Nu credeam că, după șase ani de la tragedia din clubul Colectiv, voi vedea încă un guvern care să joace fatala carte „avem de toate în spitale”. Această abordare s-a dovedit criminală în 2015 și este la fel de pierzătoare de vieți și azi.

Ce nu-şi dau seama guvernanţii PNL şi nici consultanţii din jurul lor este că deja s-a creat o puternică ostilizare a antreprenoriatului mic şi mediu împotriva măsurilor de stopare a consumului şi că suflul cavernos al crizei economice e o sperietoare mai mare decât virusul care produce febră şi frisoane.

Ce nu-şi dau seama guvernanţii PNL şi nici consultanţii din jurul lor este că deja s-a creat o puternică ostilizare a antreprenoriatului mic şi mediu împotriva măsurilor de stopare a consumului şi că suflul cavernos al crizei economice e o sperietoare mai mare decât virusul care produce febră şi frisoane.

Șapte membri ai Consiliului Superior al Magistraturii cer ca preşedintele CSM Lia Savonea să fie revocată din funcţie. Într-o cerere transmisă oficial Plenului, ei reclamă „modul defectuos" în care Savonea a condus instituţia.

Atac virulent al deputatului liberal Marius Bodea, după blocajul fără precedent din Consiliul Local Iași. Parlamentarul acuză atât PSD, cât și pe primarul Mihai Chirica de criza politică care afectează grav întreaga comunitate.

Sunt atent la ceea ce se întâmplă în politică de prin anul 2003, când am scris primul text într-un ziar. De atunci şi până anul trecut, cu mici excepţii, principalele personaje care au polarizat scena politică au fost aceleaşi.

Mi-l amintesc pe Relu Fenechiu, mereu la costum şi prezentând planuri măreţe, pe Dan Cârlan ba încercându-şi talentul literar în comunicate de presă, pentru că pe unele le scria personal, ba luptându-se ca un erou cu Gheorghe Nichita, ca ulterior să facă împreună blaturi. Mi-l amintesc pe Ion Solcanu neştiind ce l-a lovit când Nichita l-a mătrăşit din politică sau pe Constantin Simirad luând peste picior pe toată lumea. Îmi amintesc şi de facilul drum pe care Cristian Adomniţei l-a parcurs de la modestie şi până la culmea aroganţei.

Astăzi, Relu Fenechiu nu ştie ce fapte să mai recunoască pentru a ieşi cât mai repede din puşcărie. Gheorghe Nichita nu s-a împăcat cu ideea că parcursul său politic este istorie şi, printre termenele de la procese, încă se zbate să apară în prim-plan. La banii pe care i-a avut pe mână, probabil lui Cristian Adomniţei nu-i vine să creadă că „a picat” pe-o găinărie. Dintre toţi, cel mai abil a fost mereu Dan Cârlan. Mereu perdant, el a ştiut întotdeauna să câştige din înfrângeri. Fără scandal şi tinichele penale legate, abilul liberalo-democrato-socialist a simţit că e momentul să se retragă la Bucureşti, pe-o funcţie bine plătită dar mai puţin vizibilă. Cât despre Constantin Simirad, acesta pare mai degrabă interesat de rotunjirea pensiei cu un post de consilier al actualului primar decât de vreo miză politică.

Pentru prima dată, clasa politică locală e pe cale să se schimbe brusc şi radical. Mihai Chirica, fostul director tehnic al Primăriei a ajuns primar. Maricel Popa, om de afaceri, a devenit şeful Consiliului Judeţean. Andrei Postolache, apărut de niciunde, a bulversat toate calculele strategilor de campanie, fiind votat de 13% dintre alegători. PNL nu are încă un lider, dar este limpede că nu va fi condus de un reprezentant al gărzii vechi.

Schimbările nu sunt numai la vârf. Aşa cum se conturează listele preliminare pentru parlamentare ale partidelor, sub un sfert din vechii parlamentari vor avea locuri eligibile. Petrică Movilă, Daniel Oajdea, Anghel Stanciu, Mihaela Popa, personaje din zona a doua a politicii, dar longevive ca prezenţă pe plan local, par să nu mai prindă un nou mandat.

Practic, o lume nouă ia în stăpânire administraţia şi bugetul Iaşului. Resetarea clasei politice e aproape completă. Ce nu se ştie încă: se schimbă doar numele variabilelor sau şi algoritmul?

