Pierderea financiară produsă de sezonul de iarnă 2022-2023 este imensă. Gaura bugetară a fost atât de mare pentru Iași încât Primăria a anulat toate investițiile, a avut probleme inclusiv cu achitarea salariilor funcționarilor în luna ianuarie și are efecte în planurile de dezvoltare ce se vor rostogoli încă 3-4 ani de-acum înainte. Toată viața orașului a fost dată peste cap de 140.000 de tone de cărbune, ale căror costuri sunt uriașe.
Pierderea dintr-un foc: 21 milioane de euro
Iresponsabilitatea este crasă: primarul a mizat pe prețul energiei pe bursă, pentru a vinde megawați și pentru a încălzi doar 20% din locuințele din Iași plus circa 100 de clădiri administrative, dintre care 50 sunt școli și licee. A cumpărat cărbunele abia în toamna anului trecut, la un preț exorbitant: 400 de dolari/tonă, la care se adaugă 10% costuri de transport și taxe. O tonă de cărbune se putea lua din timp (iarnă-primăvară) cu 70 de dolari.
Pierderile sunt colosale: cazanele de la CET II Holboca n-au funcționat și nu s-a putut produce energie electrică, pentru a fi vândută în sistemul național, prețul pe bursă a scăzut din ianuarie-februarie la 300-400 de lei/MWH, calculele de rentabilitate fiind făcute la 825 lei/MWH. Nimic n-a mers. Cărbunele este și-acum în stoc, iar o altă parte stă depozitat în Portul Constanța într-un litigiu de zeci de milioane de euro.
Să rezumăm: Primăria a cheltuit pe producția de agent termic 235 milioane de lei din octombrie 2022 până în aprilie 2023 și a avut încasări totale de 130 milioane de lei din energia vândută. Dar e doar o mică parte din pierdere. 
CET Holboca este extrem de învechit, cu o tehnologie depășită
Subvenția Guvernului a acoperit gaura
235 milioane de lei include doar cărbunele consumat, circa 85.000-90.000 de tone, dar Primăria s-a angajat să cumpere de la firma româno-elvețiană, o subsidiară Vitol, nu mai puțin de 140.000 de tone, valorând 56 milioane de dolari.
În suma cheltuită în sezonul octombrie-aprilie (2022/2023) mai este inclusă păcura pentru pornitul cazanelor, circa 5 milioane de lei, costurile de personal (12-13 milioane de lei) plus energia consumată. Cărbunele propriu-zis, cele 85.000 de tone, au costat circa 170 milioane de lei.
Tot ce s-a încasat în circa 6 luni și jumătate de sezon rece: 130 milioane de lei. Gaura financiară la buget, la prima strigare: 105 milioane de lei.
Dar Guvernul a alocat Iașului, în toamna trecută, o subvenție din Fondul de Rezervă de 110 milioane de lei (circa 22 milioane de euro). Aceștia sunt tot bani publici, practic se mută o gaură financiară dintr-un buzunar în altul.
Cu banii de la Guvern, Primăria Iași poate anunța un bilanț pe sezonul rece chiar ușor pozitiv. 235 milioane de lei au fost cheltuielile, 130 milioane de lei producția încasată (agent termic și energie electrică) plus 110 milioane de lei primiți de la Guvern. Deci veniturile au fost cu 5 milioane de lei mai mari decât cheltuielile.
Real, fără banii de la Centru, pierderea este din start de 105 milioane de lei (21 milioane de euro). Dar de fapt e mult mai mare.
N-am consumat nici măcar jumătate din cărbunele contractat
Tot cărbunele luat pentru sezonul trecut ar costa peste 60 milioane de euro (cu tot cu transport). Mihai Chirica a comandat, pe baza unor analize la nivel local, 140.000 de tone și a făcut licitația foarte târziu, când se intra deja în toamnă.
