Am văzut ceva satisfacție după ce DNA a anunțat că a deschis încă un dosar în zona imobiliară, ca și cum am sărbători o victorie. Am citit două-trei zile la rând principalele informații din dosar, am văzut pozele suspecților de la Poliția Locală, am văzut tonul optimist al Ziarului de Iași și am simțit impresia generală că avem de-a face cu un succes.
Aceasta nu este însă o victorie. Nu avem nimic de sărbătorit. Aceasta este o înfrângere. Într-un film noir de la Hollywood, conspirația din Justiție ar fi dezvăluită cu efectul unei lovituri de teatru. În 2022 ar trebui să investigăm complicitatea DNA Iași în tot angrenajul penal, nu să tragem clopotele de bucurie.
Dosarul Tulică-Spînu trebuia făcut în 2018, nu în 2022. Acești patru ani sunt pierduți pentru toată lumea. Pentru ziariștii vânați de Putere fix după canoanele Rusiei lui Putin. Pentru familiile traumatizate la propriu ca disidenții dintr-un regim care practică teroarea. Pentru ieșenii cărora li s-a ascuns adevărul de către instituțiile de forță și al căror vot a fost manipulat grosolan în 2020. Pentru Iașul care s-a afundat în cleptocrație și blocare a investițiilor.
Aceasta este o poveste despre eșec, nu despre succes. Despre Răul care s-a lăfăit în șpăgi uriașe și abuz de putere și care este binemersi și în acest moment.
7 martie 2018: „Trei blocuri fără autorizație în cel mai mare scandal al anului”. Nicio reacție
În 2018 m-am dus personal la DNA Iași, pe CA Rosetti. Era prima oară când eram hotărât să fac un denunț, dar hotărât poate e impropriu, pentru că avusesem totuși săptămâni de ezitări. Era în noiembrie, trecusem peste întânirea-șoc cu Doru Plugaru care mă așteptase pe întuneric în casa scării de la blocul în care locuiesc și mi-a spus că mă bagă în spital dacă nu mă opresc.
Era duminică seara în octombrie, cred că abia se schimbase ora, pentru că brusc s-a făcut întuneric. Lucram singur la birou, obișnuiam duminica să-mi programez subiectele de ziar pe săptămâna viitoare și să fac planurile editoriale. Pe la 18.30 l-am sunat pe un colaborator al dezvoltatorului imobiliar Doru Plugaru și i-am spus că a doua zi am vrea să-i luăm un interviu în legătură cu blocurile fără autorizație de pe Moara de Vânt. Sunt exact cele menționate în martie 2022 de DNA.
„Vorbim cu tine sau direct cu el?”, am întrebat acel colaborator, pentru că primisem mai multe telefoane de amenințare de la Doru Plugaru, după articolele noastre, și încercam să evit o confruntare. A rămas că va transmite și-mi va spune.
La ora 20.00 m-am dus acasă. Am parcat și am intrat în casa scării, cufundate în întuneric, pentru că niciun vecin nu activase comutatorul de la parter. Doru Plugaru mi-a apărut în față întrebându-mă dacă sunt Gachi. Cred că încerca să ajungă la ușa apartamentului, dar nu se descurca la afișier, pentru că acolo l-am găsit.
4 iulie 2018: blocuri cu recepții falsificate, dezvăluite cu 4 ani în urmă. Nicio reacție
Am ieșit cu spatele din scară, el amenințându-mă furios. În primele secunde, câțiva pumni au zburat pe la urechile mele, dar evita să mă lovească, doar mă avertiza. Plugaru, actual milionar din imobiliare, fost interlop cu multe violențe la activ, are într-adevăr palmele cât două lopeți, iar pumnii lui încleștați sunt adevărate barosuri. În acele fracțiuni în care paralizasem m-a străfulgerat ideea că îmi va fractura maxilarul și vedeam deja în minte șuruburile, lunile în care voi îngurgita cu paiul, vedeam fisurile de la radiografie și patul de spital în care voi sta imobilizat. Vă jur că nu mint, pentru că avusesem recent o cunoștință cu maxilar fracturat după o bătaie în discotecă și o vizitasem la spital, așa că doar la chestia asta m-a dus capul.
