Traseul casei
Prezentarea cronologică a faptelor poate uşura înţelegerea speţei. Gheorghe Stejar, bunicul lui Daniel Cazacu (soţul judecătoarei), a dobândit în anul 1976 o casă pe strada Roşcani 32. În 1992, Stejar a vândut casa către Brânduşa şi Ioan Cazacu, părinţii lui Daniel. În 2002, le-a fost reconstituit şi dreptul de proprietate pentru terenul aferent imobilului, pentru o suprafaţă de 217 mp. Tot în 2002, familia Cazacu (socrii judecătoarei) au vândut casa soţilor Maria şi Costachi Brătuleanu, obligându-se, prin contractul de vânzare – cumpărare, că la data expirării termenului de interdicţie prevăzut de lege, respectiv la data de 23 septembrie 2013, „să perfecteze contractul de vânzare – cumpărare cu privire la terenul în suprafaţă de 217 mp, aferent construcţiei”. Aşa era atunci legea, terenul obţinut în baza Legii 18/1991 neputând fi înstrăinat imediat.
Uzucapiune, cuvântul magic
Anii au trecut, iar în 2009, socrii judecătoarei Cazacu (Ioan şi Brânduşa) s-au adresat instanţei de judecată „în constatarea uzucapiunii asupra suprafeţei de 283 mp situată în strada Roşcani”. Cu alte cuvinte, aceştia au susţinut că acest nou teren, aflat lângă cei 217 mp unde se află casă pe care o vânduseră, li se cuvine. Iar de aici, lucrurile se complică. Pentru ca posesia să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesar ca aceasta să fie utilă şi să se întindă pe o perioadă de 30 de ani. Prin utilă se înţelege că este neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Adică, soţii Cazacu au zis că din 1976 şi până în 2009 s-au scurs 33 de ani în care au stăpânit acel teren şi, drept urmare, cum zice legea, au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, Consiliul Local Iaşi şi Municipiul Iaşi.
Pe lângă acest teren de 318 metri pătraţi, obţinut prin uzucapiune, soţii Cerasela şi Daniel Cazacu mai au în imediata vecinătate alţi 217 metri pătraţi
Inventarul neconcordanţelor
Problema 1: În anul 2010, în plin proces, Daniel Cazacu (soţul judecătoarei) a cumpărat drepturile litigioase de la părinţii săi. Deşi le-a luat în nume propriu, dreptul litigios s-a judecat la Judecătoria Iaşi, adică acolo unde soţia, Cerasela, îşi desfăşura activitatea de magistrat când cauza s-a aflat pe rol. „Potrivit art. 1653 Cod Civil (1) sub sancţiunea nulităţii absolute, judecătorii (...) nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea (...) Există practică judiciară care ne arată că soţul unui magistrat de la Focşani a cumpărat drepturi litigioase în raza Curţii de Apel unde activa soţia sa, judecându-se cu societatea Romsilva şi pierzând pe acest temei de drept al cumpărării de drepturi litigioase, ICCJ stabilind în mod clar că, deşi soţia nu este titular al contractului de drepturi litigioase, în lipsa unei convenţii matrimoniale cu privire la modalitatea de dobândire a bunurilor în căsnicie, acestea se bucură de regimul bunurilor dobândite în comun”, se arată într-o plângere înaintată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pe numele Ceraselei Cazacu, în această speţă.
Problema 2: Familia Cazacu a chemat în judecată Statul Român (Ministerul de Finanţe), Consiliul Local şi Primăria. Cei ce au reprezentat Ministerul de Finanţe au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale. Aceştia au afirmat că terenul nu era în proprietatea publică sau privată a statului şi că dreptul de administrare revenea unităţii administrativ teritoriale. Deci, Consiliul Local ar fi avut calitatea procesuală pasivă. Surpriză însă: Municipiul Iaşi şi Consiliul Local au avut o atitudine de non-combat în această speţă.
Problema 3: Instanţa a decis efectuarea unei expertize topo cadastrale. În urma acesteia, expertul a stabilit că suprafaţa de teren era, de fapt, mai mare, adică de 318 mp. Însă, în schiţa ataşată, aşa numita fişă a corpului de proprietate, expertul a trecut proprietatea vecină, casa şi terenul de 217 mp, ca fiind pe numele Ioan şi Brânduşa Cazacu. Dar aceştia nu mai erau proprietari în 2010, căci vânduseră casa în 2002 familiei Brătuleanu.
Problema 4: Martorul e personajul-cheie al poveştii. De fapt, uzucapiunea s-a clădit, în mare, pe declaraţia acestuia. Vasile Rinder, martorul, a spus că el a locuit „în jurul anului 1970” în apropiere de strada Roşcani. Şi că i-a văzut pe membrii familiilor Stejar şi Cazacu folosind terenul şi construcţiile de pe el. Matematic, argumentul cu declaraţia martorului ar sta în picioare. Din 1976 şi până în 2009, data procesului, sunt mai mult decât cei 30 de ani cât era necesar pentru uzucapiune, sunt chiar 33 de ani. Doar că familia Brătuleanu, care a cumpărat casa în 2002 a afirmat că cei din familia Cazacu au plecat după ce au vândut şi n-aveau cum să mai posede neîntrerupt acea parcelă. Adică, admiţând că cei ai lui Cazacu au stat neîntrerupt acolo din 1976 şi până în 2002, înseamnă că au făcut-o timp de 26 de ani şi nu de minimum 30 cum cerea codul. Un alt argument în plus: începând cu anul 2006, Maria Brătuleanu a încheiat cu Primăria Iaşi un contract de folosinţă agricolă pentru 290 mp din acea suprafaţă. Însă, nici Brătuleanu, nici contractul încheiat cu Primăria nu au ajuns în instanţă, în speţa cu uzucapiunea.
