Ne lipseşte acest tip de reacţie la obscenitatea liderilor, îmbrăcaţi la patru ace, dar a căror goliciune morală este sordidă. Revelaţia salariilor de 4.000 de euro ale directorilor companiilor publice locale este că indicatorii de performanţă sunt o păcăleală. În realitate, aceştia nu există. E modul prin care ei îşi dublează veniturile păcălind lumea. E o depăşire a liniei roşii care face ca politica din Iaşi să devină obscenă. Nu poţi înşela flagrant, fără perdea.
Avem nevoie de o educaţie solidă a clasei politice în privinţa toleranţei la acest tip de fapte obscene. E un prag la care politicienii trebuie să reacţioneze, chiar în propriile partide. Nu ieşi cu toporul pe stradă, nu accepţi mârlăniile în bugetele publice, măcar fură sofisticat. Altfel, n-avem clasă politică şi ne declarăm stat eşuat. Marele public n-are pârghii, singura soluţie e revoluţia.
E obscen să schimbi SMS-uri cu Claudiu Asimionesei şi în acelaşi timp să ţii lecţii de integritate, pentru ca, într-un târziu, să recunoşti că în Primăria ta, în timpul mandatului tău, s-a produs o fraudă de milioane de euro. Şi să continui să-ţi vezi de viaţă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Mihai Chirica este obscen cumpărând un teren de 15 euro/mp în Copou, când parcela alăturată s-a vândut, în acelaşi timp, cu 90 euro/mp. La asemenea dezvăluiri nu mai există „vom vedea noi...". Clasa politică îi spune: „Nu ai nicio explicaţie, ieşi din rândul nostru". Acest tip de reacţie nu vine niciodată de la partidele din România. E un fel de pornografie asumată. Nu mai e politică.
Un gest obscen este să fii director la IRO şi să dai cuscrului tău, după pensie, o primă lunară de 4.000 de lei din bani publici. Să faci asta pe faţă, luni la rândul, fără jena expunerii publice şi fără să ai pregătită nicio explicaţie. La asemenea fapte mărunte, dar flagrante, ministerul şi politicienii ar trebui să aibă o poziţie simplă şi clară: „Ne aflăm în faţa unei situaţii penibile pentru care nu poate exista înţelegere. Ne despărţim de acest manager".
Nu avem o asemenea rezolvare firească pentru că nu suntem un stat de drept. Politicienii nu fac acea demarcare corectă, iar marele public nu poate face câte o revoluţie la fiecare doi ani. Deci ei rămân obsceni, iar noi îi acceptăm aşa, ce poţi face, suntem o ţară XXX.
Faptul că ministrul Costel Alexe ia 23 tone de tablă de la combinatul Liberty în schimbul unor certificate verzi de 100 milioane de euro este iarăşi un gest obscen. Nu există o explicaţie din punct de vedere electoral pentru aşa ceva. Moral eşti terminat. Voci autorizate, nu surse de la Radio Șanț, spun că Renault a reclamat Guvernul PNL la Comisia Europeană pentru că nu a primit certificate verzi pentru Uzina de la Piteşti. Ulterior sesizării, s-a descoperit că Alexe, prin soţia sa nevinovată, dăduse certificate combinatului Liberty şi primise sponsorizare la schimb. Dacă dădea certificate firmei Renault, ar fi primit două Sandero drept sponsorizare? Este obscen.
Costel Alexe a fost pus sub control judiciar, dar mediul politic îmbâcsit îi permite în continuare să conducă un judeţ întreg şi să manevreze bugete imense. O moţiune la nivel politic care să excludă rapid asemenea personaje din viaţa publică nu există. Izolarea e pur formală, presiunea reală este inexistentă. Politicianul roman n-a învăţat să respingă măcar abuzurile grosiere, pentru care nu pot fi găsite justificări decente, de oameni maturi, care-şi ţin prohabul încheiat pe stradă. E de fapt o convieţuire obscenă.