Prețul la Bursa din Roterdam era de 400 de dolari/tonă, pentru un cărbune care cu câteva luni mai devreme costa de 5-6 ori mai puțin (între 70 și 100 de dolari//tonă). Gaura doar din decalajul unor proceduri banale este de circa 40 milioane de euro. Primăria a luat cărbune de 56 milioane de euro, când îl putea lua, cu 8 luni mai devreme, cu 14 milioane de lei. Cât a fost operator la Iași, Veolia n-a luat niciodată cărbunele cu mai mult de 60-70 de dolari tona.
Dar Iașul nici nu avea nevoie de 140.000 tone de cărbune. Nu s-au consumat iarna trecută nici 85.000 de tone. Cazanele n-au mers până în decembrie, iar apoi tot restul sezonului au funcționat cu sincope, fiind vechi și peticite.
Cantitatea de 140.000 de tone a fost împărțită în trei transporturi, trei tranșe sau trei vapoare, pentru că un mineralier are o capacitate de transport de circa 40.000-50.000 de tone. Vitol a adus la Iași prima tranșă, circa 45.0000 t, Primăria Iași a plătit, apoi s-a adus a doua tranșă și era deja clar că Mihai Chirica s-a păcălit și că nu mai are bani.
Iarna a fost caldă, cazanele de la CET Holboca n-au mers, s-a încălzit orașul cu gaz de la CET Tudor Vladimirescu, prețul la energie electric s-a prăbușit din ianuarie, deci nu mai era rentabil să produci megawați din cărbune, iar magaziile erau pline cu combustibili solizi. Și la această oră depozitul de la Holboca e plin de cărbune care se umezește aiurea.
Mihai Chirica a luat cărbune în toamnă cu 400 de dolari/tonă. Dacă făcea licitația la timp, îl cumpăra cu 100 de dolari/tonă
Ne-am păcălit cu 17 milioane de euro
Dar Mihai Chirica se obligase prin contract să achite întreaga cantitate contractată, ba, mai mult, o garanție de 17 milioane de euro solicitată de furnizor a fost considerată, printr-o clauză dubioasă, drept valoare a ultimei tranșe de cărbune. Practic, Primăria Iași a plătit ultimul vapor de 40.000 de tone fără să mai aibă nevoie de acest cărbune.
Acești 17 milioane de euro achitați deja se adaugă la gaura inițială, expusă mai sus, în valoare de 21 milioane de euro.
Primăria se obliga să plătească primele două transporturi când vapoarele ajungeau în Portul Constanța, iar ultima tranșă, de 17 milioane de euro, a fost achitată în avans, ca o garanție a execuției întregului contract. Acum, Mihai Chirica nu mai vrea să primească acest cărbune, dar banii sunt deja în buzunarul firmei Vitol, Primăria încercând să-i recupereze printr-o acțiune la Curtea de Arbitraj de la Londra. „Nicio șansă, e o acțiune de ochii lumii”, spun specialiștii care cunosc domeniul.
Stupoare: am mai cerut 14.000 tone de cărbune
Gaura e și mai mare: din primele două transporturi, totalizând 110.000 tone, Primăria a lăsat neridicate în Portul Constanța circa 30.000 de tone. Pentru că și-a dat seama că nu mai are nevoie de el. Marfa stă din februarie-martie în rada portului și custodia costă 2 euro/tonă/zi, deci pierderile sunt colosale. Primăria vrea să achite cele 30.000 t din garanția de 17 milioane de dolari, depusă inițial, dar firma Vitol, reprezentată în România de frații Paicu, nici nu vrea să audă. Vrea banii separat pentru cele 30.000 de tone, iar suma de 17 milioane de dolari va fi considerată plata pentru ultimul vapor, care n-a mai fost livrat.
Stupoarea e și mai mare: printr-un adițional de neînțeles, Primăria Iași, prin semnătura viceprimarului Cezar Baciu, a fost de acord să suplimenteze cantitatea convenită inițial, de 140.000 de tone, cu încă 10%! Deși Iașul n-avea nevoie de acest cărbune, administrația a suplimentat contractul cu 10%, adică încă 14.000 tone de cărbune, care a fost adăugat la calculul total: 72 milioane de dolari toată marfa, cu tot cu taxe și transport.
