Manevra din zilele noastre e doar capătul unui șir întreg de ilegalități, forțări ale legii, interpretări și manipulări. Singurul care-i poate spune „stop” lui Asimionesei e, însă, un partener de suflet: primarul Mihai Chirica. În fapt, șeful orașului e cel care i-a oferit pe tavă 1.400 mp teren din avuția orașului pentru a construi apartamente pe Sărărie.
Adică, Chirica l-a îmbogățit o dată pe Ghiocel Asimionesei. Va risca și a doua oară? Un prim răspuns va veni pe 13 iunie, dată la care reîncepe procesul de revendicare imobiliară deschis de Primărie împotriva Enviro Consulting, firma paravan a lui Asimionesei.
Pe stârvul Compiața
Terenul și clădirea de pe Zmeu nr. 2 au folosit drept sediu social al Compiața, firmă care în anii ’90 a administrat piețele din oraș. Compania a intrat în procedură de faliment acum mulți ani, proces ce nu s-a încheiat nici măcar acum.
În anul 2012, când Compiața era de mult în insolvență, lichidatorul, Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL, a vândut imobilul. De două ori, către aceeași firmă: Enviro Consulting în spatele căreia se află Ghiocel Asimionesei.
Pe această vilă din apropierea fostului Turn „Petre Andrei”, Asimionesei a plătit doar 2.500 de euro. Lichidatorul n-a prezentat o evaluare autorizată
Prima licitație
Prima procedură a avut loc pe 7 mai 2012, la ora 10:45. Comisia a fost formată din Adrian Găetan (reprezentantul lichidatorului) și Petrică Lupu, consilier juridic.
Prima precizare: lista de vânzare a fost publicată pe 4 mai 2012, în cotidianul Bună Ziua Iași, al familiei Asimionesei.
Extrem de grav: a lipsit anunțul de licitație în Buletinul procedurilor de insolvență. La acest simulacru de licitație au participat două firme: Galed System Security GSS București și Enviro Consulting.
A doua precizare: prima firmă a fost reprezentată de Claudiu Asimionesei, feciorul lui Ghiocel.
A treia precizare: Enviro a fost reprezentată de Inga Bătrîncea, o basarabeancă despre care www.topiasi.ro a scris ulterior, în 2014, că a depus actele la Starea Civilă pentru a se căsători cu Claudiu Asimionesei.
N-au respectat legea
Licitația a fost câștigată de Enviro, adică de clanul Asimionesei, iar prin factura nr. 2539313, tot din 7 mai, a fost achitat prețul integral de 11.000 de lei pentru clădirea de 169,74 mp, considerată degradată. Deci, în mai 2012 doar clădirea a făcut obiectul acestei operațiuni.
Important: imobilul nu a fost evaluat. Raportul lichidatorului privind evaluarea clădirii și intenția de vânzare trebuia întocmit anterior, în martie-aprilie 2012, și prezentat judecătorului sindic, care trebuia să aprobe această vânzare. Iar anunțul trebuia publicat în Buletinul procedurilor de insolvență. Aceste lucruri nu există.
Pe scurt, în 7 mai 2012, clanul Asimionesei a considerat că s-a făcut stăpân pe o clădire de 170 mp, în centrul Iașului, în schimbul a doar 2.500 euro.
Ghiocel Asimionesei (dreapta) are proces cu amicul său politic, Mihai Chirica. Acesta a pierdut prima rundă prin neprezentare
A doua licitație
Din motive de neînțeles în acest moment, o nouă procedură de licitație s-a desfășurat în luna septembrie a anului 2012. Pe 10 septembrie, mai exact. De această dată pentru teren și construcție. „Maestru de ceremonii” a fost același Adrian Găetan, lichidatorul. Gâetan fusese în trecut contabil la firmele lui Asimionesei și făcea parte din anturajul acestuia.
Anunțul a fost publicat pe 5 septembrie în Bună Ziua Iași. Participanții la licitației, și ei aceiași: Galed System Security GSS, reprezentată de Claudiu Asimionesei, și Enviro Consulting prin Inga Bătrîncea. Prețul de pornire a fost de 133.500 de lei. Enviro a câștigat și a plătit un avans de 10% - 13.500 de lei.
Cronologie
În paralel cu aceste manevre, reprezentanții Primăriei se judecau deja cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. O prezentare cronologică a momentelor ar putea descâlci ițele acestei spețe.
1) Compiața a vândut clădirea pe 7 mai 2012 către Enviro Consulting. Preț final: 11.000 de lei. Nu a fost avans, ci preț integral. Un imobil cu etaj, de 170 mp, la KM 0 al Iașului, în Centru Civic.
