Aspecte generale

Infecțiile tractusului respirator inferior (ITRI) reunesc variate entități clinice și etiopatogenice. Unele sunt infecții primare, altele sunt secundare unor condiții predispozante locale sau generale. Infecția cu bacterii condiționat patogene complică frecvent infecțiile cu patogeni primari (viroze, tuse convulsivă, tuberculoză) sau afecțiuni alergice ale căilor respiratorii inferioare. La rândul lor infecțiile tractusului respirator inferior pot determina sensibilizări cu răsunet bronho-pulmonar.

Agenții microbieni implicați cel ma frecvent în infecțiile tractusului respirator sunt:

-Patogeni primari : -Mycoplasma pneumoniae

                               -Mycobacterium tuberculosis

                               -Virusuri

-Condiționat patogeni : -Streptococcus pneumoniae

                                     -Haemophilus influenzae

                                     -Staphylococcus aureus

                                     -Klebsiella pneumoniae

                                     -Streptococcus pyogenes

                                     -fungi

Indicații

Sputa este prelevatul uzual pentru majoritatea infecțiilor tractului respirator inferior (ITRI).

Prelevare

Probe de calitate corespunzătoare obținem de la pacienți cooperanți, prin tuse spontană, profundă. Pacientul trebuie să înțeleagă diferența  dintre ”a expectora” și ” a scuipa”. Periajul simplu al dinților, clătirea energică a gurii și gargara cu apă sunt de dorit înaintea prelevării. Dacă proba apare constituită în principal din salivă, trebuie insistat prentru prelevarea unei noi probe corespunzătoare calitativ.

În infecțiile acute o probă mucopurulentă cu volum de 1-2 ml este suficientă.

La tușitorii cronici , pentru diagnosticul tuberculozei sau al infecțiilor fungice bronho-pulmonare, catitatea de spută examinată trebuie să fie mai mare : toată sputa de la expectorația matinală sau cea expectorată în interval de 1-2 ore. Nu se examinează niciodată probe sumate din 24 de ore pentru că multiplicarea organismelor de contaminare falsifică rezultatele.

La pacienții cu tuse slab productivă se pot obține mai ușor probe de expectorație matinală. Stimularea expectorației prin inhalare de aerosoli calzi cu soluție salină 10% și glicerină 15% oferă, de multe ori, probe citologice nesatisfăcătoare pentru diagnosticul infecțiilor bronho-pulmonare acute, dar utile pentru diagnosticul tuberculozei.

Transport, conservare

Probele sunt prelevate într-un recipient steril de plastic, de unică folosință, de aproximativ 100 ml, cu gura largă și capac ermetic. Sunt etichetate și expediate imediat laboratorului pentru a fi examinate în cel mult o oră de la prelevare.

Nu există modalitați eficiente de conservare a probelor. Refrigerarea la 4 ⁰ C previne multiplicarea contaminanților, conservă unii patogeni, dar scade până la anulare izolarea germenilor pretențioși nutritiv. Utilizarea unui mediu de transport perturbă raporturile bacteriilor cu reperele citologice ale exudatului, esențiale pentru aprecierea calității probei și interpretarea rezultatelor.

Criterii de calitate

Calitatea probelor de spută primite în laborator se apreciază :

-macroscopic după aspect, culoare, vâscozitate. Probele vâscoase, purulente, de culoare galbenă, verzuie, ruginie sau cu urme de sânge sunt acceptate pentru examinarea microscopică. Probele albe mucoide sau spumoase, gri mucoide sau spumoase, apoase sau cu resturi alimentare sunt calitativ necorespunzătoare.

-microscopic prin raportul dintre realul produs patologic (dat de numarul celulelor inflamatorii , prezența fibrinei) și contaminarea oro-faringiană (evidențiată de numarul celulelor epiteliale scuamoase)

-recepția probei în interval de maxim o oră de la prelevare, pentru a începe examinarea înainte de înmulțirea necontrolată a microorganismelor contaminate.

-prelevarea probei înaintea terapiei antimicrobiene.

Prelucrarea probelor se face :

• Microscopic: Din probele acceptate calitativ macroscopic se efectueaza frotiuri care vor fi colorate cu coloratii speciale pentru identificarea celulelor epiteliale scuamoase, celulelor inflamatorii si florei microbiene.
• Cultivarea probelor pe medii de cultură pentru obținerea unor culturi microbiene pure cu semnificație clinică din care se va efectua antibiograma (testarea sensibilității la antibiotice) sau antifungigrama (testarea sensibilității la antifungice) după caz.

Identificarea izolatelor și comunicarea rezultatelor

Se stabilește dacă agenții microbieni izolați și identificați prin metode specifice de laborator au semnificație clinică în funcție de cantitate și de asocierea cu celulele inflamatorii.

Rezultatele se introduc în sistemul informatic al laboratorului și vor fi comunicate pacientului prin Buletinul de analize. Pacientul se adresează medicului clinician care va stabili diagnosticul și tratamentul corespunzător.

Concluzii

Infecțiile tracusului respirator inferior (ITRI) sunt tratate cel mai eficient și fără complicații ulterioare prin consultarea unui medic specialist, efectuarea analizelor de laborator recomandate de acesta, diagnosticul și tratamentul corespunzător.

Tratamentele empirice sunt adesea preferate de pacienți, dar riscul unor complicații pe termen mediu și lung sunt mari.

Bibliografie

1. Buiuc D., Neguț M.,Tratat de microbiologie clinică, 2008, Ed. Medicală București

2. Buiuc D., Microbiologie medicală,1992, Ed. Didactică și Pedagogică București.

Twitter