fbpx
 
Descarca aplicatia REPORTERIS
 
Plămânii au încă o funcţie, despre care nu se știa până acum - produc sânge. Mai exact, trombocite, adică acele celule care opresc sângerarea. Este descoperirea revoluționară pe care au făcut-o cercetătorii de la Universitatea California, o descoperire ce poate da peste cap teorii însușite de zeci de ani de lumea medicală și care poate schimba, totodată, modul de tratare a unor afecțiuni ale sângelui.

 


Inovaţii care ar putea salva vieţi în viitor. O echipă de cercetători din Statele Unite a reuşit să creeze artere cu ajutorul unei frunze de spanac. Anterior, oamenii de ştiinţă au încercat să folosească tehnologii 3D, însă rezultatele nu au fost suficient de bune.

 

„Punem frunzele de spanac în detergent, pentru a înlătura celulele vegetale de pe frunză. Rămâne structura pentru acele celule, după care putem să plantăm celule umane pe acea structură”, explică Glenn Gaudette, profesor de inginerie biomedicală.

 


Un ruj comestibil este cea mai nouă invenţie a unui grup de cercetătoare din România. Produsul e sută la sută natural, hidratează buzele şi le face şi mai senzuale.

 

Inventatoarele din Cluj-Napoca au pornit de la o idee simplă.


Un grup de oameni de știință a descoperit în Etiopia o specie de furnică, Lepisiota canescens, care prezintă caracteristicile unor specii invazive. Cercetătorii spun că această furnică de numai 3 milimetri ar putea invada într-o bună zi întreaga lume.

 

Cât de întemeiată este această ipoteză? Iată două puncte de vedere:

 


Cu trei decenii în urmă, oamenii de ştiinţă au început să cerceteze o curiozitate medicală printre locuitorii din Piedade, Brazilia. Aceştia se bucurau de o sănătate ieşită din comun, se îmbolnăveau foarte rar şi trăiau neobişnuit de mult.

 

Străinii s-au întrebat oare ce îmbunătăţeşte imunitatea şi durata vieţii acestor brazilieni. Când cercetătorii au căutat răspunsul, au dat peste„Ciuperca lui Dumnezeu", o ciupercă mică pe care locuitorii din Piedale o consumă în mod regulat, potrivit The HealtherLife.com.

 

Denumirea ştiinţifică a acesteia este Agaricus Blazei Murrill (ABM). Ciuperca a fost supusă unor teste care au dezvăluit componentele ce îmbunătăţesc sistemul imunitar.

 

Locuitorii din Piedade nu aveau nevoie de această informaţie. Ei foloseau ciuperca de mult timp pentru prevenirea infecţiilor, diabetului, hepatitei şi arterosclerozei.

 

Dacă în trecut au fost efectuate câteva studii pe animale, în clipa de faţă există rapoarte despre testări pe oameni, iar rezultatele sunt foarte promiţătoare, mai ales pentru bolnavii de cancer.

 

Ciuperca lui Dumnezeu întăreşte sistemul imunitar şi lupta împotriva tumorilor

 

Ultimele cercetări japoneze au confirmat că ciuperca conţine mai multe substanţe active: vitamina B1 şi B2, niacina, fosfor, fier, calciu, proteine, aminoacizi, şi ergosterol, care se transformă în vitamina D2 când ciuperca s-a uscat.

 

Cel mai important, cercetătorii au descoperit că ciuperca conţine polizaharide active, un complex de carbohidraţi care stimulează sistemul imunitar să lupte împotriva bacteriilor şi viruşilor.

 

Agaricul stimulează sistemul imunitar prin declanşarea producţiei de:

- celule T, care atacă direct oricare celulă infectată de vreo bacterie sau virus;

- interleukin, o substanţă care stimulează producerea de celue albe;

- Factorul de Necroza Tumorală (FNT), care face că celulele albe să atace tumorile;

- Macrofage, care protejează corpul de infecţii prin consumul materialului străin.

 

La Universitatea de Medicină Ehime din Japonia, cercetătorii au testat impactul ciupercii asupra tumorilor la şoareci. După douăzeci de zile de tratament cu extracte, tumoarea a pierdut din dimensiuni considerabil.

 

Aceştia au determinat că agentul responsabil era ergosterolul, un steroid care se găseşte în mod natural în mucegaiuri şi drojdie.

 

În cel de-al doilea test, şoarecilor cărora li s-a administrat cea mai mare doză li s-a micşorat tumoarea cel mai mult. Ergosterolul a oprit dezvoltarea vaselor de sânge noi în tumoare, proces care poate stopa dezvoltarea şi chiar distrugerea acesteia.

 

Terapia cu Agaricus a produs şi alt efect benefic: după 20 de zile de tratament, niciun şoarece nu a suferit vreun efect secundar din cauza chemoterapiei.