Mă împingea și mă torpila verbal: „Te sparg, te calc în picioare, vierme, slugă, lighioană”, nu mai știu ce vorbea. După secundele de perplexitate, mintea mi s-a deblocat și mi-am spus că trebuie să-l duc de pe aleea întunecată în strada pricipală, care era luminată și unde aveam șansa să mai treacă oameni și mașini. M-am retras până în stradă, cerându-i să nu țipăm lângă geamurile oamenilor.
Doru Plugaru s-a liniștit abia după ce l-am scos la lumină. Mi-a zis clar că e pregătit să facă pușcărie dar că îmi va zdrobi capul și apoi mi-a băgat degetul în buric și mi-a spus că mă taie cu șișul până la bărbie și „îmi scoate mațele afară”. Eram o victimă resemnată. A urlat că slujesc Opoziția, că vom lua muie până la capăt, că au ei grijă să iasă PSD (atunci Chirica nu trecuse la PNL) și că dacă mai scriu un singur rând, un singur cuvânt despre el, mă va omorî.
Am intrat tremurând în casă, n-am spus nimic familiei, m-am uitat în telefon și am citit mesajul de la colaboratorul lui Plugaru: „Nu te duce acasă. Te așteaptă! E foarte nervos!”. Prea târziu, mi-am spus, mesajul fusese trimis fără ca eu să-l văd.
3 octombrie 2018: șpăgi, violență, edili corupți. Sunt descrise blocurile fără autorizație din Moara de Vânt. Nicio reacție
A doua zi am depus plângere la IPJ Iași. Șefa Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași m-a chemat să-mi spună, în prezența polițistului de caz, că vor face tot posibilul să-l înfunde pe Doru Plugaru. Din păcate n-au fost probe. Nu erau camere de supraveghere, nu exista niciun martor.
I-am spus polițistului că sunt convins din capul locului că nu se poate face nimic, dar că vreau să cerceteze fondul problemei: blocurile ilegale. M-a ignorat. Am încercat să-i explic, să-i dau documente, dar nu-l interesa, deși era ofițer de investigații în Poliția Județeană.
Am continuat să scriem despre Doru Plugaru. La câteva zile după șocul din scara blocului, am deschis ediția cu dezvăluirile despre Moara de Vânt. Am revenit după o săptămână cu alte dezvăluiri și am descris sistemul mafiot patronat de Mihai Chirica: intabulări false, inspectori corupți, ziariști atacați. Primarul Mântuirii n-a scos un cuvânt. Și-a văzut mai departe de afaceri.
Plugaru nu mi-a făcut nimic apoi. Era în defensivă, știa că îl reclamasem, dar obținuse cumva o ușoară reținere din partea mea în modul în care îl menționam în articolele noastre. Spaima funcționase, violența mă lovise la psihic.
Am mai fost amenințat cu moartea în ultimii ani de imobiliari. Plugaru a făcut-o de mai multe ori, iar Laurențiu Timofte, alt dezvoltator cu trecut interlop, mi-a scris pe Whats App că îmi zdrobește capul cu o rangă de fier și că vrea să-mi vadă creierul împrăștiat pe asfalt. Am redirecționat mesajul către Mihai Chirica, spunându-i: „Oprește-ți mafioții! Oprește-i să mai amenințe ziariștii”. Nu mi-a răspuns niciodată.
10 octombrie 2018: sunt descrise falsurile de la intabulare, realizate de șefa de la Control Urbanism, cumătra lui Mihai Chirica. Nicio reacție
Dar în noiembrie 2018, la câteva săptămâni după întâmplare, schimbam cauciucurile de vară la un centru de pe CA Rosetti. Era foarte frig și angajatul de la vulcanizare mi-a spus că durează o oră. Eram lângă clădirea DNA, am fumat o țigară și mă uitam gândindu-mă că ar trebui să fac denunțul, decât să stau în frig o oră.
