Conflict etern
La Școala din Chicerea exista de mai multă vreme un conflict surd, cauzat, în principal de o profesoară de geografie care, ani la rând, a reclamat-o peste tot pe directoarea Mihaela Miron, cea care a ocupat acest post între 2005 și 2017.
Cotidianul Ziarul de Iași scria în 2010: „De trei ani, profesoara Anca Pîsla o acuză pe directoarea Mihaela Miron de diverse nereguli. De tot atâția ani, directoarea a fost anchetată de numeroase comisii, de la cele ale Inspectoratului Școlar, până la Ministerul Educației și Curtea de Conturi. În urma reclamațiilor și sesizărilor formulate de către profesoara Anca Pîsla la adresa directoarei Mihaela Miron, organele de control pe care aceasta le-a adus în școală nu au semnalat nici o neregulă. Profesoara continuă însă războiul, pretinzând că toate organele de anchetă ar favoriza-o pe directoarea din Chicerea.”
În articol se mai menționa că Pîsla ar fi trimis la diverse instituții trei bibliorafturi cu reclamații împotriva lui Miron.
Cu un an și jumătate mai devreme, o altă gazetă locală dezvăluise: „Păruială între un profesor și directorul școlii”, subiectul fiind același conflict dintre cele două cadre didactice.
Școala Gimnazială din Chicerea
Proceduri călcate în picioare
În ciuda tuturor acestor evenimente, Mihaela Miron a rămas directoare la unitatea de învățământ din Chicerea până la începutul lui 2017, atunci când a fost numită pe aceeași funcție la altă școală. În paralel, a făcut demersuri pentru ca, din anul școlar următor, să-și păstreze orele și norma, în acest sens depunând o cerere care se baza și pe faptul că, la numirea la noua școală, se preciza că „i se rezervă catedra pe care este titulară, conform legii”.
Din acest moment, a urmat un șir lung de evenimente, toate cu încălcarea legii, după cum au stabilit, ulterior, judecătorii care au pronunțat, în septembrie 2022, o decizie definitivă într-un dosar intentat de Mihaela Miron. Astfel, diverse structuri din școală (Consiliul Profesoral, Consiliul de Administrație) i-au ignorat cererea și au dispus restrângerea totală de activitate în cazul profesoarei care preda, în principal, Educație Tehnologică. Cu alte cuvinte, a fost concediată.
Judecătorii au observat că, pe circuitul deciziei prin care Miron a fost concediată au avut loc mai multe abateri, cele mai importante fiind:
- Pentru ședința Consiliului Profesoral nu a existat un convocator cu menţionarea orei de începere şi a ordinii de zi. O martoră la proces a declarat că şedinţa a fost anunţată pentru o anumită oră, însă în ziua şedinţei, aceasta a fost schimbată. Fără să știe modificarea, Miron a ajuns mai târziu şi a cerut explicaţii despre schimbarea orei şi motivele pentru care nu fusese anunţată de acest aspect. În şedinţă, nu a fost adusă la cunoştinţa profesorilor cererea formulată în scris de Miron cu privire la cererea ei.
- Directorul școlii a propus în Consiliul Profesoral, iar acesta a nominalizat reclamanta pentru restrângere de activitate, deşi acest organ nu are competenţe în evoluţia raporturilor de muncă ale cadrelor didactice.
- Consiliul de Administraţie nu a dispus prin hotărâre asupra restrângerii de activitate a reclamantei, ci doar a fost înştiinţat de directorul unităţii cu privire la acest lucru, fiind încălcate dispozițiiile legale.
„Or, instanţa constată faptul că toate aceste nereguli au avut o înrâurire hotărâtoare asupra raporturilor de muncă ale reclamantei cu pârâta. Pe de o parte, în condiţiile în care în documentele din etapa mobilităţii ar fi fost înscrise datele corecte referitoare la norma didactică a reclamantei la disciplina Educaţie tehnologică, respectiv 7 ore TC şi 2 ore opţional integrat, atunci reclamanta ar fi avut asigurată ½ normă (9 ore), nemaifiind într-o situaţie de restrângere totală de activitate”, au menționat judecătorii.
Efectele asupra victimei
La proces a fost abordată și problema zecilor de reclamații depuse de-a lungul timpului împotriva lui Miron. Aceasta a solicitat daune morale „atât din perspectiva prejudiciului creat ca urmare a unui comportament de hărţuire şi discriminare petrecut în perioada anterioară încetării raportului de muncă, reclamând în acelaşi timp şi o premeditare a excluderii sale din instituţie, măsura restrângerii de activitate fiind dezavuată ca scop în sine, iar nu ca efect al unei situaţii reale, cât şi din perspectiva prejudiciului creat prin încetarea raportului de muncă, cu consecinţe nefaste în plan profesional (continuarea activităţii profesionale la alte 3 şcoli, aflate la distanţă mare de domiciliu, care nu îi decontau transportul, unde nu s-a acomodat la cultura organizaţională, perioadă urmată de alte modificări de angajator, ca urmare a noilor planuri de învățământ şi a regulilor de mobilitate a personalului) şi personal (pierderea şansei la obţinerea unui credit, afectarea sănătăţii şi stării psiho-emoţionale).”
Magistrații i-au dat dreptate și au obligat Școala Chicerea să îi plătească daune morale de 12.000 de lei, iar decizia definitivă să fie publicată într-un ziar local.
Număr record de zile de odihnă de achitat
Un alt diferend s-a referit la plata concediilor de odihnă neefectuate. Mihaela Miron a relatat că, în cei 12 ani, din diferite motive, nu a putut să își ia toate zilele de concediu – fie nu a avut cine să o înlocuiască, fie a trebuit să avizeze acte necesare renovării corpurilor școlii, fie s-a produs un accident de muncă, incident care a necesitat prezența sa la birou etc.
În final, Curtea de Apel Iași i-a aprobat capătul de cerere și a decis să oblige Școala să îi plătească un număr record de zile de concediu pe care profesoara nu și le-a luat între 2005 și 2017: 483.
De-a lungul procesului, juriștii unității de învățământ au negat faptul că structurile din școală și colegii au hărțuit-o și discriminat-o pe Mihaela Miron și au pus în responsabilitatea sa faptul că, la post fiind, nu și-a luat zilele de concediu la care avea dreptul. Toate argumentele le-au fost, însă, respinse de completul de judecată.
