Cei doi sunt uşor indigeşti chiar pentru colaboratorii lor, care strâmbă din nas la multe dintre ieşirile lor teatrale, nefireşti, lipsite de tact, de o bază factuală care să fie ancorată în ceva solid, real, plin de substanţă. Sunt oameni în jurul lui Chirica şi Alexe, care îi sprijină necondiţionat, dar care vorbesc mult mai bine decât cei doi, sunt mult mai direcţi, mai concreţi, fac lucrurile să pară simple şi spun adevărul fără a-l îmbrăca în epitete.
Dar totuşi avem doi lideri narcisişti şi complet scăpaţi de sub control pentru că asupra lor nu funcţionează niciun aparat critic. Nu sunt contrazişi, nu sunt supuşi niciunei cenzuri, ei cumpără cu banii lor şi cu posturile pe care le oferă toate elogiile.
Newsweek observa azi ceea ce spun de luni de zile, extrem de surprins şi dezamăgit. Ministerul Mediului are peste 60 de postări pe site-ul oficial în care singurul personaj care vorbeşte şi singurul care apare în poze este Costel Alexe. 100% din postări, nu 60%, nu 90%, nu 19%. Ci tot! Un cult al personalităţii de tipul Asiei Centrale. Şi nimeni nu-l scutură de umeri, nu-i dă o palmă peste ceafă, nimeni nu-i spune de la obraz: „Opreşte-te!".
Aceste derapaje sunt extensia unei personalităţi în continuă degradare. De la obsesia electorală se ajunge la obsesia Puterii, a îmbogăţirii, a expansiunii nelimitate. Un om fals va ajunge nu doar să mintă, ci şi să fure, să nu refuze nicio propunere şi să-i sacrifice pe toţi ceilalţi pentru propria lui bunăstare.
Uitaţi-vă la Chirica. Asocierea imaginii sale de rezultatul negocierilor de la Bruxelles privind sumele alocate României în exerciţiul bugetar 2021-2027 este de un prost gust respingător. Chirica vorbeşte ca la Plenara CC al PCR:
„Un nou început pentru România! Un nou început pentru Iaşi!"
- nu e niciun început. Iaşul n-are niciun proiect care să înceapă acum, nu avem decât nişte schiţe la un stadion şi o sală polivalentă, făcute de o firmă locală. N-avem proiect de Operă, n-avem proiect de Centură, n-avem studii de trafic, n-avem un inel de cale ferată studiat, n-avem nimic. Dacă e să înceapă ceva, va fi prin 2024. Suntem în 2020.
„Grație eforturilor susținute și a certelor abilități de negociator ale președintelui Klaus Iohannis"
- jenant, pupincurism de cea mai joasă speţă, reflexe de politruc dintr-o gubernie fruntaşă la colectivizare forţată
„Dezastrul lăsat în urmă de celelalte guvernări"
- anularea totală a trecutului, obsesie bolşevică de creare a unei Lumi Noi. Ipocrizie şi meschinărie.
„Felicitări, domnule președinte, fiindcă ați dovedit încă o dată că România contează pe harta Europei și că proiectul unei Românii puternice și prospere nu mai reprezintă doar un vis, ci este pe cale să se transforme într-o certitudine!"
- no comment. Greţos. A reînviat satira subversivă a unor mari regizori români, care ar face din Chirica un personaj ridicol, descris în tuse groase.
„Salut revenirea în forță a României alături de partenerii noștri europeni"
- sictir, stai jos - i-ar spune unii de la summit. Nu te mai agita atâta.
„Pentru că ați fost întotdeauna un prieten al Iașului"
- i se adresează direct lui Iohannis, ca şi cum acesta ar citi în fiecare dimineaţă limbile lui Chirica de pe pagina de Facebook.
„Împreună cu toți românii, putem reclădi România, putem scoate din izolare Moldova, putem continua dezvoltarea fără precedent a Iașului!"
- dezvoltarea fără precedent nu poate continua pentru că nu există. Ocupăm poziţii mediocre la toate capitolele economice, al absorbţiei de fonduri europene, sociale şi culturale la nivel naţional. Iaşul nu e fruntaş la nimic, e pe 9, pe 14, pe 20, pe 31 la orice, mai puţin la retorica paseistă, unde excelăm. Iaşul contează doar în bătălia cu Vaslui, Botoşani şi Neamţ.
Într-o altă postare, după triumful muștii la arat, Chirica spune: „N-am şovăit să mă lupt cu Liviu Dragnea, lupta cu voi, useriștii, va fi mult mai uşoară!"
Lui Chirica i-a intrat în cap că el l-a dat jos pe Dragnea. Până la anul o să apară şi în cărţile de istorie versiunea aceasta a lui Mihai Chirica, însoţită de o fotografie cu următoarea explicaţie: „Omul care l-a bătut pe Dragnea".
În realitate, Chirica a dat nişte comunicate din vârful buzelor, fără o strategie favorabilă Iaşului, rănit în orgoliul propriu că Dragnea nu-l băga în seamă. Acesta prefera să meargă cu Arsenie la pescuit pește-spadp în Maldive, în loc să-l ia pe Chirica. Dacă îl invita, cred că lua primul avion, nici n-apuca Dragnea să dea prima ordonanţă pe Codul Penal.
Chirica a tăcut jenant de evident când ieşenii îl huiduiau pe Dragnea în Piaţa Unirii şi în faţă la Luceafărul. Primarul stătea prin împrejurimi şi se cerea la o întrevedere. Dragnea l-a ignorat complet. Ce nu se înţelege este că liderul PSD i-a dat un flit total lui Chirica. Nu l-a băgat în seamă, nici măcar nu l-a exclus. N-avea nicio însemnătate. Abia când s-au sculat Firea, Negoiță şi când s-a creat o celulă de disidenţi la vârful PSD, Dragnea a reacţionat şi l-a dat afară pe Chirica, într-un exerciţiu prin care liderul şi-a testat propria putere.
Dacă după alegeri Orban îi spune lui Chirica „mulţumim, nu-ţi dăm nicio funcţie, stai în banca ta", primarul se întoarce imediat în PSD. Nu există ofensă mai mare pentru Mihai Chirica decât recursul la normalitate.