Cu 70 milioane de euro reținute de Primărie din bani publici pentru Afacerea Cărbunele se putea construi o Sală Polivalentă de 10.000 de locuri.
Pentru suplimentarea cantității, Cezar Baciu aruncă responsabilitatea pe spatele Departamentului Juridic al Primăriei, ale cărui indicații le-a respectat, acuzându-l pe primar că era la curent și că doar s-a folosit de semnătura sa. În acest moment, nimeni din Primărie nu vrea să-și asume eroarea celor 14.000 de tone cumpărate inutil.
Iașul are atât de mult cărbune încăt îl poate da în toată Moldova. 30.000 de tone stau de 5 luni depozitate în Portul Constanța și Primăria nu vrea să le mai ia
Certificatele Verzi ne îngroapă și mai tare
N-am terminat calculul pierderilor: în luna mai a acestui an, Primăria a fost obligată să plătească 22 milioane de euro valoarea Certificatelor Verzi, pentru că a folosit o tehnologie poluantă, centrala pe cărbune. Taxele sunt pentru sezonul de iarnă început în 2021 și pentru tot anul 2022. Cele 22 milioane de euro se adaugă la pierderile calculate anterior: 21 milioane de euro deficit direct plus 17 milioane de euro pentru un cărbune care încă n-a fost livrat.
Deja calculul este amețitor: 50 milioane de euro pierdute de Primăria Iași într-o afacere cu agent termic pentru un singur sezon rece de 6 luni.
Pierderile vin în continuare: în mai 2024 trebuie plătite Certificatele Verzi pentru anul 2023. Doar până în acest moment, nota de plată este de 15 milioane de euro, dar se adaugă ultimele patru luni din an. Dacă mai pui și Certificatele pentru perioada ianuarie-aprilie 2023, pierderile totale sunt de circa 58 milioane de euro.
Toate investițiile din Iași au fost blocate
Comparativ, Primăria nu are bani să facă Liceul Pedagogic (circa 17 milioane de lei). Nu are bani să facă Filarmonica, circa 14 milioane de euro. Nu are bani să facă grădinițe și creșe, deși în Iași deficitul de locuri crește de la un an la altul și riscă să declanșeze o criză socială de proporții. Nu are bani pentru școli noi în cartiere, deși în 60% din instituțiile de învățământ gimnazial se învață în două schimburi, ca pe vremea lui Ceaușescu. Nu are bani pentru co-finanțarea unor proiecte europene, nu are bani pentru infrastructură, pentru noi căi de legătură între suburbii și oraș, Bucium și Valea Adâncă fiind practic izolate.
Toți banii s-au cheltuit pentru un sistem de încălzire centralizată la care mai sunt racordați 20% dintre ieșeni și o sută de clădiri publice, care au și soluția propriilor centrale pe gaz.
„Pierderea va fi la fel de mare și în iarna 2023/2024. O parte din cărbunele contractat anul trecut se va consuma în această iarnă, dar costurile depășesc veniturile. Primarul știe că, oricât de mare ar fi gaura, Guvernul nu-și permite să lase Iașul fără încălzire, chiar dacă mai este expusă doar o mică parte a populației, și va acoperi pierderile de la Centru”, spune un politician ieșean sub anonimat.
Să vinzi curent electric în continuare pe bază de cărbune e un non-sens economic: prețul la bursă a scăzut la 300-400 de lei/MWH, iar ca să-l produci la CET Holboca te costă 825 de lei/MWH.
Soluția realistă este să consumi gaz, care este subvenționat, să încălzești locuințele, să pierzi maxim 10 milioane de euro/sezon și să-I ceri subvenție de la Guvern. Așa fac Cluj, Oradea și alte orașe mari care mai au încă sistem centralizat de termoficare. Mihai Chirica a luat cărbune la cel mai mare preț istoric și a pierdut 50 milioane de euro.
DESPRE SOLUȚII ÎNTR-UN ARTICOL VIITOR.
