A fost un 24 ianuarie trist pentru noi, ieșenii. Ai noștri conducători ne-au uitat, iar bucuria Unirii nu ne-a mai cuprins pe toți, „de la vlădică, până la opincă”, într-o horă, așa cum s-a făcut neîntrerupt, de la 1859 până astăzi. Oamenii simpli ne-au dat însă o lecție. Și cu toate că primarul penal a vrut ca astăzi, la Iași, să nu se mai joace Hora Unirii, ei s-au încăpățânat și s-au înlănțuit într-o horă a continuității, arătând încă o dată, dacă mai era nevoie, că poporul nu uită marile momente de glorie ale neamului românesc.