Acolo dorm, mănâncă şi se spală. Tatăl doarme cu cei doi băieţi mai mari într-un pat. Mama cu fetele şi ceilalţi băieţi, într-un alt pat. Nu au apă, nici curent electric şi nici gaz. Apa o aduc de la o fântână de peste drum. Seara, ca să aibă lumină, aprind o lanternă mică, prinsă de pod.
A crescut într-un centru de plasament
Luminiţa Hanganu are 38 de ani şi de la două luni a crescut în orfelinatul de la Cozmeşti, aproape de Paşcani. A ajuns acolo împreună cu o soră geamănă, după ce mama lor din Deva nu a vrut să aibă grijă de ele. Copilăria şi adolescenţa şi-a petrecut-o în orfelinate despre care nu vrea să mai vorbească. Tocmai de aceea este hotărâtă să-i ţină pe toţii copiii şi să-i crească aşa cum poate. „Eu ştiu ce am tras şi nu voi fi vreodată de acord să-i dau în plasament. De unde am, de unde n-am, îi voi creşte!“, spune hotărâtă Luminiţa.
Când a terminat 11 clase şi a împlinit 18 ani, femeia a venit la Mădârjac împreună cu sora şi cu o altă fată care avea nişte rude în Mădârjac. Aşa a ajuns să-l cunoască pe Costel Andruşcă, în vârstă de 49 de ani, bărbatul cu care se află în concubinaj de mai bine de 18 ani.
Luminiţa şi Costel au zece copii: Alexandru – 16 ani, Cătălin – 13 ani, Daniela – 12 ani, Ilie Sorin – 10 ani, Gabriela – 9 ani, Petrişor – 7 ani, Andrei – 6 ani, Liviu – 3 ani, Camelia – 2 ani şi Narcisa – o lună. Au mai avut un copil care a decedat însă în urmă cu patru ani.
Luminiţa în faţa locuinţei unde îşi duc zilele cei din familia ei
Familie mare, sărăcie lucie
Costel provine şi el dintr-o familie numeroasă, cu 11 copii. Terenul pe care şi-au ridicat cocioaba aparţine părinţilor săi, cu care Luminiţa nu pare a fi în relaţii foarte bune. Evită să vorbească despre aceştia şi spune că doar doi dintre băieţii mai mari trec pe la bunicul lor.
Au aproape 5.000 de metri pătraţi de teren, dar nici urmă de gard. În condiţiile în care Luminiţa are grijă de copii, iar Costel lucrează cu ziua, de-abia reuşesc să cultive nişte porumb şi cartofi, în rest terenul este lăsat pârloagă. „Costel mai lucrează cu ziua prin sat. Mai mult merge la cumătrul meu şi îl ajută. Nu primeşte bani, e plătit în produse“, explică Luminiţa.
Trăiesc din 1.700 lei
Venitul familiei este de aproximativ 1.700 lei, mare parte fiind asigurat din alocaţiile primite pentru copii. „Luăm 640 de lei alocaţie pentru cei opt copii. Celui mic, care pe 6 aprilie face o lună, încă nu i-am făcut actele“, spune Luminiţa. La această sumă se adaugă ajutorul social de 710 lei şi alocaţia de susţinere a familiei de 328 lei. „După ce vor face actele pentru cel mic vor primi încă 200 de lei“, zice Luminiţa Leonte, asistentul social din comună.
„Ne descurcăm şi noi cum putem. Important este să avem ce le da copiilor să mănânce. Le mai luăm câte o haină. Mai sunt oameni din sat care ne ajută. Am mai primit ajutor de la ei. Au fost multe zile în care eu şi soţul nu am mâncat pentru a avea copiii ce să mănânce. De obicei mănâncă fasole şi cartofi. Carne le fac de două-trei ori pe săptămână“, adaugă mama copiilor.
Luminiţa şi nouă dintre copii
Doar Danielei îi place la şcoală
Pentru copiii familiei Andruşcă, şcoala nu prezintă interes prea mare. Daniela pare a fi singura căreia îi place la şcoală şi învaţă bine. „Mie îmi place la şcoală. Matematica şi limba română sunt preferatele mele. La şcoală e frumos pentru că învăţ foarte multe lucruri interesante“, spune, timid, fata tunsă băieţeşte, completată de asistentul social: „Daniela învaţă foarte bine. Toţi merg la şcoală sau la grădiniţă. Şi Gabriela se descurcă destul de bine, dar ea este de-abia în clasa a II-a.“
Alexandru a renunţat la şcoală şi uneori merge la muncă împreună cu tatăl său. „Băieţilor mai mari le place mai mult să muncească. Gabriela mă ajută foarte mult şi cu treburile din casă“, explică Luminiţa.
Nu au văzut vreodată televizor
Neavând curent electric, marea majoritate a copiilor familiei Andruşcă nu ştie ce este ăla televizor. Cei mai norocoşi sunt Alexandru şi Cătălin, care mai merg la bunica şi acolo au ocazia să se uite. „Desene animate ne mai pune doamna la şcoală, la calculator. Eu nu am văzut până acum un televizor!“, spune timidă Gabriela.
Jucării primesc doar de sărbători, de la şcoală, sau când mai trec cei de la organizaţia nonguvernamentală Hope and Homes for Children (HHC).
„În urmă cu vreo două luni au fost doamnele de la HHC şi le-au adus haine, dulciuri şi jucării“, menţionează Luminiţa.
Rechizite şi cărţi primesc în fiecare toamnă de la şcoală, pentru că altfel nu şi-ar putea permite să ţină copii la şcoală şi la grădiniţă.
Visează la o casă
Reprezentanţii HHC intenţionează să ajute familia Andruşcă să îşi ridice o casă cu două camere şi un hol, lângă camera deja existentă. „În luna aprilie am înţeles că va veni prima tranşă de bani din partea celor de la HHC. Va contribui şi Primăria cu o sumă de bani şi sperăm ca până la finele lunii august să fie gata casa“, explică asistentul social. „Va fi mult mai bine dacă vom avea două camere. Nu putem decât spera că iarna următoare vom fi în casă nouă“, zice, plină de speranţă, Luminiţa.
Măsuri contraceptive? „Nu-i place soţului!“
Despre măsuri de contracepţie nu se pune problema. Prezervativul este singura metodă cunoscută, dar aceasta nu este luată în calcul. „Soţului nu-i place!“, spune, vizibil jenată, Luminiţa. „Şi înainte de naşterea ultimului copil, de la Direcţia pentru Protecţia Copilului i s-a propus doamnei să-şi pună sterilet sau să i se lege trompele uterine“, precizează Luminiţa Leonte.
„Mi-au spus cei de la Direcţie, dar nu am avut pe cine să sun acum, când am născut, şi nu am mai făcut nimic...“, afirmă Luminiţa Hanganu.