Au câştigat terenul
În consecinţă, în 17 iunie 2010, instanţa a respins lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român ca neîntemeiată. În acelaşi timp, judecătoarea a admis acţiunea „aşa cum a fost precizată de reclamanţii Cazacu Daniel şi Cazacu Mădălina Cerasela (...)”. În sentinţă se mai precizează: „constată că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra terenului în suprafaţă de 318 mp situat în Iaşi, str. Roşcani nr. 32; 34”.
Statul Român a făcut recurs, dar doar pentru că Judecătoria i-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale. Adică, cei de la Ministerul de Finanţe au insistat că n-au nicio treabă cu acest teren. Iar la Tribunal, prin sentinţa din 2012, judecătorii le-au dat câştig de cauza şi le-au admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. În rest, nu s-a schimbat nimic, iar terenul de 318 mp a rămas la familia judecătoarei Cazacu. Culmea, familia Brătuleanu, Maria şi Costachi, a plătit impozit pe respectivul teren şi în 2012 şi în 2013 către Primărie, deşi proprietar în acte era familia Cazacu.
Nu le-au mai dat suprafaţa
O altă lovitură a venit pentru familia Brătuleanu în 2013. Când aproape s-a împlinit termenul şi puteau perfecta contractul de vânzare – cumpărare referitor la cei 217 mp aferenţi casei cumpărate, au primit o notificare. Adresa a venit din partea soţilor Ioan şi Brânduşa Cazacu (socrii judecătoarei) care i-au anunţat pe bătrâni: „având în vedere clauza de dezicere înserată în antecontractul (...) prin care ne rezervam dreptul de a refuza perfectarea contractului de vânzare cumpărare, vă înştiinţăm că înţelegem să activăm această clauză contractuală”. Şi i-au invitat la discuţii pe bătrâni. Dar, pe 9 septembrie 2013, Brânduşa şi Ioan Cazacu au vândut cei 217 mp către Cerasela şi Daniel Cazacu. Adică, în loc să ajungă la bătrâni, terenul a ajuns la judecătoare şi la soţul său.
Maria şi Costachi Brătuleanu au doar un drept de superficie pe toată durata existenţei construcţiei. Adică, sunt proprietarii casei pe terenul altei persoane şi au drept de folosinţă asupra acelei parcele. Din 2013 şi până în prezent, soţii Brătuleanu şi soţii Cazacu se războiesc în instanţă şi se reclamă reciproc la instituţii ale statului.
Ciobanu se luptă pentru teren de 16 ani
Păgubit de Filip: „Am acte, dar n-am teren”
Lovitura imobiliară pe care Vasile Filip a dat-o în Copou a făcut şi victime colaterale. Liviu Ciobanu spune că familia sa este singura care deţine acte pentru o parcelă de la intersecţia străzilor Bucur cu Cazărmilor, dar, totuşi, nu a reuşit să intre efectiv în posesia lui. „Ioan Cîşlariu, bunicul soacrei mele, a primit teren acolo în anul 1932. În urma inundaţiilor din Cicoarei, oamenii au fost strămutaţi în Copou. Primarul Petru Bogdan, cel care ulterior a dat şi numele cartierului, a dat fiecărei familii între 200 şi 300 mp. Bunicul soacrei mele a primit cel mai mult, 349 metri pătraţi. Am găsit acte la Arhive”, a declarat Liviu Ciobanu. Acesta susţine că acest teren se află poziţionat chiar în mijlocul proprietăţii de 3.934 mp pe care Filip a obţinut-o prin uzucapiune. „Am un titlu pe 262 mp, dar un pic mai jos şi e suprapunere”, a adăugat Ciobanu. Acesta şi familia sa încearcă să intre în posesia terenului încă din 2002, fără succes însă. „Sunt singurul de-acolo care am acte, dar n-am teren”, a concluzionat Liviu Ciobanu.
Dezvoltatorul Vasile Filip a obţinut aproape 4.000 de mp pătraţi în Copou, invocând uzucapiunea şi cumpărând de la un cetăţean drepturile litigioase. La Judecătorie, cea care i-a dat sentinţa a fost tocmai Cerasela Cazacu.
Dezvoltatorul Filip, luat în colimator de vecini
Proiect cu scandal în Oancea
Omul de afaceri Vasile Filip vrea să ridice un bloc în Oancea. Potrivit Planului Urbanistic Zonal, imobilul va avea două niveluri în subsol, parter, mezanin, 10 etaje şi încă unul tehnic. La proiect va participa şi judecătoarea Cerasela Cazacu, aportul său constând în teren pus la dispoziţie pentru realizarea investiţiei. În schimb, judecătoarea şi soţul său vor primi 25% din viitoarea construcţie şi locuri de parcare.
Zilele trecute, locuitorii din Oancea au protestat împotriva ridicării acestui imobil invocând distrugerea spaţiilor verzi, creşterea traficului auto ce va genera poluare, lipsa studiilor geo şi de însorire. Ieşenii din Oancea au anunţat că vor continua acţiunile, un nou protest fiind anunţat pentru 26 aprilie, ora 17.30.