2) Pe 28 mai 2012, a fost publicată decizia irevocabilă a instanței. Primăria făcuse o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Reprezentanții săi au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietate asupra bunurilor imobile. Sentința irevocabilă a Tribunalului: Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.
Adică, Compiața a vândut pe 7 mai ceva ce instanța a spus că nu posedă pe 28 mai. Deși știa că sediul e în litigiu, lichidatorul Compiața l-a vândut către Enviro.
3) Pe 7 noiembrie 2013, s-a admis cererea de evacuare a Compiața din spațiu.
4) Pe 29 noiembrie 2013, executorii Dominte&Tufeanu au somat Compiața să evacueze spațiul.
5) Pe 18 decembrie 2013, Compiața a depus, prin Adrian Romeo Găetan, contestație la executarea silită. Acesta a invocat că acel spațiu fusese vândut pe 7 mai 2012 către Enviro.
Tot în 2013, Primăria a invocat într-un document depus la instanță, în acest dosar, excepția nulității absolute a procesului verbal de licitație din 7.05.2012. Argumentul adus de reprezentanții Primăriei: societatea, prin lichidator, cunoștea situația juridică a imobilului, lichidatorul a procedat cu rea-credință.
6) Magistratul de la Judecătorie a respins contestația lui Găetan pe 16 mai 2014. Contestația la executare a fost respinsă ca nefondată, deci spațiul trebuia eliberat.
7) Găetan, lichidatorul, a făcut apel. Iar pe 17 decembrie 2014, judecătorii Tribunalului au admis contestația la executare. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.
Opinia juriștilor consultați de REPORTER DE IAȘI: în acest caz, Primăria nu a cerut executarea unei creanțe, ci doar a vrut să-și ia bunul înapoi (clădire + teren). Dar reprezentanții Primăriei au comis o greșeală: au cerut cheltuieli de judecată și de executare în același proces. Acest lucru trebuia solicitat separat.
Soția lui Asimionesei jr. și-a atribuit vila Compiața la simulacrul de licitație. Peste o lună, patronii BZI ar mai pune gheara pe o avere din patrimoniul public
Alte procese
În paralel, alte procese au avut loc tot pentru ca terenul și clădirea să treacă definitiv la Enviro.
1) Pe 2 aprilie 2013, Enviro Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței: „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Adică, de această dată, a fost invocată vânzarea din toamnă, nu cea din primăvară. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au afirmat că au respins cererea Enviro deoarece SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Deci, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății. Cei de la OCPI au spus că Enviro ar fi depus doar acte care atestau tehnic terenul, cu măsurători, dar nu cu documente care să arate și situația juridică.
În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea Enviro care ceruse întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2.
2) În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața cerând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Sentința a fost în 19 ianuarie 2017: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț (...) În primul rând, instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului. În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.
În plus, instanța a reținut că, în acte, imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața.
Casa are în jur 300 mp. Adevărata miză este construirea unui bloc
Praf în ochi
Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. După ce Primăria a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite condiții de formă. Procesul se va relua pe 13 iunie. Mai multe întrebări sunt în acest moment fără răspuns:
1) De ce a formulat Primăria acțiune împotriva Enviro atât timp cât nicio instanță nu a recunoscut niciuna dintre cele două licitații din 2012 și nici faptul că imobilele ar fi aparținut Compiața? Juriștii consultați de REPORTER DE IAȘI au susținut că Primăria ar fi trebuit să ceară evacuarea Enviro Consulting pe motiv că aceasta a cumpărat de la Compiața, care nu era proprietar.
2) Își vor apăra corect șansele juriștii Primăriei, după ce în prima instanță au comis erori procedurale care au dus la pierderea procesului fără să se ajungă la fond?
3) Mihai Chirica a mai parafat cu Ghiocel Asimionesei contractul pentru asocierea pe terenul din Sărărie, deși se depășise termenul de 5 ani în care investitorul trebuia se edifice clădirile, iar firma cu care Primăria avea semnat contractul de asociere intrase de mult în lichidare, fiind inactivă. Nu există nicio dovadă privind valabilitatea cesionării acestui contract între firmele lui Asimionesei, dar, cu toate acestea, Mihai Chirica i-a rămas partener. Se va repeta povestea și la mina de aur de pe str. Zmeu?
4) Are interes Primăria să dezlege misterul celor două licitații ilegale din 2012, având în vedere că este un bun patrimonial pentru care trebuie să lupte cu toate forțele?
