Cât de credibili sunt candidații care își amintesc de Iași din 4 în 4 ani?
De unde au apărut, dintr-o dată, atâția luptători cu corupția lui Chirica? Mă uit fascinat la cei pe care i-a apucat, în an electoral, grija pentru ieșeni. Este aglomerație să ne anunțe solemn: „am venit să mă sacrific pentru voi”.
Dar unde erau acum un an, acum 3 ani, acum 8 ani?
2023 este un an important, pentru că este practic ultimul în care se mai pot face reforme relevante pentru România, în condițiile în care 2024 este electoral, iar în astfel de perioade partidele care guvernează ezită să mai facă schimbări care ar putea nemulțumi o parte din electorat. Dacă nu punem în aplicare și în realitate – nu doar pe hârtie, ca să bifăm la Comisia Europeană – cât mai multe dintre temele impuse de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), de exemplu, riscăm să nu ne încadrăm în acest proiect până la data-limită, 2026.
Atacurile disperate, dar concertate, ale liberalilor din Iași asupra obiectivelor strategice ale Iașului reprezintă, de fapt, atacuri asupra comunității ieșene, inclusiv asupra votanţilor PNL. Nu oamenii sunt în centrul atenţiei, nu proiectele de dezvoltare sunt în centrul atenţiei, ci faptul că liberalii sunt în an electoral. Liberalii au primit ordin să iasă la bătaie și să pună la pământ orice activitate administrativă care aduce beneficii comunităților noastre.
Am avut 5 ani electorali din ultimii opt, uneori de două ori pe an, alteori câte două tururi. 2008, 2009, 2012, 2014, 2016. Votul s-a banalizat. În afară de USR, care sunt cam habarnişti pe macro-economie, infrastructură, fiscalitate şi dezvoltare regională (deci pe tot), nu văd niciun motiv să mă scoţi din casă.
Reformele şi întărirea instituțiilor-cheie nu se mai câştigă prin vot. Am schimbat ciorapii de pe-o față pe alta de cinci ori în opt ani, Băsescu se răzvrăteşte împotriva propriului sine din urmă cu 10 ani.
