Daniel Silică era un țânc de 3 ani, dintr-o familie săracă, cu șase frați acasă și pe care l-au uitat toți. Din 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani n-a depășit faza cercetării in rem, „datorită complexității sale”, iar de un an niciun procuror nu s-a mai arătat prin sat, n-a mai chemat pe nimeni la declarații, n-a mai mișcat o filă din dosar. Cazul putrezește undeva într-un sertar.
Copilul înecat în fosa septică adâncă de 2 m a dus cu el un mister sumbru, de nepătruns. A fost sau nu dat la o parte capacul gropii cu hârdău în care a căzut Daniel? A fost o fatalitate, o neglijență a adulților sau un act de voință al unui autor rămas nepedepsit? A fost căutat acel copil din momentul dispariției sau au trecut ore până ce i-a păsat cuiva de dânsul? Sunt autoritățile indiferente față de soarta unui copil dintr-o familie „de amărâți”?
„Eu vreau să se facă dreptate. Procurorii nu ne mai spun nimic, au uitat de noi. Acest suflet nu-și va găsi odihna până nu va fi spus adevărul”, a ajuns să implore mama lui Daniel.
Învățătoarea Ana Belț a rememorat întâmplările din urmă cu trei ani
O zi frumoasă din Săptămâna Altfel
Micuțul Daniel a venit la școala-grădiniță din satul Buda, comuna Brăiești, de mână cu fratele său. Unul mai firav ca celălalt: mezinul avea 3 ani, iar Constantin, „cel mare”, doar 5 ani. Daniel nici nu era înscris la grădiniță, dar a fost primit în clasă pentru că era „Săptămâna Altfel” și oricum nu se făceau ore.
S-a făcut pauza, învățătoarea Ana Belț, coordonatoare micuței școli, cu doar trei săli de clasă, le-a dat copiilor gustarea, celebrul „Cornul și laptele”. „Lipseau trei copii și i-am dat și celui mic să mănânce”, spune doamna.
Apoi școlarii au ieșit să planteze copăcei în curte, aceasta era tema „Săptămânii Altfel”. Erau peste 40 de școlari prezenți. Educatoarea se învoise, învățătoarea Belț îi ținea locul și răspundea de două grupe. „Eram cu ochii în toate părțile, îi supravegheam în curte”, spune cadrul didactic.
Fosa blestemată a fost între timp acoperită cu un capac nou și îngrădită în ambele părți cu garduri sudate. Accesul e imposibil acum
Versiune alternativă: capacul fusese scos
De aici versiunile diferă. Ana Belț asista copiii care făceau gropile pentru plantat cu mânuțele lor, apoi turnau apa la rădăcină și astupau cu pământ. Curtea era plină. Daniel Silică a dispărut dintr-o dată, iar învățătoarea spune că a început să-l caute imediat: „Nu ne-am gândit nicio clipă la fosa septică, erau bălării acolo și capacul era pe poziție”.
Mama lui Daniel vine, după trei ani, cu o versiune tulburătoare: „Constantin mi-a spus abia anul trecut că fosa avea capacul dat la o parte de niște copii de la școală. Nu vreau să le pronunț numele pentru că nu vreau să am dușmănii în sat”.
Noua teorie, pe care procurorii nu o comentează, emițând un comunicat sec și laconic, este întărită, cu jumătate de gură, și de primarul din Brăiești, Vasile Butnaru: „Procurorii au fost de două ori la fața locului, au adus un manechin exact cu greutatea copilului, au pus din nou acel capac, iar prin crăpătura aceea nu putea cădea decât un pui de pisică. Copilului i s-ar fi oprit piciorul în tablă, dar n-ar fi putut să cadă”.
Ana Belț lângă toaleta din curte: „Eram cu ochii pe copii, i-am supravegheat”
Versiunea învățătoarei: „Ne-am apucat să-l căutăm”
Autoritățile dau vina unele pe altele. Ana Belț e învățătoarea care supraveghea copiii. Primarul și directoarea centrului școlar din Brăiești aveau responsabilitatea infrastructurii, deci și a capacului fatal de la fosa septică.
„Țin minte minut cu minut”, vorbește pe nerăsuflate învățătoarea. „L-am văzut pe ăla mic, am zis , apoi l-am primit și pe el, că aveam mâncare… Am ieșit în curte, eram cu ochii pe ei, niciodată nu-i las în spatele meu, să nu-i văd, doar unii vin și-mi cer să se ducă la baie”, spune Ana Belț, iar alți copii tocmai îi cereau aceeași permisiune în timp ce ne povestea.
Ne-a relatat cum au sădit copăceii, ni i-a arătat după trei ani pe cei care au rezistat, apoi vine momentul în care Daniel dispare din peisaj. Curtea Școlii din Buda e mică, WC-ul e la 2 metri de școală, și e zidit. În spatele toaletei e fosa, în spațiul îngust, în care abia încape un om, dintre zid și gardul școlii.
