Sat tipic: înapoiat, drum desfundat, case pipernicite, garduri putrezite și toți tinerii plecați. În satul Cucuteni, comuna Lețcani, la un sfert de oră de Iași, ai senzația că intri în preistorie. În afară de niște becuri chioare în casele de chirpici, oamenii trăiesc exact ca acum sute de ani. Merg cu căruța pe drumurile desfundate, copiii umblă despuiați pe ulițe, bătrânii trăiesc de pe o zi pe alta. Nu e un caz special, așa e în mare satul românesc în 2018, fără asfalt, canalizare, gaz, exact ca acum 200 de ani.
Trecerea e bruscă și șocantă. Întâi un crescendo, cu șosea asfaltată, netedă, cu vile cochete, depozite și alte mici afaceri. O așezare rurală europeană de secol XXI. Apoi, în doar câteva sute de metri, ca-n tunelul timpului: te duci cu 100 de ani în urmă. Drum de piatră, case de chirpici, țânci murdari, cu pantalonii rupți în fund. Și un miros puternic de bălegar. Fără canalizare, fără gaz, fără șosele și trotuare. Așa e trecerea din civilizație, centrul comunei Lețcani, către Cucuteni, un sat uitat de lume și de autorități, situat la doar 6-7 kilometri de drumul european.
Reconstituirea perfectă a Evului Mediu la 30 km de Iași: copiii n-au văzut niciodată un televizor. La Mădârjac, cele zece suflete ale Luminiţei şi a lui Costel o duc pe de-o zi pe alta, hrăniţi din ajutoarele de la stat, mila oamenilor şi lucrul cu ziua al tatălui. Locuiesc într-o cameră din paie şi pământ, iar de şcoală este interesată doar una dintre fete. Chinuită prin casele de copii, mama spune că nu-l va da pe niciunul în grija Statului.
Povestea lor o întâlnim în multe sate din România, unde sărăcia nu-i împiedică pe părinţi să-şi umple casa de copii. Este şi cazul familiei Costel Andruşcă şi Luminiţa Hanganu din Mădârjac. Au zece copii şi locuiesc toţi într-o cocioabă de cel mult 15 metri pătraţi: o cameră ridicată din nişte grinzi, leaţuri, paie şi pământ.
Reconstituirea perfectă a Evului Mediu la 30 km de Iași: copiii n-au văzut niciodată un televizor. La Mădârjac, cele zece suflete ale Luminiţei şi a lui Costel o duc pe de-o zi pe alta, hrăniţi din ajutoarele de la stat, mila oamenilor şi lucrul cu ziua al tatălui. Locuiesc într-o cameră din paie şi pământ, iar de şcoală este interesată doar una dintre fete. Chinuită prin casele de copii, mama spune că nu-l va da pe niciunul în grija Statului.
Povestea lor o întâlnim în multe sate din România, unde sărăcia nu-i împiedică pe părinţi să-şi umple casa de copii. Este şi cazul familiei Costel Andruşcă şi Luminiţa Hanganu din Mădârjac. Au zece copii şi locuiesc toţi într-o cocioabă de cel mult 15 metri pătraţi: o cameră ridicată din nişte grinzi, leaţuri, paie şi pământ.
Județul Vaslui înregistrează o explozie de înmatriculări auto în primele opt luni ale acestui an, deși este cel mai sărac din țară, cu cel mai mic produs intern brut pe cap de locuitor și cu rata cea mai mare a șomajului. Practic, numărul mașinilor înregistrate este de peste 1.100 pe lună, aproape dublu față de anul trecut.
Handicap major din chiar primul pas spre alfabetizare: copii care nu vor ajuta niciodată România cu forță de muncă. E un indicator al gradului de sărăcie extremă. 1.650 de minori născuți în 2011 nu apar școlarizați în Clasa Pregătitoare. Sunt cei din cele mai sărace comunități rrome din județ sau o parte dintre cei care au plecat din țară cu părinții, în căutarea unui loc de muncă. Misterul e nedezlegat de autorități. Nici chiar în Păcureț nu-și înscriu copilul la școală. În comune foarte sărace, primarii nici nu-i caută pe cei neînscriși, pentru că școlile sunt neîncăpătoare.
La Iași, în acest moment, se plătesc alocații pentru 9.109 copii de 6 ani, dar înscriși în clasa 0 sunt doar 7.459 de elevi, conform datelor oficiale furnizate de Inspectoratul Școlar Județean. O parte sunt și copii născuți în perioada septembrie-decembrie 2010, dar numărul lor este compensat de cei născuți la sfârșitul anului 2011, care n-au intrat în Clasa Pregătitoare.
Handicap major din chiar primul pas spre alfabetizare: copii care nu vor ajuta niciodată România cu forță de muncă. E un indicator al gradului de sărăcie extremă. 1.650 de minori născuți în 2011 nu apar școlarizați în Clasa Pregătitoare. Sunt cei din cele mai sărace comunități rrome din județ sau o parte dintre cei care au plecat din țară cu părinții, în căutarea unui loc de muncă. Misterul e nedezlegat de autorități. Nici chiar în Păcureț nu-și înscriu copilul la școală. În comune foarte sărace, primarii nici nu-i caută pe cei neînscriși, pentru că școlile sunt neîncăpătoare.
La Iași, în acest moment, se plătesc alocații pentru 9.109 copii de 6 ani, dar înscriși în clasa 0 sunt doar 7.459 de elevi, conform datelor oficiale furnizate de Inspectoratul Școlar Județean. O parte sunt și copii născuți în perioada septembrie-decembrie 2010, dar numărul lor este compensat de cei născuți la sfârșitul anului 2011, care n-au intrat în Clasa Pregătitoare.
Românii din Italia cer Guvernului Tudose să renunţe la „impozitul pe sărăcie", cu referire la ordinul Executivului care prevede amendarea românilor din diaspora pentru lipsa declaraţiei fiscale. Executivului Amendarea unor oameni care poate nici măcar nu vor afla informaţia despre aceste amenzi este „jaf la drumul mare", acuză românii din Peninsulă.
Creşterea economică lăudată de autorităţi aproape că nu se vede în felul în care trăiesc românii. O arată cea mai recentă analiză a Institutului Naţional de Statistică privind condiţiile de viaţă din România.
Unele dintre cele mai sărace primării din judeţul Iaşi, cu un număr record de asistaţi social, îşi recompensează angajaţii cu sejururi costisitoare din punct de vedere financiar. Mii de angajaţi de primării rurale merg în vacanţe, în vârf de sezon, plata sejururilor fiind făcută din bugetele locale. „Acoperirea” legală este că se perfecţionează prin cursuri. Titlurile unuia parcă este desprins din show-urile Divertis: „Managementul timpului, priorităţilor şi stresului”. Se ajunge deseori ca facturile pentru cazare să ajungă la 4.000 -6.000 de lei, la hoteluri de patru stele. Primarii recunosc că este o formă de recompensare din bani publici a angajaţilor. Zeci de funcţionari din Bârnova, Moşna, Gropniţa şi Mironeasa au fost sau urmează să plece la munte sau la mare în astfel de condiţii.
Zeci de funcţionarii publici din cadrul primăriilor din judeţul Iaşi sunt trimişi în fiecare an în concedii de lux, la mare sau la munte, pe banii angajatorului. Sub acoperirea unor cursuri de perfecţionare, angajaţii sunt recompensaţi, după cum recunosc chiar o parte dintre primari, cu vacanţe în care „să îmbine utilul cu plăcutul“. Şi pentru că firmele care organizează aceste cursuri accept acest lucru, mulţi dintre angajaţi plătesc o diferenţă de preţ şi îşi iau şi soţii sau soţiile, în unele cazuri chiar şi copiii în aceste concedii mascate. Pentru şapte nopţi de cazare, bugetele comunelor plătesc deseori câte 1.000 de euro, în timp ce cursurile costă 800-900 de lei.
Unele dintre cele mai sărace primării din judeţul Iaşi, cu un număr record de asistaţi social, îşi recompensează angajaţii cu sejururi costisitoare din punct de vedere financiar. Mii de angajaţi de primării rurale merg în vacanţe, în vârf de sezon, plata sejururilor fiind făcută din bugetele locale. „Acoperirea” legală este că se perfecţionează prin cursuri. Titlurile unuia parcă este desprins din show-urile Divertis: „Managementul timpului, priorităţilor şi stresului”. Se ajunge deseori ca facturile pentru cazare să ajungă la 4.000 -6.000 de lei, la hoteluri de patru stele. Primarii recunosc că este o formă de recompensare din bani publici a angajaţilor. Zeci de funcţionari din Bârnova, Moşna, Gropniţa şi Mironeasa au fost sau urmează să plece la munte sau la mare în astfel de condiţii.
Zeci de funcţionarii publici din cadrul primăriilor din judeţul Iaşi sunt trimişi în fiecare an în concedii de lux, la mare sau la munte, pe banii angajatorului. Sub acoperirea unor cursuri de perfecţionare, angajaţii sunt recompensaţi, după cum recunosc chiar o parte dintre primari, cu vacanţe în care „să îmbine utilul cu plăcutul“. Şi pentru că firmele care organizează aceste cursuri accept acest lucru, mulţi dintre angajaţi plătesc o diferenţă de preţ şi îşi iau şi soţii sau soţiile, în unele cazuri chiar şi copiii în aceste concedii mascate. Pentru şapte nopţi de cazare, bugetele comunelor plătesc deseori câte 1.000 de euro, în timp ce cursurile costă 800-900 de lei.
