Un ziar din Suedia organizează o competiție de insulte la adresa președintelui Turciei Recep Tayyip Erdogan și oferă un premiu de 10.000 de coroane suedeze, însemnând 1.000 de euro.
Consiliul Județean Iași va aloca peste jumătate de milion de lei pentru a edita ziarul instituției. Autoritatea a lansat o procedură în acest sens, valoarea contractului fiind de 520.000 de lei pentru următoarele 12 luni. Este vorba de editarea și tipărirea ziarului care apare lunar, firmele interesate urmând a depune oferte până în 25 iulie.
Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?
Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.
La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?
O scurtă cronologie
Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.
Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.
În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie, Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.
Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.
Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.
În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.
Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.
A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.
Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.
În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.
O altă dată a licitației
În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.
În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.
Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?
Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, după adjudecarea din 2012.
Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.
Nu a plătit diferența de 90%
În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.
Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.
Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.
Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.
O nouă acțiune a Primăriei
Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.
Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.
Aberațiile afacerii
1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)
2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință
3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo
4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei
Legătura Enviro – Asimionesei
Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)
Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.
După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.
O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.
Aceeași adresă
Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.
Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.
Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?
Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.
La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?
O scurtă cronologie
Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.
Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.
În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie, Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.
Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.
Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.
În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.
Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.
A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.
Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.
În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.
O altă dată a licitației
În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.
În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.
Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?
Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, după adjudecarea din 2012.
Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.
Nu a plătit diferența de 90%
În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.
Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.
Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.
Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.
O nouă acțiune a Primăriei
Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.
Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.
Aberațiile afacerii
1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)
2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință
3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo
4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei
Legătura Enviro – Asimionesei
Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)
Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.
După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.
O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.
Aceeași adresă
Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.
Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.
Televiziunea rusă REN TV a relatat azi că sunt percheziții la cotidianul independent Novaya Gazeta. Nimic ciudat până aici. Numai că jurnaliștii ziarului erau surprinși să afle despre aceste percheziții, pentru că niciun polițist nu era acolo. Ulterior au ajuns și anchetatorii, relatează Meduza, un portal de știri despre Rusia.\
„Știrea despre sosirea polițiștilor a apărut la REN TV înainte ca ei să ajungă. De fapt am aflat de la ei că o să fim percheziționați. Nu ne-a venit să credem. Apoi (polițiștii, n.red.) au sosit”, a spus Nadezhda Prusenkova, purtătorul de cuvânt al ziarului.
Site-ul televiziunii REN TV a publicat știrea la 12:35, ora locală, relatând că „două dube de poliție și peste 20 de polițiști au intrat în sediu (sediul ziarului Novaya Gazeta, n.red.)”.
Potrivit Meduza, percheziția viza încălcarea legii muncii în cazul angajării reporterului independent Khudoberdi Nurmatov, care în prezent se află într-un centru de detenție, urmând să fie deportat în Uzbekistan pentru că ar fi încălcat restricțiile de circulație din Rusia.
Însă, purtătorul de cuvânt al cotidianului a precizat că nu erau zeci de polițiști, ci doar cinci angajați ai departamentului de imigrări din Ministerul de Interne.
Meduza precizează că, la începutul lunii octombrie, o echipă de reporteri de la televiziunea REN TV a luat parte la un raid al poliției din Moscova la casa lui Timur Valeyev, directorul executiv al grupului de opoziție Rusia Deschisă, care a fost înființat de fostul miliardar Mikhail Khodorkovsky. Un cameraman i-a pus camera în fața directorului executiv al ONG-ului și în cazul unui alt bărbat reținut chiar a ajutat poliția la interogatoriu, în timp ce acesta era pus la pământ.
Sursa: digi24
Cifre halucinante în cheltuielile pentru evenimentele din 23-24 noiembrie. Bani guvernamentali cheltuiţi aiurea la Iaşi, pe 23 şi 24 noiembrie, cu ocazia marcării Centenarului Marii Uniri. Mai mult de jumătate din cei 6 milioane de lei alocaţi de Guvern sunt pentru afişe, postere, pliante, creare website şi mediatizare a evenimentului în media. „Balul Centenarului” pare să fie al mileniului: va costa 500.000 de lei, în timp ce pentru câteva concerte de operă şi balet sunt alocaţi 325.000 de lei. Unele preţuri sunt umflate, cum este cazul amenajării unui parc la Ciurea: 460.000 de lei. Evenimentele marchează refugiul la Iaşi al regelui şi al Guvernului, între 1916 şi 1918, precum şi faptul că aici Ferdinand a luat decizia Marii Uniri.