Toaleta din curte încă este o realitate într-un sat mic din Podișul Moldovei
„Unde-i copilul, ne întrebam toți. L-am trimis pe fratele mai mare să-l caute, am răscolit curtea, nimeni nu știa. Mai încolo, pe deal, e o stână de vaci, am trimis om să întrebe acolo, că uneori copiilor le place acolo, apoi am întrebat la bunicul lor, că are casa chiar aici, lipită de școală, nu era nici acolo, am răscolit împrejurimile, am trimis vorbă în sat să-l caute, când, deodată, ne-am înfiorat: ”, povestește învățătoarea, cutremurată de amintiri.
În dimineața aceea de aprilie, colega ei, Covenciuc Ana, care avea altă clasă, aștepta să plece împreună într-o plimbare la pădure, cu toți copiii, pentru că așa era programată ziua: cunoașterea naturii, cu plantat copăcei și excursie în crâng.
Detaliul e important. Toată reconstituirea depinde de acest lucru.
Școala din Buda: copăceii plantați în urmă cu 3 ani, în acea zi fatidică, au apucat să înfrunzească
Tulburător: fratele a știut, dar n-a fost ascultat. Au plecat la pădure
Mama copilașului spune: „Nu-nu, nu l-au căutat prin curte, ci întâi au mers în pădure de unde s-au întors după o oră și jumătate”. Învățătoarea fusese evazivă în interviul pentru REPORTER: „Am început să-l căutăm imediat și colega mă tot presa dacă mai mergem la pădure”.
Dezvăluirea capitală vine din partea frățiorului Constantin, transmisă prin mama sa: „Anul trecut, băiatul mi-a spus că a îngăimat în fața învățătoarei că frățiorul lui a dispărut, dar doamna nu l-a ascultat și l-a trimis în clasă, cerându-i să fie cuminte. Constantin e mai timid, e foarte sperios, și a tăcut. Pe Daniel au început să-l caute abia când s-au întors de la pădure”.
Există versiunea cumplită, dar neverificată de procurori, că băiețelul de 5 ani și-a văzut fratele căzând în fosă și a tăcut îngrozit de eveniment. Învățătoarea n-a avut inspirația de a lua o tragedie în calcul și a ratat momentul în care Constantin voia să spună.
Mama Elena Silică spune acum că fratele victimei a fost șocat mult timp și că abia anul trecut i s-a destăinuit: „Capacul nu era la locul lui, Daniel era voinicuț pentru vârsta lui, n-avea cum să încapă, avea peste 30 de kilograme. Constantin mi-a povestit că, în urmă cu o săptămână, ăsta mic avusese un conflict, se îmbrâncise cu un alt copilaș și erau doi frați și cumva i-au mișcat capacul, poate au făcut-o în joacă. Dar eu nu vreau să pronunț niciun nume, nu vreau să am dușmani în sat. Vreau doar ca procurorii să afle adevărul”.
Casa familiei Silica este una dintre cele mai sărăcăcioase din Brăiești. Mama are acum 8 copii, autoritățile o monitorizează, dar specialiștii spun că are grijă de copii și că acestora le e mai bine acasă
Învățătoarea se disculpă, mama n-o acuză
Ana Belț neagă categoric faptul că acel capac n-ar fi fost la locul lui, dar n-a fost de față când s-a întâmplat nenorocirea și teoriile sunt contradictorii. „Era putrezit și așa a căzut. Nu era datoria mea să securizez fosa, eu făceam tot felul de cereri la conducere și la Primărie și în rest mă ocup de educația copiilor. Îi păzesc ca pe ochii din cap!”, spune Doamna, cu disperare în glas.
Mama lui Daniel o apreciază pe învățătoare: „E un pic mai dură, dar asta ca să-i facă pe copii să învețe. E foarte bună, copiii mei au trecut pe la ea și le-a folosit, au învățat ceva de pe urma ei, chiar are rezultate”.
De altfel, Belț preda cu voce tare când REPORTER a ajuns la Școala din Buda și aproape își dădea sufletul ca să explice niște triunghiuri și bastonașe unor copii de clasa I. Atât de tare se auzea din curte.
„Nu credeți că e o fundătură aici”, ne-a spus la sfârșitul interviului. „Eu am dat grade ca să predau aici, am parcurs toți pașii, am 25 de ani de învățământ, din mâinile mele au ieșit copii care merg la facultate și la academii militare. Eu nu-mi bat joc de școală”, a spus în încheiere, amintind că de trei ani o apasă acea tragedie.
Primarul crede că acel capac a fost mișcat
Fundamentală rămâne poziția capacului. Primarul mărturisește: „Sunt vorbe în sat că acel capac fusese mișcat. Copiii plantaseră vlăstari și poate cineva s-a gândit să dea cu îngrășământ natural la rădăcină. Femeia de serviciu era liberă și de față ar fi fost soțul ei, care o înlocuia. Nu știu ce să cred…”.
