fbpx
 
Spectatorii acuză presa de teatru ieftin. Numai că teatrul e chiar gratis

Spectatorii acuză presa de teatru ieftin. Numai că teatrul e chiar gratis


De când avem formularul de donaţii pe site-ul REPORTER, la finalul fiecărui articol, adică de vreun an jumate, nu ştiu dacă am primit două donaţii, de 20 de euro fiecare. Asta a fost tot. Cineva ştiu că mi-a trimis 1 euro de încurajare. E un prieten, a fost un gest simpatic, ca şi cum ai lua cuiva o zambilă.

REPORTER e un fenomen rar în presa din România, nu doar în cea locală. Nu sunt patetic, vorbesc cu detaşare. Anduranţa şi frecvenţa subiectelor tari din REPORTER e aproape fără corespondent în celelalte judeţe din România. Nu stau acum să enumăr 20 de subiecte din ultimii doi ani pentru că aş fi plictisitor. Dar parcurgeţi în viteză contul meu de FB, sunt toate promovate aici şi vă lămuriţi. (Ultimul exemplu, ancheta noastră despre dr. Covic, din lunile iulie-august, e de top pentru presa quality.)

Ştiu sigur că noi şi 7IASI avem cele mai bune informaţii din Iaşi. Nu doar dezvăluiri, ci o radiografie de mare acurateţe a mediului instituţional. Suntem două echipe mici, „presa alternativă" - cum ni se spune.

Ieşenii nu plătesc nimic. În Iaşi nu mai există nicio reţea de difuzare de presă, iar site-urile sunt liberalizate. Niciun cititor nu plăteşte informaţia, e o atitudine dispreţuitoare, aş putea zice: cât timp scriem, se citeşte; dacă dispărem mâine, cu atât mai bine, n-o să ne simtă nimeni lipsa.

Societăţii nu-i pasă de fenomenul media axat pe producţie de autor. 90% din presa centrală a ajuns să fie reprezentată de agregatoare de ştiri. Aproape nimeni nu mai produce informaţie proprie. Aproape nimeni nu mai face presa de autor. Totul se preia, totul se adaptează, se fac traduceri, se copiază şi se dau titluri bombastice. Singura producţie sunt opiniile, o supraproducţie de comentarii diluate şi plictisitoare pe care nu le mai citeşte nimeni. Presa centrală este impropriu numită presă, pentru că nu mai există ziarişti, ci doar „agregatori". Nu mă refer la câteva proiecte independente, dar şi-aici unele eşuează în eseistică de-un gust îndoielnic.

Adevărata dramă este că nu mai există „hard news" în România şi nimeni nu mai plăteşte pentru asta. Zero lei. Noi suntem 5 oameni la REPORTER, producem 20-25 de articole/lună, din care unele sunt de referinţă. Avem 15 finanţatori mari şi laţi de 6-7 ani, din care unii s-au cam săturat de noi, dar ne mai suportă. Niciun ieşean nu se simte dator să dea 50 de lei pe lună pentru REPORTER. Dar ne deschid dimineaţa site-ul pentru că avem 12.000 de unici/zi şi am ajuns, în iulie, la 478.000 de afişări/lună, ceea ce pentru un site local, fără cancan şi clickbait, e foarte bun. În august am avut 434.000 de afişări. Adică nu suntem un site obscur, fără impact, de care nu ştie nimeni.

Zeci de firme cărora le explicăm ce facem şi ce primesc în schimbul unei sume modice, adică prezența pe un site cu 450.000 de afişări/lună, ne refuză din două motive: pentru că suntem prea critici cu Puterea şi nu vor complicaţii, sau pentru că nu le pasă pur şi simplu de presă. Putem dispărea ca un fum într-o seară, nu vor regreta nicio secundă pierderea unui factor social important într-o democraţie. Sunt sute de patroni prosperi din Iaşi care trăiesc într-o bulă proprie, în afară societăţii. Ar putea foarte bine trăi şi într-o dictatură, în aşa-zisul „capitalism autocrat".

Dacă nimeni nu plăteşte, dar toată lumea citeşte, te întrebi ce e cu tot scandalul finanţărilor. Este între ei, la Bucureşti, unde sumele sunt uriaşe şi cartelizarea politico-financiară e mult mai consolidată decât la periferie. Scandalul adevărat este dispariţia presei din România. La modul real, grav. Proiectele independente din Bucureşti sunt o picătură într-un ocean, RECORDER are trei producţii pe an, iar în 39 de judeţe din România nu mai există niciun canal media de autor, care să facă documentare şi să producă informaţie exclusivă.

România este o ţară fără presă, cu costuri zero pentru cele 12 milioane de cititori constanţi. Nu există management miraculos la periferie, nu există soluţii de ieşire din crepuscul, dacă pur şi simplu nimeni nu se simte dator să plătească nimic. De aceea e de prost gust să văd milioane de cetăţeni revoltaţi şi critici. Să-i văd extrem de dezamăgiţi. Să văd lideri de opinie şi de societate civilă care bat cu băţul la fund presa promiscuuă.

REPORTER DE IAŞI a obţinut anul acesta premiul „Redacţia anului în presă locală", la Superscrieri, o adunare a presei independente la nivel naţional, dar nici măcar n-am promovat acest titlu pentru că ştiu că nu-i pasă nimănui. Vreau doar să mulţumesc celor 15 parteneri ai noştri, care ne sprijină fiecare după cât poate. Mulţumesc şi celor de la 7IASI pentru concurența lor benefică şi care ne stimulează.

Article image
Premiu important pentru REPORTER DE IAȘI, dar și pentru presa ieșeană, primit luni, 16 mai, la Gala premiilor Superscrieri. Ancheta „Numărul 2 din Apele Române și-a angajat tatăl de 69 de ani prin „detașare” a obținut locul II la secțiunea PRESA LOCALĂ, introdusă anul acesta de organizatori. REPORTER a primit și Premiul „REDACȚIA ANULUI ÎN PRESA LOCALĂ”.
Autor cristi tanasa Slideshow HOMEPAGE 17 Mai 2022


Citeste si...
Nota
(1 Vote)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: