Odată instalată angoasa existenţială în mintea sutelor de mii de patroni din domeniul serviciilor, nu-i mai prinzi la urne. Suntem în a opta zi din războiul biologic, a doua zi de stare de urgenţă, dar despre soarta economiei n-a vorbit nimeni de la PNL. Rupţi de realitate, autosuficienți, lasă impresia că ţara e o corabie în derivă, navighează singură în bătaia vântului.
E o lipsă de adecvare specifică politrucilor fără bază politica solidă. Florin Cîțu vorbeşte şi postează bălării, triumful macro-economiei, defilăm pe indicii care îi convin, dobânzi negative, vechea moştenire, omul e într-o permanentă autoadmiraţie.
Ludovic Orban clefăie cu superioritate nişte platitudini de asesor popular, a căpătat, în numai câteva luni, o aroganţă pe care numai Liviu Dragnea o afişa, acum se crede nu doar salvatorul naţiunii, ci şi o Albă-ca-Zăpada a politicii. Orban e într-un balet permanent cu baronii din PNL, îşi savurează propriul joc de putere, lăsându-se linguşit şi urcat artificial pe soclu. Orban a avut de ales între baroni şi români şi a ales baronii.
Klaus Iohannis e pur şi simplu un tip bine intenţionat, dar lipsit complet de putere de anticipare şi de gândire strategică. E un nepriceput salvat de antiteza cu Dragnea.
Lipsa gravă de formă din lotul PNL e profundă, arătând nişte băieţi care au ajuns la Putere fără să aibă calitatea necesară. E o breşă adâncă, la fundamentul ideologic, înlocuit de jocul de glezne şi discurs politicianist. O ilustrează Costel Alexe, ministrul exaltat care se filmează din izolare, un apartament închiriat în Bucureşti cu un living cât un teren de baschet, citind de pe prompter fraze fără înţeles, despre iubire, unire, să stăm alături de el ca fraţii şi să-l votăm. Asta e starea de spirit în PNL: beţie de la un pic de exercitare a Puterii şi mult circ ieftin. Asta aveam şi cu Ponta, dacă ne plăcea, nu mai era cazul să ieşim în stradă după Colectiv.
După o săptămână de acumulare a pierderilor, antreprenorilor nu le comunica nimeni nimic. Ţara nu are conducători, e fără navigatori, care stau izolaţi prin Bucureşti şi ne privesc prin fundul sticlei de whiskey. Milioane de oameni lucrează în IMM-uri. Patronatul e cea mai mică parte a problemei. Cum plăteşti 30 de oameni când ai făcut 150 de lei încasări în ultimele două zile, iar chiria e 5.000 de euro pe lună? Cine le dă soluţia? Nişte măsuri concrete, explicate clar, în cuvinte puţine. Cum opreşti clivajul social între populaţia hărţuită de pandemie şi agenţii economici care se simt sacrificaţi, cu rate neplătite, casele executate silit şi cu toată munca lor de minim 10 ani făcută praf şi pulbere într-o săptămână? Oamenilor le creşte iritarea pentru că nu le vorbeşte nimeni. N-au nicio idee despre ce-i aşteaptă, au deja prima scadență la salarii şi plăți la furnizori. Ce lideri inteligenţi pot asigura unitatea naţiunii în cea mai gravă criză socială de la Al Doilea Război încoace, dar nu cu lozinci, ci cu angajamente ferme, care să aibă logică şi care să dea în cheie prin termene şi cifre?
Am înţeles, de sănătate se ocupă de-acum spitalele, medicii şi asistentele, Orban poate să lipsească o lună. Dacă nu s-a gândit la un pachet de măsuri economico-financiare pe care să-l anunţe imediat, nici să nu se mai întoarcă. În recesiune n-avem nevoie de el. După ce-am îngropat economia, nu mai avem chef să ne dea unul sfaturi la televizor.
