Nicolae Tomaziu a fost arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale în 1947, după ce a protestat alături de mai mulți studenți împotriva regimului comunist. După şapte ani de temniță grea la Aiud, Văcărești și Canalul Morții, în 1954 a fost eliberat.
Din anul 2014, după moartea soţiei sale, s-a retras la Mănăstirea Caraiman, unde s-a apucat să-și scrie memoriile. În 2016, a fost decorat de președintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Național „Serviciul Credincios" în grad de cavaler.
Pe front a pătimit multe. Făcea parte din Batalionul 54 Pioneri. Dar Canalul i-a schimbat decisiv destinul. „Când am ajuns la Canal, aşa-zis Canalul Morţii, cum îl numeam noi, acolo a fost iadul pe Pământ. Acolo, mai bine de jumătate din deţinuţi au murit. Eram puşi la munci grele, la pământ, la săpături, la cărat cu roaba pe versante”, spunea Nicolae Tomaziu într-un interviu, în martie 2017.
„Este un reper în viaţă. În fiecare zi avem de învăţat de la dumnealui câte ceva. Am învăţat de la el şi învăţăm puterea de a ierta, este unul din secretele longivităţii, iertarea şi dragostea, iubirea”, declara atunci nepoata sa, Mihaela Tomaziu Todosia.
Construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră a început în 1949, mulţi dintre lucrători fiind deţinuţi politic. Şantierul este considerat un uriaş lagăr de exterminare, organizat în 14 colonii. Nu se ştie nici astăzi câţi dintre deţinuţii politic au murit la realizarea Canalului, inaugurat cu fast în 1984.
(Sursa: digi24.ro)