Ana Belț respinge teoria: „Îngrijitorul n-a mișcat nimic, femeia de serviciu are un sfert de normă, ce să fie aici… Cum să dau cu dejecții la copaci, să pută în toată curtea? Copiii au turnat apă cu mâna lor, doar nu-i puneam să se spurce”.
Bizar e că acele capace, două la număr, lipite între ele, fuseseră oarecum securizate cu două cioate așezate deasupra. Fiecare cioată cântărea peste 10 kg și cu greu ar fi fost mișcată de niște copii de 5-6 ani, cu atât mai puțin de unul de 3 ani.
Imaginea fosei în 2019, publicată de presă: pe unul din capace este o cioată de circa 10 kg, iar pe celălalt se vede crăpătura prin care ar fi căzut copilul de 3 ani. Mama susține că acel capac fusese înlăturat și Daniel a căzut în gol, singur sau împins, iar apoi obiectul de tablă a fost repus pe poziție (SURSA: ZIARUL DE IAȘI)
În fotografia publicată la trei zile de la eveniment de Ziarul de Iași, în aprilie 2019, se observă cele două capace, din care unul are o spărtură, tabla fiind ruginită, iar pe celălalt se vede una din cele două cioate. Unde a dispărut a doua cioată?
Ultima nedumerire: spațiul din spatele fosei era „o junglă”, cum o numește învățătoarea, având buruieni crescute mai mult de 1 metru. Ce l-ar fi împins pe un copil de 3 ani să pătrundă în acele bălării care zgârie?
Astăzi, fosa e asigurată pe ambele părți, fiind sudate două porți metalice. O soluție simplă care putea salva o viață.
„Eu când am ajuns la școală, capacul fosei septice era pus la loc. Toți am crezut că a căzut prin el, dar nu avea cum. Copiii au vorbit între ei, s-au jucat și au dat deoparte capacul. La autopsie nu i-au găsit nicio zgârietură, nicio urmă de la tabla ruginită. Pur și simplu a căzut în gol și s-a înecat. Vreau dreptate pentru viața lui Daniel.”
Elena Silică, mama lui Daniel, băiețelul care s-a înecat în fosa septic
După 3 ani, procurorii din Pașcani n-au aflat nimic
Procurorii din Pașcani, care au preluat dosarul, nu au depășit în trei ani faza cercetării in rem, fără a exista un suspect. Comunicatul transmis la cererea REPORTER DE IAȘI nu explică ipotezele luate în calcul, menționând doar că „dosarul se află în lucru, nefiind soluționat datorită complexității sale, volumul de informații care trebuie analizat și necesitatea corespondării cu un număr mare de instituții publice nefăcând posibilă pronunțarea unei soluții până în prezent”.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani (foto) are 10 procurori, doi având funcții de conducere. În 2021, magistrații pășcăneni au avut 82 de cazuri proprii, soluționând 33 de cause penale „în anchetă proprie la procuror”. Rezultatul e mai slab decât în 2020. S-au dat 205 rechizitorii, 6 acorduri de recunoaștere și 231 de renunțări la urmărirea penală.
Evenimentul din Brăiești a creat o emoție puternică la nivel național. În trei ani, procurorii din Pașcani nici n-au clasat cazul, nici nu l-au soluționat cu găsirea unor vinovați. Mai cercetează.
Primarul promite o școală nouă: „Am proiect la CNI”
Doamna n-a suferit decât un an de suspendare de la dreptul de a da concursuri de promovare. Directoarea din Brăiești a fost demisă și înlocuită cu actualul director. Ana Belț e o simplă coordonatoare într-o școală sătească: „Adun rapoartele lunare și le trimit la centru, asta-i tot. N-am niciun spor, niciun avantaj la pensie”.
Primarul spune că suferă și el de pe urma întâmplării și povestește cât de mult se zbate pentru oamenii locului. „Eu m-am întors în sat în 1998, pentru că fusesem fugit din țară de la începutul anilor ’80. Am lucrat în Irak, m-am refugiat politic în Turcia, am ajuns în Germania, am stat în lagăr, am muncit acolo cu soția... Apoi tata m-a chemat înapoi în țară, mi-a zis să cumpăr patrimoniul fostului CAP și să conduc satul. Sunt primar de 22 de ani, am câștigat numai cu 80%, aici era doar mocirlă și nimic nu se renovase”.
Acum toată comune e asfaltată și sunt alte șantiere pe tot felul de programe de finanțare. „Am proiect depus la CNI pentru o școală nouă în Brăiești. În Buda sunt puțini copii, îi transfer în deal cu un microbuz școlar și n-o să mai fie nici grup sanitar în curte și nicio fosă septică...”, se încurajează Vasile Butnaru (foto), pentru că încă nu știe dacă va primi banii.