Moise Guran nu crede în reluarea votului pentru ridicarea imunității fostului ministru de Interne, Gabriel Oprea. El explică pe site-ul său, biziday.ro, ce îl face să creadă acest lucru:

„Ați observat poate o oarecare agitație în lumea politică, dar nu imediat ce imunitatea lui Gabriel Oprea a rămas intactă, ci după ce rețelele sociale s-au învolburat atât de tare încât protestele organizate împotriva acestor fapte ale aleșilor noștri au ajuns la știri. Mai întâi cineva i-o fi suflat la ureche lui Gabriel Oprea că trebuie să demisioneze din Senat ca să se mai desumfle supapa socială, iar pentru că nimeni nu l-a crezut, mai întâi PNL iar apoi și PSD au decis să o dreagă printr-o reluare a votului din Senat. Lucrurile se repetă oarecum identic ca și după tragedia din Colectiv, la vremea respectivă, dacă vă mai amintiți, eu v-am explicat că sunt adevărați specialiști în inginerie socială ce manipulează astfel de supape așa încât oala cu presiune a străzii să nu explodeze. Niciodată însă o supapă nu este eliberată înainte de vreme, căci dacă nu eliberează presiune, atunci ea nu își mai face efectul de supapă. Acum, eu vreau să vă fac câteva precizări de ordin tehnic.

Demisia unui parlamentar duce la înlăturarea imunității parlamentare. În cazul lui Oprea vorbim de fapte săvârșite în calitate de ministru iar nu de parlamentar. Chiar dacă în cazul miniștrilor care sunt și parlamentari ridicarea imunității o fac parlamentarii, demisia din Parlament a domnului Oprea nu îi înlătură imunitatea de ministru. După ce un ministru, fost sau actual, renunță sau pierde calitatea de parlamentar, procuror general poate cere Președintelui Țării aprobare pentru începerea cercetării. Deși este evident că Iohannis ar aproba o astfel de cerere, problema este că după ce Senatul s-a pronunțat asupra ei Procurorul General nu o mai poate cere încă o dată decât dacă apar noi probe. În acest moment nu putem ști dacă DNA-ul a avut înțelepciunea de a păstra noi probe în cazul uciderii din culpă a polițistului Bogdan Gigină. Așadar declarațiile domnului Oprea potrivit cărora se gândește să renunțe la calitatea de parlamentar reprezintă un bluf.

Cât despre intenția liderilor PSD și PNL de a relua votul în Senat, în cazul absenței unei demisii, desigur, trebuie să observăm că reluarea votului nu are nici măcar o justificare formală. S-au mai văzut cazuri de reluare a votului, cazuri care au născut și controverse, dar presupunând faptul că votul a fost valid, și probabil că a fost, domnul Oprea poate contesta la Curtea Constituțională începerea urmăririi penale și are și mari șanse să câștige. Decizia 223, invocată deja, se referă la un caz de vot viciat.

Așadar tot o linie moartă, una care nu face decât să mai amâne, atenție!, nu trimiterea în judecată a domnului Oprea, nu arestarea, reținerea sau altceva, ci simpla cercetare a acestuia. (...)

Revenind la blufurile politice care reușesc tot mai des să enerveze societatea, să știți că problema de fond nu este nici chiar nesimțirea și aroganța unora dintre politicieni. Adevărata problemă este ridicarea lor la rang de lege. Așa numita lege a răspunderii ministeriale, cea după care se ascunde acum de Justiție domnul Oprea este de fapt o lege a protecției, nu a răspunderii, ea preluând din Constituție ceea ce legea fundamentală prevede despre răspunderea miniștrilor, doar pentru a învălui apoi în proceduri care mai de care această răspundere, astfel încât procurorilor să le fie chiar dificil să tragă la răspundere un ministru.

Sigur n-a fost asta părinților Constituției. Sigur n-au înțeles acum 25 de ani democrația în halul în care ea a ajuns azi. Sigur nu s-au gândit că Parlamentul poate deveni așa o cloacă anti-socială, iar legile votate acolo vor goli de conținut Constituția lăsând-o o altă formă fără fond. Fără respectarea drepturilor fundamentale, între care și dreptul la viață, Constituția este doar o broșurică ridicolă.”