 

În prezent, consumatorii japonezi cumpără 90% din producţia Braziliei de Agaricus, aşa că nu veţi prea găsi astfel de ciuperci proaspete în pieţele din Europa.

 

(Sursa: ziare.com)


Un băiat din China a fost numit de către specialiști „noua specie umană". Nong Yousiu are capacitatea de a vedea pe întuneric la fel de clar cum vede pe lumină.

 

Băiatul are ochii albaștri cu o strălucire intensă de neon, fiind asemănători cu niște ochi de pisică.

 

După o serie de cercetări și experimente, cercetătorii au afirmat că băiatul este singura ființă umană din lume capabilă să vadă în întuneric, potrivit descopera.ro.

 

„Mi s-a spus că ochii lui sunt exact ca ai unei pisici. Când am pus o lumină pe el în timpul nopții, ochii lui au început să lumineze. L-am întrebat în glumă dacă poate vedea în întuneric și mi-a spus că da.", a spus profesorul de la școala unde învață Nong Yousiu.

 

Când au auzit despre acest caz, mai muți jurnaliști au mers să îl cunoască pe băiat și l-au supus unei serii de teste pentru a se convinge de puterile acestuia. Aceștia i-au scris câteva întrebări pe o bucată de hârtie și i-au dat să completeze răspunsurile cu lumina stinsă. Băiatul a reușit să răspundă la toate întrbările, fără probleme.

 

„Primul test i-a fost dat într-o sală în care era beznă. Eu nu puteam să văd nici măcar oamenii din jurul meu", a declarat o jurnalistă.

 

(Sursa: b1.ro)


Conform unor cercetători, tuberculoza în stare latentă este întâlnită la un sfert dintre oamenii lumii. În 2015, aproximativ 1,8 milioane de persoane au murit la nivel global din cauza acestei afecţiuni.

 

Tuberculoza, din cauza căreia au murit Keats, Poe şi Chopin, este considerată în ţările bogate a fi o afecţiune a trecutului. Dar la nivel global, tuberculoza este în prezent principala boală infecţioasă fatală, cauzând aproximativ 1,8 milioane de decese în 2015.

 

Spre deosebire de mulţi microbi, majoritatea infecţiilor cu Mycobacterium tuberculosis nu cauzează tuberculoza. Opinia generală este că doar 10% dintre persoanele infectate vor dezvolta vreodată TBC iar acest lucru s-ar putea întâmpla la mai mulţi ani după infectarea iniţială.

 

Reversul acestei situaţii este acela că infecţia latentă cu Mycobacterium tuberculosis este mult mai răspândită decât boala în sine – şi se afirmă că o treime din populaţia lumii poartă în organism această bacterie.

 

Cu toate acestea, ultima încercare sistematică de a estima numărul de infecţii latente cu Mycobacterium tuberculosis a avut loc cu 20 de ani în urmă. De atunci, multe lucruri s-au schimbat. Populaţia lumii a crescut cu peste 20% şi a îmbătrânit; în China, vârsta medie a crescut cu 10 ani în această perioadă. În acelaşi timp, copiii reprezintă aproximativ jumătate din populaţia existentă în majoritatea ţărilor subsahariene din Africa.

 

Numărul oamenilor care au tuberculoză a scăzut, în ciuda creşterii numărului asociat cu HIV în unele regiuni, pe parcursul anilor ’90. Dezvoltarea de noi modalităţi de a aborda numărul de cazuri de infecţii latente cu Mycobacterium tuberculosis este văzută acum ca fiind tot mai importantă. Cu siguranţă, a sosit momentul reevaluării cifrei de “o treime”, care a devenit o tradiţie orală.

 

Într-o nouă lucrare publicată în PLOS Medicine, cercetătorii au reconstruit “forţa de infecţie” pentru tuberculoză – şansa ca o persoană să devină infectată cu Mycobacterium tuberculosis – în 180 de ţări (echivalentul a aproximativ 99% din populaţia lumii) în ultimii 80 de ani.

 

Cercetătorii au abordat acest subiect prin colectarea de date din sondaje care testau existenţa infecţiei latente, în mare parte înainte de anul 1990. După acest an, cercetătorii au folosit estimările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind răspândirea tuberculozei, precum şi date privind prevalenţa riscului de infectare. Cu cât estimările lor au mers mai mult înapoi în timp, cu atât mai nesigure au devenit, în special pentru ţările în care datele sunt rare. Aşadar, cercetătorii au luat în considerare această incertitudine în cercetările lor.

