La Baia Mare, primarul etern Cătălin Cherecheș este în ultima fază a procesului său de corupţie. O sentinţă definitivă este aşteptată chiar luna aceasta. El este deja condamnat în primă instanţă la 5 ani cu executare. Băimărenii l-au votat chiar din spatele gratiilor, în arest preventiv. Acum, vor avea un primar luat de-acasă în timpul programului. Va avea timp doar să-şi ia o valiză cu haine lejere, de bumbac. Va sta pe şezutul scaunului din Primărie până în ultimul moment al redactării sentinţei. Pentru că aşa vor oamenii din Baia Mare să trăiască.
E un model încurajator pentru Mihai Chirica. Săptămâna viitoare va fi iar vânzoleală cu Dosarul Veranda şi el ştie bine asta. Pe tobogan sunt Dosarele Sărărie şi Vixen. La Cheșcu e deja trimis în judecată, sunt mărturii care arată implicarea sa directă într-o afacere mizerabilă, de-un prost gust deşănţat, miza fiind câteva milioane de euro.
Dar Mihai Chirica nu vrea să plece. Vrea să stea unde este acum, ţintuit în scaunul de primar, iar modelul de la Baia Mare îi arătă că se poate. PNL Iaşi îi permite acest lucru pentru că au confiscat interesele oraşului pentru propria lor îmbogăţire. Sunt maxim 10 persoane care fac bani în PNL de pe urma lui Chirica şi nu vor să schimbe deloc acest lucru. Pentru Alex Muraru, funcţia sa de viitor parlamentar sau poate chiar europarlamentar este mai importantă decât destinul Iaşului. Oraşul este ultima sa grijă, deşi vă spune exact invers, în fraze sforăitoare, de o ipocrizie înfiorătoare.
Dacă ieşenii gândesc ca băimărenii, ca băimărenii vor trăi. Cu mici cosmetizări, cu o maşinărie bugetară extrem de energofagă, cu mentalităţi provinciale, întârzieri în dezvoltare şi cu modelul de corupţie sud-american, la toate nivelurile: administraţie, Justiţie, afaceri publice.
Oradea era un oraş de provincie condus prost până acum 15 ani. În 18 ani de la Revoluţie, era un târg subdezvoltat, un satelit lângă Cluj şi Timişoara, un oraş ponosit din care voiai să pleci. Bolojan a calculat rapid şi a văzut primul că poate bate Clujul la potenţial economic. Nu s-a gândit nimeni la asta, pentru că toţi aveau ochi de cal şi o mediocritate înnăscută, o mentalitate de rataţi.
Oradea va fi viitoarea citadelă de top a României. Investiţiile directe atrase într-un singur an, 2022, după pandemie, au fost de 800 milioane de euro, poziţia nr. 1 în România. Acolo se întâmplă ceva măreţ la scară istorică, dar nu vă spune nimeni ca să înţelegeţi exact. Oradea a avut în 2021 cea mai mare creştere din România a cifrei de afaceri a firmelor locale şi Bihorul este în TOP 10 PIB/locuitor. Poate nu ştiţi, dar Iaşul nu este în TOP 10 în România în acest clasament al adevărului, cel economic, singurul care contează.
Rata de creştere economică a Oradei, cifrele de afaceri cu cea mai mare majorare înseamnă concret mai mulţi bani în casele oamenilor care lucrează şi locuiesc în acest oraş. E cât se poate de simplu şi clar: cifrele înseamnă mai mulţi bani în buzunare, nu mai multe petale de flori sau mai multe frunze măturate de femeile harnice de la salubritate. Ieşenii au salarii mai mici decât orădenii şi avem doar şansa cu hubul IT generat de lovitura norocoasă a lui Iulian Dascălu, dar marea majoritate a locuitorilor sunt sub nivelul de trai din Oradea. Adevăratul corespondent al lui Bolojan la Iaşi este Dascălu, nu Chirica, pentru că doar ei au schimbat de unii singuri cursul oraşelor proprii.
Nokian investeşte la Oradea 650 milioane de euro în cea mai mare fabrică deschisă în România în ultimul deceniu şi are preconizată o extindere de până la 1,5 miliarde de euro, dacă totul merge conform planului. 650 milioane de euro înseamnă mai mult decât toată industria imobiliară din Iaşi din ultimii 10 ani. 1,5 miliarde de euro înseamnă mai mult decât toate investiţiile directe din Iaşi din ultimii 33 de ani.
Consultantul plătit de Nokian pentru a-i găsi cea mai bună locaţie a povestit că s-au evaluat iniţial 150 de amplasamente în estul Europei şi apoi au rămas în grila finală 40 de oraşe. Oradea a câştigat nu pentru că e la confluenţa cu centrul Europei şi pentru că are deschidere la autostradă - aveau şi alţii condiţia asta -, ci pentru că terenul pus la dispoziţie avea toate utilităţile la putere maximă. Energie de înaltă tensiune, conducte de canalizare, magistrale de apă şi de gaz la capacitate uriaşă. Iar toate astea le-a făcut Ilie Bolojan pentru că s-a pregătit. CEO Nokian a declarat că investiţia într-un aeroport local i-a impresionat, iar când Bolojan făcea asta toată lumea îl arătă cu degetul. Toţi râdeau de compania judeţeană de aviaţie înfiinţată de acest tip vizionar. A băgat 25 milioane de euro într-un aeroport micuţ ca să aducă Nokian cu 650 milioane de euro la Oradea.
Un singur om, înconjurat de susţinători care îi împărtăşesc viziunea şi ambiţia, a pus gând rău Clujului şi îi fură investiţiile. Cu 2-3 generaţii de tineri atraşi şi de oferta universitară, Oradea va deveni chiar mai atractivă decât Clujul. Discuţia acolo nu este să se ridice cât de cât la nivelul altor oraşe, ci direct să bată Clujul la puncte, pe partea economică, să-l culce la pământ şi să nu-l mai lase să se ridice de-acolo. E o altă perspectivă decât cea a revendicării unui trecut care nu mai interesează pe nimeni.
Noi pe partea economică nu prea discutăm. La noi se vorbeşte despre dosarul X sau Y de la DIICOT şi DNA. Noi suntem la nivelul măsurilor viitoare luate împotriva lui Mihai Chirica în loc să ne gândim la mari giganţi economici pe care să-i atragem. Noi suntem o Baia Mare şi la nivelul acesta vom rămâne. Noi analizăm posibilitatea ca Mihai Chirica să stea 10 ani în închisoare, în loc să facem o infrastructură de 1,5 miliarde de euro cu care să atragem investitori cu zeci de miliarde de euro în următorii 50 de ani.
Pentru noi e un subiect dacă Mihai Chirica va face sau nu puşcărie în loc să discutăm de Centură, parcuri industriale, huburi şcolare şi expansiune la nivel regional. Nu ştim nici măcar cum să ajungem în topul PIB-urilor judeţene din România, deşi ne fandosim cu patrimoniul înaintaşilor noştri.
Noi nu analizăm cum să reformăm administraţia, cum să impunem Bucureştiului să ne dea 500 milioane de euro ca să ne facem reţeaua de transport de care avem nevoie, nu discutăm despre economie şi trambulina pe care trebuie să o construim pentru a face saltul. Între Cherecheș, condamnat deja, şi Bolojan, noi îl alegem pe Cherecheș. E o voluptate sinucigaşă.