Am spus la poartă cine sunt și că vreau să fac o sesizare. Mi s-a spus să aștept. De la etaj a coborât un tip tuns periuță, care s-a prezentat scurt, și am intrat în primul birou. Avea un registru mare, cu coperțile de carton, ca pe vremuri. I-am povestit pe scurt ce mi se întâmplase și că avem 6 blocuri fără autorizație construite de familia Plugaru, că am scris pe larg și avem documente, că fenomenul e mult mai amplu și am dat mai multe exemple în REPORTER, că știm cazurile, intermediarii, rețelele de influență și cum se fac documentele, și i-am mai spus că faptul de a-mi vedea cu ochii maxilarul rupt m-a făcut să cred că e momentul ca instituțiile statului să intervină.
Comisarul mi-a zis scurt că e o problemă între niște cumpărători de apartamente și un privat, că nu vede implicarea funcționarilor publici și că nu este de competența DNA, închizând abrupt registrul fără să noteze nimic. Am zâmbit ironic și am plecat. Mă lămurisem. Pe comisar îl chema Țurcanu.
Între timp, conducerea DNA s-a schimbat, dar comisarii au rămas aceiași. Nu avem ce sărbători, același dosar descris cu lux de amănunte în REPORTER a fost deschis abia în 2022.
Noiembrie 2018: protejat de DNA, Mihai Chirica și-a construit în secret un domeniu de sute de mii de euro la Frasin. O dezvăluire REPORTER DE IAȘI
Între timp ce s-a întâmplat: Mihai Chirica a deschis un proces prin care familia mea să fie evacuată din apartament. Experiența a fost traumatizantă pentru copiii mei, aflați la vârsta adolescenței. Un ziarist critic, care cere stoparea corupției prin articole documentate cu acuratețe, este vânat de baronul local ca un avertisment pentru întreaga presă: cine îndrăznește va fi următorul.
Am încercat să-mi protejez familia, dar fiu-meu, care avea 18 ani, a văzut, inevitabil, linșajul din BZI și a fost foarte afectat. N-am să uit weekendul în care primisem ordinul de evacuare, care expira luni, dar pe care îl contestasem și așteptam decizia instanței. Am stat 3 zile cu ochii în tavan, fiind pregătit pentru ce e mai rău: jandarmii la ușă, un camion în care se înghesuie mobilă și electrocasnice, BZI filmând totul și linșându-mă mediatic, comunicatul lui Chirica în care ar fi anunțat că s-a făcut un act de dreptate.
N-am să uit discuția cu fiul meu din acel weekend, era seara și el lăcrima, anunțându-mă că vrea să dea la facultate în Danemarca și că vrea să plece definitiv din România: „Această țară nu se va face niciodată bine, nu mai e nimic de făcut aici!”. Am încercat să-l calmez, i-am spus că nu o să las pe nimeni să-i facă rău vreodată și că totul va fi bine. Luni dimineața, în loc de jandarmi, am primit decizia judecătorului, care a admis contestația, apoi am câștigat procesul împotriva Primăriei atât la Judecătorie, cât și la Tribunal.
Fiul meu a fost un elev eminent, este un student de toată isprava și sunt convins că va avea o carieră foarte solidă, dar n-o să uite niciodată că în toamna în care tatăl său dezvăluia afacerile penale ale Administrației Chirica, răzbunarea primarului a fost un ordin de evacuare. Asta va ține minte despre țara în care s-a născut și trăiește.
Mircea Rotariu, asociatul lui Gabriel Harabagiu, brațul armat al primarului
Ce s-a mai întâmplat intre 2018 și 2022? Mircea Rotariu, omul de casă al lui Gabriel Harabagiu, cumătrul, viceprimarul și mâna dreaptă a primarului, a aruncat 10 kilograme de materii fecale pe ușa de la biroul REPORTER DE IAȘI. Se întâmpla în vara anului 2019. A fost tot o răzbunare și o amenințare la adresa REPORTER DE IAȘI. Într-un regim liberal, redacția unui ziar dintr-un oraș mare este asaltată la propriu cu dejecții de către oamenii primarului.
Asta s-a întâmplat când DNA nu vedea infracțiunile din Moara de Vânt. Era 10 dimineață când am ajuns la birou și am vrut să descui. Noi avem sediul la parterul unui bloc din Piața Unirii. Am avut un șoc. Toată ușa, pragul și o bucată de 1 mp de asfalt erau înecate în fecale umane plutind în lichidul provenit dintr-o fosă septică. Mirosul era pestilențial.
