Dramele şi sărăcia surdo-muţilor se atenuează în timpul unor întâlniri dintr-un centru care le este destinat. Într-un cămin destinat persoanelor cu deficienţe de auz au loc adevărate „şedinţe matrimoniale”. Un bărbat surd din Iaşi se întâlneşte cu amanta surdă din Focşani. Centrul este destinat activităţilor de socializare.
Într-o vizită incognito făcută de REPORTER DE IAŞI la căminul din strada Sf. Sava nu au fost de găsit decât trei angajaţi şi... zero beneficiari. Deşi programul centrului este de luni până vineri, de la 8 la 16, la muncă nu erau decât coordonatoarea instituţiei şi doi asistenţi sociali. „Toţi beneficiarii sunt la biserică acum, la părintele Mihai de la Sf. Sava”, a spus Alina Ştefan, coordonatoarea centrului.
Dramele şi sărăcia surdo-muţilor se atenuează în timpul unor întâlniri dintr-un centru care le este destinat. Într-un cămin destinat persoanelor cu deficienţe de auz au loc adevărate „şedinţe matrimoniale”. Un bărbat surd din Iaşi se întâlneşte cu amanta surdă din Focşani. Centrul este destinat activităţilor de socializare.
Într-o vizită incognito făcută de REPORTER DE IAŞI la căminul din strada Sf. Sava nu au fost de găsit decât trei angajaţi şi... zero beneficiari. Deşi programul centrului este de luni până vineri, de la 8 la 16, la muncă nu erau decât coordonatoarea instituţiei şi doi asistenţi sociali. „Toţi beneficiarii sunt la biserică acum, la părintele Mihai de la Sf. Sava”, a spus Alina Ştefan, coordonatoarea centrului.
Singurul loc în care se pune preţ pe sărăcie a avut, la un moment dat, perioada lui de glorie. „Bazarul”, cum îi spun autorităţile sau „talciocul”, cum îi spun ce-i ce-l bat cu credinţă, săptămână de săptămână. Locul unde sumele mici, plătite pentru chiţibuşuri, se transformă în existenţa de zi cu zi.
Sub poalele Cetăţuii, duminică de duminică, are loc un ritual ciudat. După tiparul unui flashmob al sărăciei, sute de oameni se aşază tăcuţi în faţa unor celofane sau tarabe ruginite şi se roagă ca-ntr-o Mecca a capitalismului falit. Sacrul şi profanul se întretaie din metru în metru, iar mulţimea se animă odată cu apariţia „profetului” – primul client cu care-şi pot tocmi sărăcia. Este talciocul, un loc în care se întretaie destine şi întâmplări, lucruri şi oameni.
Singurul loc în care se pune preţ pe sărăcie a avut, la un moment dat, perioada lui de glorie. „Bazarul”, cum îi spun autorităţile sau „talciocul”, cum îi spun ce-i ce-l bat cu credinţă, săptămână de săptămână. Locul unde sumele mici, plătite pentru chiţibuşuri, se transformă în existenţa de zi cu zi.
Sub poalele Cetăţuii, duminică de duminică, are loc un ritual ciudat. După tiparul unui flashmob al sărăciei, sute de oameni se aşază tăcuţi în faţa unor celofane sau tarabe ruginite şi se roagă ca-ntr-o Mecca a capitalismului falit. Sacrul şi profanul se întretaie din metru în metru, iar mulţimea se animă odată cu apariţia „profetului” – primul client cu care-şi pot tocmi sărăcia. Este talciocul, un loc în care se întretaie destine şi întâmplări, lucruri şi oameni.
Faptul că viaţa acestor oameni depinde, în fiecare lună, de câteva sute de lei îi face captivi. O poveste care se multiplică de sute de mii de ori, în mii de puncte de pe harta României. Ca aceia din familia Achirei o duc mulţi români: o clasă fără viitor care afectează traiul tuturor, dar mai ales al copiilor lor. Înghesuiţi în câţiva metri pătraţi, împart 1.240 de lei pe lună, iar copiii, când nu fug de-acasă, adună mai mulţi ani de repetenţie decât de şcoală.
După ce treci de Mănăstirea de la Hadâmbu, drumul este din ce în ce mai prost şi la scurt timp ajungi în satul Mironeasa din comuna cu acelaşi nume.
Faptul că viaţa acestor oameni depinde, în fiecare lună, de câteva sute de lei îi face captivi. O poveste care se multiplică de sute de mii de ori, în mii de puncte de pe harta României. Ca aceia din familia Achirei o duc mulţi români: o clasă fără viitor care afectează traiul tuturor, dar mai ales al copiilor lor. Înghesuiţi în câţiva metri pătraţi, împart 1.240 de lei pe lună, iar copiii, când nu fug de-acasă, adună mai mulţi ani de repetenţie decât de şcoală.
