Ea este trimisă în judecată pentru edificarea blocului familiei Cheșcu, din Vasile Lupu, imobil care avea autorizaţie pentru P+1 şi a ajuns la 2S+P+6. Raluca Mocanu o înlocuise cât Anca Brânduseșcu a fost în concediu, a semnat prima oară, iar a doua oară a analizat mai bine şi n-a mai vrut să semneze. S-a întors la serviciu Anca Brânduseșcu şi a semnat. Se întâmpla în 2018. Mihai Chirica şi Gabriel Harabagiu o girau din birourile lor de la etajul 1.
Tot în 2018 apare blocul din Smârdan 65: 8 locuri de parcare la subsol se transformă în trei apartamente şi un spaţiu comercial. Ilegal, indicatorii erau depăşiţi. Alarma acolo a sunat când Primăria a cedat 200 mp din domeniul public fără licitaţie, ca folosinţă agricolă. Mihai Chirica şi Gabriel Harabagiu au semnat fără complexe, ei erau grangurii cu spate în instituţiile de forţă şi în partidele politice.
Dar Anca Brânduseșcu a scos castanele din foc şi e o problemă. În laşitatea ei s-a crezut protejată de baronul politic. Brânduseșcu este arhitectă, conducea Urbanismul şi ştia pe de rost legislaţia. Noi, ca ziarişti, o înţelegem perfect, fără să fim specialişti. Tehnic, Anca Brânduseșcu trebuia să ştie exact în ce constă ilegalitatea şi să nu semneze. Au girat-o Chirica şi Harabagiu, care acum petrec cu sacii în căruţă şi dosarele prescrise.
De câte ori poate greşi un arhitect-şef? De patru ori, de cinci ori, de zece ori? Cum putem merge mai departe într-o societate sănătoasă ştergând totul cu buretele? Efectul e profund, pe termen lung. Anca Brânduseșcu s-a transferat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, refugiul interpuşilor cu răni neînchise. Cazurile rămase în suspensie, șantajabile. Şi Mustiață a avut un stagiu la ISC, revenind ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Ridicolul situaţiei este că Anca Brânduseșcu, inspector ISC, verifica recepţiile şi edificările Primăriei Iaşi. Persoana cu dosare deschise este pusă să supravegheze disciplina în construcţii! Am spus ridicol dar e grotesc. Anca Brânduseșcu a comis-o în mod repetat şi este autoritatea morală care decide legalitatea cererilor ieşenilor. Ce fel de stat funcţional este acesta?
În acelaşi mod, Mihaela Tulică este în continuare şefa Controlului în Urbanism deşi e trimisă în judecată. Prezumţia sa este pur procedurală. Mihai Chirica nu îi cere demisia pentru că este ca şi cum şi-ar cere-o lui. Nu există nicio justificare morală pentru Chirica. Un şef de administraţie trebuie să se delimiteze de faptele penale ale celor care deţin functii-cheie, dar el patronează sistemul în continuare, în virtutea votului popular.
Toate aceste percepţii subtile penetrează greu spaţiul public pentru că Justiţia nu funcţionează. Puţinele dosare s-au deschis după mulţi ani de întârziere şi tehnic este imposibil să se ajungă la sentinţe definitive înainte de prescriere. Dacă Justiţie nu e, nimic nu e. Democraţia e o poveste obositoare.
