic, Primăria Iași a prezentat achiziționarea celor 100 de stații drept o mare reușită. Ceea ce nu a spus public instituția este că unul dintre participanți a făcut contestație la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. A pierdut acolo pentru că omului i-a fost lehamite de modul în care Primăria a organizat procedura, nu pentru că nu ar fi avut dreptate: „Persoana vătămată care sesizează Consiliul cu o contestație trebuie să constituie o cauțiune, sub sancțiunea respingerii contestației”. Firma, aflată la început, nu a depus cauțiunea, a pierdut pe această chichiță.
Ce spune administratorul, care vrea să rămână anonim pentru public, în documente.
1. Primăria a cerut în documentația tehnică standarde care au legătură cu parcurile de joacă și aparatura din acestea, supusă la presiuni prin învârtire, aplecare, ridicare, scaune de siguranță. Domeniul nu are legătură cu stațiile de autobuz, dar are legătură cu firma câștigătoare, Belmar Prod SRL, care cu asta se ocupă.
2. În fișa de date se cer experiențe similare: livrări aparate de joacă, structuri metalice, stațiid e transport și mobilier urban – cifră de afaceri 1,72 milioane de lei pe ultimii 3 ani.
Nu a plătit taxa la CNSC și a pierdut
„Este un abuz din partea autorității contractante să nu lase firmele mici să liciteze, crescând foarte mult cifra de afaceri și cerând multe certificări. Am livrat bănci de rezervă asemănătoare, cu policarbonat de 8 mm, la unități militare, am livrat mobilier urban către primării din țară, avem contracte private de mobilier urban cu firme private în derulare, avem posibilitatea de a face performanță în domeniu, dar firma fiind nou înființară nu avem cifra de afaceri cerută din partea autorității contractante. Noi puteam face calitate respectând cerințele din caietul de sarcini și anexe la prețuri mult mai bune față de valoarea estimată în fișa de date”, a menționat firma la CNSC.
Dar a pierdut nu pentru că n-a avut dreptate în ce a spus, ci pentru că nu a depus cauțiunea de participare: oamenii nu și-au mai riscat banii când au văzut cu ce au de-a face.
Spatele stațiilor este din tablă și nu din policarbonat, așa cum prevedea caietul de sarcini
Niciun răspuns de la Belmar
Belmar Prod are cifra de afaceri de 17 milioane de lei în ultimii 3 ani, cea mai mare parte din sumă din contracte cu autorități publice. Firma, aparținând soților Andreea-Elena Biță și Marius-Cristian Biță, are de fapt CAEN pentru măcelărie – magazin de carne. Proprietarii nu au putut fi contactați, la numărul firmei nu a răspuns nimeni.
Belmar Prod, menționată în achiziții controversate
Primăria Sectorului 2 București, prin Administrația Domeniului Public (ADP), a atribuit pe 16 aprilie 2020, în plină stare de urgență, firmei Belmar Prod 15 contracte, în valoare totală de circa 1 milion lei. Toate au fost cumpărări directe - furnizarea de locuri de joacă și echipamente de joacă - leagăne, căsuțe. Pe 27 martie, instituția mai atribuise aceleași firme 50 de contracte, în valoare totală de circa 3 milioane lei, pentru produse asemănătoare.
Logica impunea un contract-cadru, la asemenea sumă, dar cărțile au fost făcute pe achiziții directe.
Conform inițiativei Harta banilor publici, Belmar Prod a avut, din 2013 în 2019, perioada inclusă în statistica site-ului, 148 de contracte publice în valoare de 6,1 milioane de lei. Firma a mai avut o livrare către SCTP în 2018: 10 stații de tramvai identice cu cele de acum, la prețul de 124.740 de lei.
