În cadrul conferinței de presă susținută astăzi de domnul Alexandru Muraru, candidat PNL la Camera Deputaților, au fost aduse în discuție două subiecte,  primul care ține de Strategia Integrată de Dezvoltare a Iașului, mai exact la Capitolul Cultură, iar cea de-a doua care face referire la o propunere punctuală pe care acesta, împreună cu echipa de consilieri PNL o susține: înființarea unui Muzeu al Reîntregirii la Iași, pentru care Prof. univ. Mihai Dorin va dezvolta propunerea de proiect.

Istoricul ieșean crescut la sânul lui Gheorghe Buzatu a fost unul din marii simpatizanți ai Mișcării Legionare în anii ’90. Partidul lui Marian Munteanu propune la Iași un candidat a cărui întreagă carieră a fost marcată de cultul lui Corneliu Zelea Codreanu. Corneliu Ciucanu organiza ample dezbateri național-creștine în facultate și a scris mai multe studii despre Mișcarea Legionară.

Alianța Noastră România (ANR), partid înființat de revoluționarul Marian Munteanu, se prezintă la Iași cu o listă de candidați condusă de cercetătorul Corneliu Ciucanu, cunoscut admirator al mișcării legionare. Ciucanu activează în cadrul Academiei Române ca cercetător științific la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană.

Admirator al legionarilor

În mediul academic ieșean, Corneliu Ciucanu este încadrat de mulți ani în grupul celor care au promovat cultul Mișcării Legionare după 1990, făcând parte din cercul intim al profesorului Gheorghe Buzatu, cel mai mare promotor din România post-comunistă al imaginii lui Corneliu Zelea Codreanu.
Foștii săi colegi de facultate își amintesc de agitații ani ’90: „Corneliu Ciucanu înființase un fel de cuib legionar în interiorul Facultății de Istorie, în sensul în care promova literatura despre Mișcarea Legionară din perioada interbelică, promova idei legionare, organiza întâlniri ad-hoc la Casa Studenților sau în cămin, la câte un pahar de vin”. În studenție, Ciucanu își manifesta deschis admirația față de Zelea Codreanu și făcea apologia Mișcării. „Era persuasiv, se folosea de statutul de lider al studenților pe facultate și atrăgea colegi la întâlnirile sale. Organiza pelerinaje la mănăstiri, avea grupul său, împărțea cărți despre istoria Mișcării Legionare”, își amintesc foștii săi colegi.

Corneliu Ciucanu, primul din dreapta, la una din acțiunile de „ridicare a conștiinței românești”

Ciucanu se apără cu „ridicarea conștiinței românești”

Corneliu Ciucanu a intrat rapid în grațiile istoricului Gheorghe Buzatu, fiind co-autor al volumului „Radiografia Dreptei românești, 1927-1941”, având portretul lui Zelea Codreanu pe copertă. Întreaga carieră a cercetătorului Ciucanu a stat sub influența lui Gheorghe Buzatu, cel mai mare apologet al figurii mareșalului Antonescu. De asemenea, cercetătorul a publicat și un volum de scrieri și însemnări ale lui Corneliu Zelea Codreanu.
Acum, Cornelui Ciucanu deschide lista ANR pentru Senatul României, fiind propus de Marian Munteanu, cel care s-a retras din cursa pentru Primăria București tot în urma acuzațiilor privind afinitățile față de Mișcarea Legionară.
Cercetătorul ieșean exclude însă apartenența la Mișcarea Legionară și respinge eticheta de „legionar”, despre care spune că e o răutate gratuită. „Este o glumă? Când am intrat la Facultatea de Istorie, am devenit președinte al Ligii Studenților și am participat la multe acțiuni de ordin civic. La nivel național am contribuit pentru ridicarea conștiinței românești în Basarabia. Aveam o platformă unionistă”, explică istoricul ieșean.