Excremente dintr-o fosă septică aruncate în redacția REPORTER DE IAȘI de oamenii primarului. A treia imagine e balta cu dejecții pozată imediat după ce am căzut în ea
Am făcut plângere din nou la Poliție. Același polițist era deja cam sătul de problemele mele. Mircea Rotariu a luat clasare, n-au existat probe, dar la telefon mi-a recunoscut că și-a făcut nevoile în fața ușii noastre, „pentru că sunteți o redacție de căcat”. Mircea Rotariu a făcut avere în anii de mandat ai lui Gabriel Harabagiu, fiind omul lui de încredere, un dealer important de acte de urbanism pe relația Primărie-imobiliari. Omul este psihopat și un pericol public. Chirica și Harabagiu semnau edificările la blocuri ilegale, Rotariu, omul lor, arunca hârdăul de fecale în redacțiile ziariștilor incomozi.
Asta s-a întâmplat în ultimii 4 ani. În acea zi, copiii de la Național treceau rânduri-rânduri pe lângă redacție, fiind singurul drum spre sala de sport a liceului, și își puneau degetele la nas, scârbiți de miros. Asta le oferea Mihai Chirica copiilor în orașul Iași: fecale în mijlocul străzii ca într-o zonă de război.
Șeful IPJ, chestorul Costel Gîtlan a spus că anchetele cu ziariști sunt inutile, pentru că tot timpul aceștia dau la pace. REPORTER dezvăluise că Gîtlan făcea în același timp un masterat și un doctorat, plus funcția de comandant, ceea ce îl făcea un caz unic în România. Ne-a răspuns trimițând un mesaj defăimător care cita un articol din BZI
Am plecat de groază acasă. Nicio firmă de curățenie nu era dispusă să intervină: „La așa ceva nu ne băgăm nici pentru toți banii din lume”. Am așteptat să se întunece și m-am întors la ora 22, înarmat cu un mop, o găleată, articole de curățenie, mătură și făraș. Am deschis ușa pe întuneric și am făcut un salt în interior, evitând mizeria din fața ușii. Numai că în spatele ușii era o baltă de 1 mp de dejecții lichide și solide, pe care nu le văzusem. Rotariu a deformat pragul de jos și a aruncat fecalele pe sub ușă. Am alunecat pe acea baltă și am căzut pe spate, mânjindu-mă tot. M-am dezbrăcat la pielea goală, m-am spălat cât de cât la chiuvetă și am curățat timp de două ore, cât m-am priceput.
Am sunat acasă, am cerut să-mi aducă schimburi, apoi am stat 30 de minute sub duș, dar pielea mea a mirosit a fecale timp de trei zile. Mihai Chirica, Gabriel Harabagiu, Mircea Rotariu sunt liberi, sunt binemersi și ne râd în nas.
Șase luni a mirosit sediul, deși am văruit din nou pereții. O firmă de curățenie ne-a spus că acel miros nu va ieși niciodată, dar am suportat totul și am continuat să descriem corupția din Primărie cu același aplomb. Marile lovituri, ca o compensare cosmică, au venit abia în 2019-2020: Domeniul Frasin, Vila Bebelușului.
Amenințarea lui Mircea Rotariu la adresa ziariștilor de la 7IAȘI. Rotariu își bea în fiecare dimineață cafeaua în biroul viceprimarului Gabriel Harabagiu și era un adevărat vătaf în Primărie. Chirica îl considera personajul pozitiv în toată povestea
Rotariu m-a sunat la vreo două săptămâni după aceea ca să-mi spună scurt: „Vă anunț că am fost la WC”. Am fugit în goană spre redacție, gândindu-mă că iarăși mi-a aruncat dejecții pe ușă, dar era doar o manieră batjocoritoare de a pune la punct un ziarist de către un reprezentant al Puterii, care se credea intangibil.
Atât de intangibil încât a recunoscut oficial, în fața polițiștilor că el a mânjit cu materii fecale și sistemele de aerisire de la mașinile ziariștilor de la 7IAȘI. Omul este un recidivist înrăit. Asta s-a întâmplat în Iași sub ochii procurorilor DNA care nu vedeau fraudele de la blocurile intabulate de șefii Primăriei.