 

(Sursa: Epoch Times România)


Cercetătorii David J. Thouless, de la Universitatea Washington din Seattle, Duncan M. Haldane de la Universitatea Princeton şi J. Michael Kosterlitz, de la Universitatea Brown (SUA) sunt câştigătorii Premiului Nobel pentru Fizică în 2016 "pentru descoperiri legate de tranziţiile topologice de fază şi fazele topologice ale materiei", conform Comitetului Nobel de la Stockholm.

 

„Nobel, din acest an, a deschis uşa spre o lume necunoscută, unde materia poate asuma stări ciudate", a anunţat Comitetul.

 

Ei au folosit metode matematice avansate pentru a studia fazele sau stările neobişnuite ale materiei, aşa cum sunt superconductorii, superfluidele sau peliculele magnetice subţiri. Datorită muncii lor de pionierat, oamenii de ştiinţă pot căuta în prezent noi şi exotice stări ale materiei.

 

 

„Datorită muncii lor de pionierat, acum se pot căuta noi şi exotice stări ale materiei. Multe persoane au speranţă la viitoare aplicaţii în ştiinţă şi electronica materialelor", a declarat Comitetul Nobel.

 

Prin utilizarea topologiei ca instrument, câştigătorii au fost capabili să "surprindă experţii".

 

Materia văzută din punct de vedere topologic depinde de numărul de găuri pe care îl are. Acest lucru a servit pentru a evidenţia proprietăţile sale ca un conductor electric. De aceea, din punctul de vedere al conceptului topologic, un balon şi o ceaşcă fără mâner, cu gaură, sunt egale.

 

(Sursa: Epoch Times România)


Cercetătorii de la Universitatea Curtin din Perth au înregistrat coruri care sunt rezultatul vocalizelor comune ale diferitelor specimene din adâncul mărilor şi sunt produse, de preferinţă, în zori şi la amurg.

 

Privind din exterior adâncurile mărilor, acestea par un loc de pace şi linişte absolută. Dar, dacă am putea auzi cu urechile noastre ceea ce se întâmplă în adâncul apelor, mările şi oceanele ne-ar spune o poveste foarte diferită. Contrar credinţei populare, peştii sunt, de fapt, animale extrem de vocale, capabile să producă versuri, cântece, sunete, clicuri şi mormăieli. Şi, în momentele cele mai aglomerate ale zilei, diferite exemplare din fiecare specie îşi unesc propriile voci, devenind coruri adevărate, similare cu cele care se pot auzi într-o junglă sau o pădure de pe continent. O complexitate acustică incredibilă pe care ştiinţa a început să o înţeleagă doar în ultimii ani. Un studiu realizat de Universitatea Curtin din Perth, Australia, publicat pe paginile revistei Bioacustics, ne oferă cea mai recentă mărturie.

 

Scopul acestui tip de cercetare, explică experţii australieni, este de a cataloga diferitele vocalize ce caracterizează imaginea sunetului produs de peşti. La fel ca animalele terestre, şi speciile marine produc sunete specifice pentru situaţii specifice prin care se cheamă: să atragă potenţiali parteneri, să-şi apere teritoriul, să obţină hrană, etc.. Studierea acestor sunete pentru perioade lungi de timp poate dezvălui multe lucruri despre ceea ce se întâmplă în adâncurile apelor şi ajută la studierea tendinţelor ecologice ale comunităţilor de peşti care trăiesc într-o anumită zonă.

 

În acest caz, experimentul a fost efectuat de-a lungul coastelor Port Hedland, un oraş situat pe malul mării în Australia de Vest. Cercetătorii au lăsat imense microfoane în largul coastei Australiei, timp de peste un an şi jumătate, studiind peştii şi ecosistemele lor timp de 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână. Şi, după analizarea benzilor, printre multitudinea de chemări ale diferitelor specii acvatice, zgomote ambientale, sunetele produse de ambarcaţiuni şi alte activităţi umane, cercetătorii au identificat şi şapte coruri specifice.

 

 

Ascultându-le, aceste coruri seamănă cu lungi armonii ritmice şi susţinute, care poate dura timp de câteva ore, în creştere în anumite momente ale zilei, cum ar fi răsăritul şi apusul, sărind şi coborând în intensitate în funcţie de ciclul lunar şi ciclul solar.

 

Neavând o confirmare vizuală, cercetătorii nu au putut stabili cărei specii de peşti aparţin corurile ascultate. Sunt necesare alte studii, subliniază cercetătorii, pentru a asocia fiecare cor unei specii din zonă. Numai atunci va fi posibil să se utilizeze o monitorizare acustică pentru a controla condiţiile faunei marine. O posibilitate pe care cercetătorii doresc să o exploateze pentru a înţelege cum reacţionează speciile locale la poluarea fonică produsă de bărcile şi şalupele de apă din mările australiene.

 

(Sursa: Epoch Times România)


Pagina 4 din 4

Arhiva ReporterIS

« Iunie 2022 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30      

Cartierul Austriac