Petrică Olaru a fost prins între remorca TIR-ului și rampa hidraulică
Din cauza fracturării oaselor craniului, acesta a fost întregit cu componente din aur, iar ochiul stâng îl mișcă doar orizontal, de la jumătate spre dreapta, în timp ce ochiul drept este fix, iar pleoapa nu mai funcționează.
Își pune picături în ochi în permanență, iar noaptea lipește pleoapa imobilă cu leucoplast, ca să poată adormi. Una dintre urechi funcționează la 40% din capacitate, cealaltă la 60%.
Și se descurcă, greu, dintr-o pensie de boală de 1.000 de lei: ultima factură de curent electric a fost peste 100 de lei, lemnele din iarnă 2.000 de lei și medicamentele lunare se duc spre 200 de lei. A dat în judecată asiguratorul șoferului care a comis accidentul și speră la o despăgubire record de 1 milion de euro.
Prins ca în menghină între rampă și vagonul TIR-ului
Petrică Olaru are acum 53 de ani și duce o viață chinuită după ce, în 2015, a suferit un accident de muncă. Lucra din 2007 la Agricola Internațional Bacău, ca manipulator la încărcat TIR-urile cu marfă.
Pe 16 septembrie 2015, în curtea fermei a venit un autotren condus de Vasile Marian Opincă, un șofer cu experiență. A tras mașina de marfă greșit la rampa hidraulică de încărcare, a dat mașina în față și a repoziționat-o.
A doua oară a izbit tampoanele de cauciuc ale rampei, iar remorca a fost proiectată puțin în față: aproximativ 30 de centimetri. „Eram singur pe rampă, nu mai era nimeni. Era la distanță, în cabină, și singura cale să-i comunic faptul că încă este o distanță între rampă și remorcă a fost să scot capul din depozit, între marginea rampei și marginea remorcii, să strig la el. În acel moment, a dat din nou în spate și mi-a prins capul între remorcă și rampă. Poate că a auzit strigătul meu, pentru că a dat înainte și am căzut”, povestește Petrică Olaru.
A căzut la pământ cu sânge șiroind din nas, urechi și gură. „Nu mai țin minte mai nimic. Parcă am o amintire că m-am trezit în Salvare, dar următorul film îl am de la spital. Știu că se agitau medicii, eram grav de tot”, mai spune omul.
Ochiul care nu se închide niciodată: este imobil, pleoapa nu coboară niciodată, nu poate fi umezit și nici nu poate adormi natural
Firma l-a abandonat fără niciun ban
A stat în spital 7 zile și a fost externat ameliorat. Suferise fractură de craniu, capul era presat, era în stare destul de gravă, avea paralizie facială, nu se putea mișca, dar medicii au făcut un serviciu firmei la care lucra, să nu fie multe zile de spitalizare.
Este o mare neconcordanță între cele șapte zile de spitalizare și documentele ulterioare de la Parchet, unde a fost ancheta care a constatat vinovăția șoferului și a firmei. În acte, procurorul spune că Petrică Olaru a avut nevoie de 100-110 zile de îngrijiri medicale.
„M-au aruncat în stradă. M-am trezit fără niciun ban și am vândut o bucată de teren ca să am bani pentru intervenții și deplasări. Deși inițial firma îmi oferise sprijinul, nu mi-au mai dat niciun ajutor”, spune Olaru.
În dosarul de la Parchet au fost trimiși în judecată, în martie 2021, firma Agricola Internațional, directorul de logistică Vasile Tudor Iancu, șeful Serviciului Intern de Prevenire și Protecție Ioan Jigău și șoferul Vasile Marian Opincă.
Conform rechizitoriului, societatea și persoanele trimise în judecată nu au luat toate măsurile pentru protecția muncii, iar șoferul a efectuat manevre de mers înapoi fără să fie pilotat. Sunt trimiși toți în judecată pentru vătămare corporală și pentru neluarea măsurilor de protecția muncii.
L-au transformat într-o legumă, om cu 4 copii
În documente se vorbește și despre leziunile suferite de Olaru, care i-au afectat tot restul vieții. A fost internat inițial pentru fractură de bază de craniu, paralizie facială, plagă contuză auriculară dreaptă, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică, edem cerebral difuz, pneumocefalie.
„În timpul internării mi s-a efectuat o sutură de plagă auriculară, fiind externat, șapte zile mai târziu, cu hipoacuzie bilaterală și paralizie facială. În urma accidentului mi-au fost afectate auzul, văzul, vorbirea. Mersul a devenit imposibil din cauza vertijului, la fel ca orice efort fizic. Dintr-o persoană activă, am ajuns într-o stare vegetativă, fiind afectat traiul întregii familii”, mai spune omul.
Are patru copii, trei dintre ei fiind acum plecați din țară, iar cea mai mică fată termină facultatea.
Petrică Olariu a rămas cu o pensie de 1.000 de lei, facturile și sărăcia copleșindu-l de când și-a pierdut locul de muncă
Ochiul nu se închide niciodată: leșină, nu adoarme
În următorul an, a fost nevoie de 5 operații la Iași și la București pentru a-i reface structura craniană zdrobită, nervii și mușchii, dar recuperarea nu este și nu va fi vreodată totală.
Sunt termeni medicali complicați care denumesc intervențiile, dar omul le rezumă: „Am fost operat la urechi, la ochi, mi-a fost implantată o plăcuță de aur deasupra ochiului drept, s-a încercat refacerea mobilității ochiului stâng, dar rezultatul este că îl mișc pe jumătate de la mijloc spre dreapta. Pleoapa dreaptă nu mai funcționează și nu va mai funcționa vreodată. Sunt nevoit să pun în ochi în permanență lacrimi artificiale, iar când dorm îmi lipesc pleoapa de obraz cu leucoplat. Nu pot dormi decât într-o singură poziție, cu fața în sus. Cu urechea dreaptă aud cam 40% din volum, cu urechea stângă 60%. Am fost pensionat pe caz de boală, am certificat permanent de handicap și nu mă voi mai reface niciodată complet”, mai spune Petrică Olaru.
Practic, neputând închide ochiul, bărbatul nici nu poate adormi. El mai mult leșină de epuizare decât doarme. Mărturisește că acel ochi nu rămâne niciodată închis și că practic el își pierde cunoștința de oboseală, în loc să doarmă și să viseze.
Condamnat la sărăcie: nimeni nu-l angajează
Fostul angajat de la Agricola spune că, în perioada de după accident, șefii firmei au vrut să-l convingă să renunțe la pretenții. Inițial i-au promis ajutorul, apoi l-au lăsat baltă. Acum, s-a îndreptat, cu avocat, împotriva asiguratorului la care avea șoferul polița: AsiromVienna Insurance Group SA, cerând un milion de euro. Procesul este pe rol, la Bacău.
„Trăiesc acum cu 1.000 de lei pensie pe lună. Teoretic, aș avea dreptul să muncesc patru ore pe zi, am încercat să mă angajez dar nu mă primește nimeni cu problemele mele. Nu văd bine, nu aud. Mă descurc în casă să-mi fac ceva de mîncare, dar atât. Asta este tot ce pot face. De soție m-am despărțit, copii sunt plecați în lume. Măcar nu am datorii. Dar toate sunt foarte scumpe: curentul electric este peste 100 de lei lunar, medicamentele încă 200, pe lemnele de foc pentru iarnă am dat deodată 2.000 de lei”, mai spune Petrică Olaru.