Altă operă a scatofilului Mircea Rotariu: fecale aruncate pe mașina ziaristului Tudor Leahu
Ziariștii 7IAȘI, la fel de incomozi pentru Chirica și Harabagiu ca și REPORTER DE IAȘI. Mircea Rotariu a aruncat dejecții tot dintr-o fosă septică în grilele de aerisire ale mașinilor lui Rareș Neamțu și Tudor Leahu. Cred că știți ce înseamnă: luni de zile mașina va fi inutilizabilă pentru că, odată pornit aerul condiționat, fecalele vor fi ventilate în interior. Experiența este traumatizantă, prin asta am trecut ziariștii din Iași. Dosarul lui Mircea Rotariu trenează prin Justiție.
Oamenii imuabilului Mihai Chirica au prosperat sub protecția statului și au recurs la acțiuni inacceptabile împotriva ziariștilor incomozi, condamnabile într-o democrație. DNA nu cerceta afacerile de milioane de euro cu blocuri ilegale, dar i-a interceptat 4 luni pe ziariștii de la 7IAȘI, la plângerea lui Harabagiu. Jurnaliștii care făceau anchete despre Putere erau anchetați de DNA. Sunt patru mandate de ascultare cerute de DNA împotriva ziariștilor dușmănoși, dar niciun mandat de ascultare împotriva lui Mihai Chirica sau Gabriel Harabagiu.
În 2019, un om de afaceri mi-a spus că DNA l-a întrebat dacă nu este șantajat de Gachi, Mazilu și Dobașu, adică lotul ziariștilor neconvenabili pentru Mihai Chirica, la acea dată. Eu nu răspund pentru faptele lui Constantin Mazilu și Aurel Dobașu, dar nu pot să nu remarc interesul DNA din acel moment de a obține declarații exact împotriva ziariștilor care nu răspundeau comenzilor lui Mihai Chirica.
6 iunie 2018: REPORTER prezenta faptele Mihaelei Tulică, de la Control Urbanism, și ale primarului Mihai Chirica. Nicio reacție până în 2022
Dar punctul culminant al acțiunilor despotice ale Regimului Chirica, din perioada 2018-2022, în care DNA n-a vrut să ancheteze blocurile ilegale, este dubla tentativă de a determina decăderea din drepturile părintești ale unui ziarist de la 7IAȘI. Experiența este cumplită. Jurnalistul are două gemene excepționale: au luat Evaluarea Națională în 2021 cu note aproape de 10. Au luat fiecare nota maximă la una din probe. Sunt eleve la Colegiul Negruzzi și beneficiază de toată dragostea părintească.
Iar oamenii lui Mihai Chirica au depus plângeri la Protecția Copilului și la Direcția de Asistență Comunitară împotriva ziaristului. Familia a fost bulversată, legea spune că anchetele sociale sunt obligatorii în cazul minorilor. Este o prigoană împotriva presei similare situației din Rusia lui Putin.
Acele fete au plâns, au tremurat, au fost traumatizate. Psihologii statului care îl protejează pe Mihai Chirica le-au întrebat pe copile dacă tatăl umblă dezbrăcat prin casă și dacă le molestează sexual. Această mascaradă trebuie anchetată de statul român până la capăt. Cine sunt autorii plângerilor, care sunt legăturile cu Administrația Chirica, cine sunt cei care au orchestrat asemenea tărășenie grotescă?
Pe domeniul de la Frasin, Mihai Chirica și-a ridicat o biserică de lemn, confundând însă expunerea credinței cu valorile morale însușite și urmate mereu în viață. Nu poți fi credincios cu foloase necuvenite și persecutând familiile unor ziariști
Oamenii din instituții au respins plângerile, dar scopul a fost traumatizarea familiei unui ziarist timp de luni de zile și cu urme adânci pe viață. Expunerea copiilor a fost inimaginabilă. S-au pus întrebări din partea unei comisii în Cancelaria Colegiului Negruzzi, s-au făcut vizite acasă la ziarist pentru a se vedea condițiile în care trăiesc fetele.
