Ce mă enervează la Afacerea Belina nu este că nu s-a mai făcut - şi nici în viitor n-ar fi avut de gând - complexul turistic care ar fi scos Seaca din foame (cu pensiuni, parc acvatic etc.), ci faptul că Dragnea a interzis total accesul în perimetrul celor 347 ha primite gratuit. Mă dezgustă că pe 4,6 km ai unui braţ al Dunării niciun picior de străin nu mai avea voie să calce şi că acest spaţiu imens era refugiul exclusiv al lui Dragnea şi-al invitaţilor săi. Românii trebuie să vizualizeze reşedinţa de 3.470.000 mp destinată unui singur om, după modelul Pablo Escobar la Medellin.
Am făcut Revelionul, acum câţiva ani, la Zetea, în Harghita, iar principalul obiectiv turistic era o rezervaţie cu cerbi, mufloni şi mistreţi întinsă pe un munte întreg, atenţie, împrejmuit în întregime cu gard electric. Ghidul ne-a spus că proprietatea aparţine unui politician foarte cunoscut, cu reşedinţa în Odorheiu Secuiesc, dar că nu ne poate divulga numele acestuia. L-am bănuit pe Verestoy Attila. Dar muntele acela privat era deschis publicului, grupuri mari de copii se jucau în zăpadă, căprioarele erau domesticite, le puteai hrăni, şi erau chiar un magazin şi un loc de luat masa.
La Belina nimic, teritoriu interzis, Planeta lui Dragnea. Nici măcar un autobuz cu elevi din Alexandria n-a fost primit vreodată ca să înveţe şi ei despre ecosistemul Dunării şi despre speciile de peşti. Un ţinut secret, confiscat mulţimii pentru un singur om.
Realitatea seamănă izbitor cu thriller-ul „Câini”, în care Nea Alecu, cel mai înfiorător personaj negativ pe care l-am văzut vreodată în filmele româneşti, îi omoară pe toţi cei care îi calcă întinsul teritoriu de contrabandă din Deltă. Regizorul Bogdan Mirică a redat perfect partea sadică a oricărui abuz îndreptat împotriva celor mulţi. Persuasiv, neridicând tonul niciodată, Nea Alecu are exact rânjetul lui Dragnea.
Suntem țară bananieră dacă nu ne pasă.