Tabelul în care Guvernul României a alocat, pe 6 octombrie, 5,95 milioane lei pentru marcarea, la Iaşi, pe 23 şi 24 noiembrie, a „Centenarului Marii Unirii şi al Primului Război Mondial. Iaşi – capitala Regatului României 1916-1918 şi Moldova – leagăn al Marii Uniri” este o dovadă a modului în care banii publici sunt cheltuiţi discreţionar. Banii au fost viraţi Consiliului Judeţean Iaşi care are însă ocazia de a ajusta preţurile şi a economisi o bună parte din bani. Frapează însă „mâna spartă” a unui Guvern cu emoţii la capitolul finanţe.
Cifre halucinante în cheltuielile pentru evenimentele din 23-24 noiembrie. Bani guvernamentali cheltuiţi aiurea la Iaşi, pe 23 şi 24 noiembrie, cu ocazia marcării Centenarului Marii Uniri. Mai mult de jumătate din cei 6 milioane de lei alocaţi de Guvern sunt pentru afişe, postere, pliante, creare website şi mediatizare a evenimentului în media. „Balul Centenarului” pare să fie al mileniului: va costa 500.000 de lei, în timp ce pentru câteva concerte de operă şi balet sunt alocaţi 325.000 de lei. Unele preţuri sunt umflate, cum este cazul amenajării unui parc la Ciurea: 460.000 de lei. Evenimentele marchează refugiul la Iaşi al regelui şi al Guvernului, între 1916 şi 1918, precum şi faptul că aici Ferdinand a luat decizia Marii Uniri.
Tabelul în care Guvernul României a alocat, pe 6 octombrie, 5,95 milioane lei pentru marcarea, la Iaşi, pe 23 şi 24 noiembrie, a „Centenarului Marii Unirii şi al Primului Război Mondial. Iaşi – capitala Regatului României 1916-1918 şi Moldova – leagăn al Marii Uniri” este o dovadă a modului în care banii publici sunt cheltuiţi discreţionar. Banii au fost viraţi Consiliului Judeţean Iaşi care are însă ocazia de a ajusta preţurile şi a economisi o bună parte din bani. Frapează însă „mâna spartă” a unui Guvern cu emoţii la capitolul finanţe.
Un cotidian apropiat puterii de la Ankara a publicat ieri un articol în care susține că, dacă Turcia ar porni la război într-o dimineață, ar ocupa Europa în doar trei zile.
Gafă de proporţii a unui ziar din Germania. L-a făcut pe un bărbat să se creadă milionar pentru o zi, după ce a publicat din greşeală numerele câştigătoare la Loto de săptămâna trecută. Premiul se ridica la 60 de milioane de euro.
O dimineaţă banală din timpul săptămânii s-a transformat într-o zi pe care Jens nu o va uita prea uşor. Şi asta după ce a descoperit, împreună cu mama lui, că numerele câştigătoare la loto, publicate de un ziar local, erau identice cu cele de pe biletul său.
El Norte, un ziar popular din Mexic, şi-a luat la revedere de la cititori printr-o scrisoare publicată în ultimul număr, după ce atacurile asupra jurnaliştilor au început să se înmulţească.
El Norte era printre cele cinci ziare locale ale unui oraş de frontieră din Mexic. Alături de El Diario, El Mexicano, El PM şi Hoy, El Norte avea un tiraj de 30.000 de exemplare de luni până joi şi de 35.000 de exemplare de vineri până duminică. Editorul ziarului, Oscar Cantu Murguia, a informat cititorii asupra deciziei printr-o scrisoare intitulată ,,Adios!’’ publicată pe prima pagină a ziarului.
