La nivelul Uniunii Europene, în 2020 au fost cheltuiți aproximativ 311 miliarde de euro pentru cercetare și dezvoltare (R&D). Această sumă este echivalentul a 2,3% din PIB. Luând în considerare faptul că Uniunea a investit 4.7% din PIB în educație, una dintre cele mai importante priorități, resursele alocate cercetării sunt mai mult sau mai puțin corecte. Ne uităm la statistici și observăm faptul că în ultimii zece ani, trendul a fost unul pozitiv. La nivelul Uniunii, în 2010 investițiile în domeniu reprezentau 2% din PIB, iar acum au ajuns la 2,3%. Sumele alocate au crescut în marea majoritate a statelor membre, inclusiv la noi.
Ați auzit de noile descoperiri revoluționare din România ultimilor ani? Țara noastră, situată pe ultimul loc în clasament, a alocat către R&D în 2020 doar 0,47% din PIB. Acest lucru înseamnă investiții de cinci ori mai mici decât media europeană. Vestea bună este că nu suntem singuri. Șase alte state membre, precum Bulgaria, Slovacia și Malta au alocat mai puțin de 1% din PIB. Vestea proastă, suntem totuși ultimii.
O modalitate de a picta o imagine și mai clară a situației din materie se face prin intermediul indicelui intensității cercetării. Aceasta se calculează ca raport între cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare și PIB. Atunci când vine vorba despre intensitatea R&D, datele arată faptul că intensitatea României de doar 2,31% în 2020, a scăzut la 2,27% în 2021. Rolul pe care l-a avut pandemia în această scădere nu este sigur, dar se poate să fi avut un impact negativ. În alte state membre, precum și a vecinilor noștri bulgari, intensitatea este de peste 3%. Ca fapt divers, întreaga Uniune Europeană este semnificativ în urma Japoniei și a Statelor Unite.
Revenind pe meleaguri românești, ce se întâmplă sau nu se întâmplă în materie de cercetare și dezvoltare în țară? În primul rând, ne uităm cum sunt împărțite aceste fonduri. Conform Institutului Național de Statistică din România, percepția publică este că activitatea de R&D se duelează majoritar în mediul de stat, precum în instituții de specialitate și universități. În realitate, mai mult de jumătate din fonduri provin din sectorul privat. Din fondurile alocate de către stat, 66% se duc către sectorul de business, 22% către învățământul superior, 12% către sectorul guvernamental și 1% către sectorul privat non-profit.
Domeniul IT se declară complet nemulțumit cu fondurile pe care România le alocă, în comparație cu media europeană. Acestea nu sunt suficiente pentru a putea face față procesului de digitalizare rapid. Companiile românești nu pot deveni competitive pe piața internațională fără a colabora cu marile corporații tech, precum IB, Microsoft, Apple, Google etc. În ciuda existenței unor fonduri și apeluri de proiecte, transparența este deficitară și asocierea cu Institute de Cercetare și universități, deși cu enorm potențial, nu este una frecventă.
În activitatea de cercetare și dezvoltare, sunt angajați peste 43.000 persoane, dar salariile nu sunt unele râvnite de mulți. Echipamentul este învechit, centrele de cercetare nu sunt dotate cu cele necesare, iar universitățile se confruntă frecvent cu o lipsă de fonduri, corupție, profesori nepregătiți și multe altele. Așadar, când săptămâna trecută a fost descoperită o nouă specie de dinozaur care a locuit pe teritoriul României, nu am fost surprinși să aflăm că sursele de finanțare au fost străine. Pe lista cercetătorilor se află un singur cetățean român, iar acesta este independent. Unde sunt cercetătorii români? Tinerii care își doresc să urmeze o carieră în domeniu părăsesc țara pentru a profita de oportunitățile oferite de către străini: burse de studiu, laboratoare de ultimă generație, îndrumare de calitate și promisiunea unei cariere de succes.
Cum recuperăm timpul pierdut și dovedim că produsele cercetării românești nu sunt inferioare? Cum devenim competitivi în materie de IT? Cum pregătim viitorii doctori să nu își piardă niciodată dorința de a descoperi? Cum ne oprim din a mai lua totul cu licență din străinătate? Soluția nu este doar să aruncăm fonduri publice către domeniul cercetării și dezvoltării. Acest lucru ar rezulta într-o multitudine de „descoperiri” inutile, de pagini scrise fără nici un rost și de și mai multa corupție. Trebuie să dezbatem modalități prin care să dăm o șansă cercetării din România și să încurajăm o dezvoltare de calitate a țării în domeniu. Nu putem să rămânem la coada clasamentului cu numele pe care le avem în istoria noastră: Henri Coandă, Ion Cantacuzino, Nicolae Paulescu și mulți alții!
Cristi BEREA
Senator USR Iași