 Una din cărțile de referință la care Ciucanu a fost co-autor

Prieten de 26 de ani cu Marian Munteanu

Corneliu Ciucanu explică și cum s-a ajuns la candidatura sa la Senat, grație relației cu fondatorul ANR, Marian Munteanu: „Cu el mă cunosc de 26 de ani, iar mesajul lui m-a determinat să particip la această construcție civică. Sunt alături de Marian Munteanu pentru promovarea celor șapte obiective esențiale”.
Decanul Facultății de Istorie din Iași, Petronel Zahariuc nu a dorit să emită un punct de vedere privind activitatea lui Corneliu Ciucanu: „Nu pot spune mare lucru. Ne-am cunoscut acum 20 de ani și atât”.
Mai mulți istorici din Iași solicitați de REPORTER DE IAȘI pentru a caracteriza activitatea lui Ciucanu s-au abținut de la comentarii: „Nu comentez, e campanie electorală și se poate interpreta”, a spus, printre alții, istoricul Dorin Dobrincu.

„Personalitate covârșitoare a curentului național-creștin interbelic și fondatorul Legiunii Arhanghelului Mihail, Corneliu Zelea Codreanu a fost și, din păcate, rămâne încă un personaj defăimat, reprimat, ignorat în ultimii 80 de ani de istorici și nu numai.” Pasaj dintr-un studiu publicat de cercetătorul ieșean Corneliu Ciucanu

Îl elogiază pe Zelea Codreanu

Într-una din cărțile sale, Corneliu Ciucanu îi face o scurtă descriere lui Zelea Codreanu, deplângând modul în care este tratată memoria acestuia: „Personalitate covârșitoare a curentului național-creștin interbelic și fondatorul Legiunii Arhanghelului Mihail, Corneliu Zelea Codreanu a fost și, din păcate, rămâne încă un personaj defăimat, reprimat, ignorat în ultimii 80 de ani de istorici și nu numai”.
Într-un alt pasaj, Ciucanu se auto-compătimește: „Dacă după instaurarea regimului comunist în România, numele lui Corneliu Codreanu era rostit cu frică, deoarece putea să determine automat aplicarea etichetei de „legionar” care atrăgea, totodată, ani grei de detenție politică, izolarea, epurarea sau chiar moartea, după 1990, istoricii, sociologii, analiștii politici interesați, sub aspect științific, de Codreanu și Mișcarea legionară, sunt catalogați invariabil drept retrograzi, paseiști (despre idealizarea trecutului- n.r.), revizioniști”.

Citește și ZIDUL PRUTULUI: caz revoltător cu o familie româno-moldovenească despărțită de vameși

Cariera lui Corneliu Ciucanu

Cercetătorul s-a născut în comuna Girov, județul Neamț, pe 16 aprilie 1969. A absolvit Facultatea de Istorie din Iași în anul 1996, cu lucrarea de diplomă intitulată „Alegerile generale din 1937”.
În perioada 1995-1997, a fost angajat ca asistent de cercetare la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană, ca mai apoi, să fie avansat cercetător științific. În 2009 și-a susținut teza de doctorat la Facultatea de Istorie din Constanța, cu teza ”Din istoria Dreptei românești”. Printre titlurile publicate pot fi enumerate următoarele: ”Dreapta românească interbelică. Politică și ideologie”, ”Mișcarea legionară în Basarabia, în Europa XXI” sau ”Alegerile din 20 decembrie 1937 în Iași”.

Marian Munteanu, tânăr, un adevărat „român verde”

Munteanu, acuzat că a colaborat cu Securitatea

Alianța Noastră România a luat ființă după o tentativă eșuată a lui Marian Munteanu de a candida din partea PNL la funcția de primar general al Capitalei. Contestat vehement de societatea civilă și pe rețelele de socializare pentru afinități legionare, PNL i-a retras candidatura. Imediat după alegeri, au apărut informații privind colaborarea lui Marian Munteanu cu Securitatea în anii comunismului. Deși o expertiză holografă a stabilit că a semnat un angajament, fiind și plătit pentru note informative, CNSAS i-a dat verdictul că nu a colaborat cu Securitatea, în sensul în care nu a participat la acțiuni de poliție politică.

Jafuri, bătăi, omoruri - aşa şi-a făcut Armata Roşie intrarea pe scena istoriei, iar documentele de epocă păstrează mărturii despre abuzurile comise de către trupele statului sovietic, oriunde năvăleau acestea.