Imaginați-vă că 1 milion de români ar fi tracasați în acest moment pe baza unor plângeri în vederea decăderii drepturilor părintești și că toate anchetele sociale sunt obligatorii. Imaginați-vă că ați trece prin așa ceva fără să vă puteți apăra, doar să suportați, să vă mângâiați copiii și să vă rugați să treacă această experiență cât mai repede. Mihai Chirica și toată camarilla sa nu trebuie iertați niciodată pentru acest lucru.
Atmosfera în Iași din ultimii 4 ani a fost îmbâcsită pentru o mână de ziariști care i s-au opus lui Chirica, iar represiunea a fost primitivă: bătăi, evacuare din casă, dejecții, smulgerea copiilor din propriile familii. Întâmplările noastre sunt necunoscute publicului larg pentru că Statul Centralist Român ignoră derapajele din teritoriu, ignoră corupția la nivel local și acordă baronilor autonomie totală dacă își achită obligațiile față de Guvern. E un sistem feudal.
Emilia Șercan a făcut un lucru important: a dezvăluit plagiatul premierului, dar când acesta era doar ministru, fiind apoi supusă unei operațiuni de compromitere prin scurgerea unor informații confidențiale către public. Dacă Emilia Șercan se năștea și profesa la Iași, era direct evacuată din casă. Găleți cu fecale îi erau direct aruncate în cap. Un sponsor al primarului ar fi violat-o în casa scării, pe întuneric.
Nu ar fi apărat-o nimeni. Prim-ministrul, organizațiile internaționale, liderii Opoziției, nimeni n-ar fi dat o declarație în favoarea sa, n-ar fi cerut luarea unor măsuri. La Iași abuzurile nu există în agenda publică. Ziariștii sunt priviți ca niște dubioși, prejudecățile sunt la fel de nedrepte ca și represaliile Puterii. REPORTER DE IAȘI este un fenomen rarisim în presa locală din România, prin anduranța anchetelor, calitatea documentării, frecvența aproape fără corespondent a dezvăluirilor sale. Dar suntem la mâna unui baron local, nu contăm în organizația centralistă a statului român.
Simbolul corupției în Administrația Chirica: blocul lui Asimionesei din Sărărie
DNA a ignorat ani de zile dovezile din dosarele imobiliare. REPORTER dezvăluia, în premieră, blocul ilegal al lui Gheorghe Cheșcu încă din 2014. Blocurile lui Doru Plugaru erau divulgate de REPORTER în 2017 și 2018. Implicarea șefilor din Primărie, explicațiile privind averile Mihaelei Tulică (ruda primarului) și Andrei Spînu au fost prezentate cu lux de amănunte, cu documente și mărturii. Rolul jucat în intabulările ilegale de către Șavlovschi, fostul director OCPI, au fost dezvăluite de 7IAȘI încă de acum 2-3 ani.
Nimeni nu s-a sesizat niciodată. Îmi spunea cineva că SICE Iași are 50 de polițiști care se ocupă de criminalitatea economică, iar blocurile ilegale și șpăgile sunt chiar chintesența acestor practici. Nicio investigație până acum. Cât timp DNA a ținut spatele lui Mihai Chirica și Gabriel Harabagiu, în Primărie s-a luat șpagă săptămânal. Sunt zeci de mărturii, nimeni n-a vrut să le audă. Banii au zburat, nu mai pot fi găsiți.
Niciun lider de opinie și niciun politician nu vrea să vorbească despre asta, pentru că DNA și SRI te pot distruge. Există o frică instinctivă față de aceste structuri. E ca și cum ai vorbi de Divinitate și te-ar trăzni Dumnezeu. Să acuzi DNA Iași de complicitate în ultimii 4 ani este sinucigaș. Dar Dosarul Plugaru-Poliția Locală era public, cu toate dovezile, încă din 2018. Acum, sunt alte blocuri prezentate de REPORTER fix după aceleași practici, pe autorizație de casă. Am dat exemplele Vixen, Ștefan Popescu, vom mai da și altele. Vor fi cercetate peste 10 ani sau niciodată.
Mihai Chirica se pregătește pentru viitoarele alegeri, cu dosarele lăsate în surdină. În redacția REPORTER nu mai miroase a fecale, iar eu încă nu am fost evacuat. Anchetele REPORTER DE IAȘI continuă să apară.