După ce treci de Mănăstirea de la Hadâmbu, drumul este din ce în ce mai prost şi la scurt timp ajungi în satul Mironeasa din comuna cu acelaşi nume.
Un contrast imens la 30 de km de Iași: ca să ajungi la bogăția din deal ai de trecut prin sărăcia din vale. Palatele din mănăstire sunt la doi pași de casele din chirpici care n-au baie în casă. Doar ce se construiește acum la mănăstire – noul hotel pentru pelerini – ar fi fost de-ajuns pentru asfaltarea drumului în continuare, din Hadâmbu către Cioca Boca și Mironeasa. Lac cu lebede, țarc cu cerbi și căprioare la 100 de metri de căruțe și chirpici. „Unii stareți sunt mai pricepuți în a gestiona banii”, spun reprezentanții Mitropoliei. Nu există date despre numărul de pelerini care vin anual la Hadâmbu, dar mănăstirea reușește să se dezvolte din donațiile lor. În ultimul kilometru sunt 14 troițe, toate cu sistem de iluminat și cu fundație. Semn că donațiile pentru mănăstire sunt generoase dacă până acolo s-au cheltuit bani serioși.
Puține locuri au un contrast atât de mare pe cât este la Mănăstirea Hadâmbu din comuna ieșeană Mironeasa. La 30 de km de Iași, pe un vârf de deal, este poate locul cel mai liniștit din tot județul. Dar până acolo toate semnele indică un singur lucru: puțina dezvoltare a zonei, asfaltul turnat cu țârâita, semnele palide de civilizație se datorează exclusiv lăcașului de pe deal. Dacă nu ar fi fost acolo, pe deal, localnicii din Hadâmbu nu ar fi văzut vreodată petec de asfalt sau urmă de turist.
Un contrast imens la 30 de km de Iași: ca să ajungi la bogăția din deal ai de trecut prin sărăcia din vale. Palatele din mănăstire sunt la doi pași de casele din chirpici care n-au baie în casă. Doar ce se construiește acum la mănăstire – noul hotel pentru pelerini – ar fi fost de-ajuns pentru asfaltarea drumului în continuare, din Hadâmbu către Cioca Boca și Mironeasa. Lac cu lebede, țarc cu cerbi și căprioare la 100 de metri de căruțe și chirpici. „Unii stareți sunt mai pricepuți în a gestiona banii”, spun reprezentanții Mitropoliei. Nu există date despre numărul de pelerini care vin anual la Hadâmbu, dar mănăstirea reușește să se dezvolte din donațiile lor. În ultimul kilometru sunt 14 troițe, toate cu sistem de iluminat și cu fundație. Semn că donațiile pentru mănăstire sunt generoase dacă până acolo s-au cheltuit bani serioși.
Puține locuri au un contrast atât de mare pe cât este la Mănăstirea Hadâmbu din comuna ieșeană Mironeasa. La 30 de km de Iași, pe un vârf de deal, este poate locul cel mai liniștit din tot județul. Dar până acolo toate semnele indică un singur lucru: puțina dezvoltare a zonei, asfaltul turnat cu țârâita, semnele palide de civilizație se datorează exclusiv lăcașului de pe deal. Dacă nu ar fi fost acolo, pe deal, localnicii din Hadâmbu nu ar fi văzut vreodată petec de asfalt sau urmă de turist.
Vasluienii au cele mai mici salarii din ţară, judeţul aflându-se în coada clasamentului întocmit pe baza valorii salariului mediu net – arată datele Institutului Naţional de Statistică. Codaşe mai sunt Teleorman, Bistriţa-Năsăud, Harghita şi Suceava.
Cu o rată a şomajului ce depăşeşte 11% şi cu o economie locală lipsită de mari angajatori privaţi şi o industrie care să absoarbă forţa de muncă, Vasluiul nu poate avea prea multe şanse atunci când vine vorba despre venituri mai mari pentru populaţie.
Astfel ameninţă soţia unui angajat de la Apavital, mort în octombrie 2013 într-un accident de muncă. Femeia este revoltată de durata anchetei procurorilor. Reuşeşte cu greu să-şi îngrijească fata şi băiatul, iar fostul angajator al soţului a refuzat să o ajute. O maşină a căzut peste Ilie Onuţu în timp ce săpa într-o groapă de pe Bd. Tudor Vladimirescu. Unul dintre „cancerele” justiţiei din România: expertizele din dosarele de malpraxis şi de ucidere din culpă.
Au trecut mai bine de trei ani şi jumătate de când Ilie Onuţu, care avea 44 de ani, a decedat în timp ce săpa în carosabilul de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu la o intervenţie a Apavital. Moartea l-a surprins aplecat, neştiind ce i se întâmplă: o maşină s-a prăvălit peste dânsul, strivindu-l.