Ostaşii sovietici îşi arogau statutul unor cuceritori, deşi istoria confecţionată de comunişti îi dădea drept „eliberatori”. Bunicii noştri sau cei care erau copii pe atunci îşi amintesc cu oroare de comportamentul sălbatic al ruşilor-sovietici: îşi permiteau să deposedeze pe oricine de aproape orice obiect de valoare, care le-ar fi trezit interesul. Fascinaţia lor pentru ceasurile de mână avea să rămână întipărită în versurile lui Constantin Tănase („de la Nistru pân' la Don / Davai ceas, davai palton / Davai casă şi moşie / Haraşo, tovărăşie!”), glume despre care şi astăzi planează suspiciunea că i-ar fi provocat subita moarte, în 1945.

Nici la Ploieşti comportamentul trupelor „eliberatoare” nu a fost unul diferit, aminteşte istoricul Lucian Vasile într-un articol apărut pe site-ul republicaploiesti.

Spre exemplu, pe 27 octombrie 1944, scrie istoricul, peste 100 de ostaşi au năvălit în perimetrul rafinăriei Orion – a cărei reconstrucţie după devastatoarele bombardamente aliate era în toi – şi au devastat şi furat aproape tot ce se putea lua în braţe sau în raniţe. Peste numai patru zile, întreg oraşul a rămas fără apă pentru că alţi ostaşi ai „marelui prieten de la răsărit” au forţat intrarea şi au intrat în staţia de pompare de la Crângul lui Bot şi au distrus aproape toate instalaţiile care abia fuseseră repuse în funcţiune.

Şi cum nimic nu le stătea în cale, jefuiau intrând în case, trenuri, etc, jefuiau inclusiv pe „camarazii” lor, soldaţii români, omorând pe oricine s-ar fi împotrivit.

Soldaţii sovietici nu uitau că militarii români le fuseseră timp de mai bine de trei ani inamici. Nu este de mirare astfel că la sfârşitul lui 1944 şi începutul lui 1945, aceştia din urmă erau ţintele predilecte ale jafurilor operate de camarazii sovietici. Adeseori, soldaţii români erau opriţi pe strada şi deposedaţi pur si simplu de haine, cizme, bagaje sau bani. Unii acceptau tâlhăria de teama ripostei imediate. Alţii se împotriveau, iar încăierările se sfârşeau de multe ori tragic, povesteşte Lucian Vasile, dând de exemplu cazul elevului plutonier Gheorghe Gârleanu, din Regimentul 30 Dorobanţi, care, mergând pe o stradă din Ploieşti, s-a trezit înconjurat de patru militari sovietici. Aceştia au încercat să îi ia geamantanul, dar lovindu-se de refuzul militarului român, l-au împuşcat, i-au luat bagajul şi banii pe care i-au găsit în buzunarele rănitului. În altă zi, sergentul major Vasile Mocanu, în timp ce se îndrepta spre familia sa aflată în Pucheni, a fost împuşcat „fără nici o vină”, în bariera Bucov de către câţiva ostaşi sovietici. Mai mult de atât - încercarea de a-l scăpa din mâinile „eliberatorilor” pe vreun soldat intrat în vizorul militarilor sovietici era o provocare primejdioasă, care se putea solda cu un glonte mortal.

Iar lista, evident, are nenumărate astfel de cazuri. „Beţiile erau frecvente – s-a întâmplat într-o zi de decembrie ca un ostaş sovietic să bea peste măsură într-un local de pe strada Romană şi, de bucurie ori de necaz, să înceapă să tragă în plin centru al oraşului. Un soldat român a fost ucis, iar un civil grav rănit. Alţi militari ai „marelui prieten de la răsărit”, găsind un depozit de armament uitat de trupele germane, au început să îl detoneze pe bucăţi, spre amuzamentul lor, fără să le pese că erau cât pe ce să arunce în aer şi ce mai rămăsese din staţia de pompare de la Crângul lui Bot”.

Aceste cazuri sunt revelatoare pentru a descrie haosul şi nesiguranţa din primele luni de după schimbarea de alianţă de la 23 august 1944. Chiar dacă au fost trecute sub tăcere vreme de aproape jumătate de secol, poveştile au rămas în amintirea ploieştenilor, precum şi în dosarele de arhivă ori în volumele de documente publicate după 1990, consemnează istoricul.

(Sursa: Epoch Times România)