Gabriel Gachi
Transportul public ieșean și fantoma Partidului Comunist
Ieri, ajung la Podu de Piatră, să dau ceva unui prieten. Aştepta autobuzul 30B, se ducea la ERA. „Fac cumpărături cu nevastă-mea."
„Cât stai în staţie?", întreb eu pe toată lumea, pentru că de câteva ori am vrut să iau tramvaiul, dar mi-am pierdut răbdarea după 10-15 minute, şi fac acest sondaj spontan pentru a mă edifica asupra transportului. „Jumătate de oră, de fiecare dată. Ai timp să bei o bere", îmi spune el resemnat, ca un om peste care au trecut mulţi ani de aşteptat în staţii şi s-a obişnuit cu situaţia.
Cazul Racoveanu și fenomenul SEAP în România
SEAP a ajuns alibiul perfect pentru contractele servite. Înainte, cei care evitau achiziţiile pe SEAP se acuzau singuri, deoarece obturau accesul publicului, dar tocmai acest lucru scotea în evidenţă interesele oneroase. Acum, aranjamentele se fac pe față, cu justificarea: „Am urcat achiziţia pe SEAP, am ales oferta conform legii". E o oficializare a unui mod de a fura cu legea în mână, demolând concurența liberă.
Cazul Racoveanu, definitoriu pentru fenomenul SEAP în România
SEAP a ajuns alibiul perfect pentru contractele servite. Înainte, cei care evitau achiziţiile pe SEAP se acuzau singuri, deoarece obturau accesul publicului, dar tocmai acest lucru scotea în evidenţă interesele oneroase. Acum, aranjamentele se fac pe față, cu justificarea: „Am urcat achiziţia pe SEAP, am ales oferta conform legii". E o oficializare a unui mod de a fura cu legea în mână, demolând concurența liberă.
Un sindrom provincial: nu adevărul e incomod, ci presa e duşmănoasă
Incursiunile REPORTER DE IAŞI în adăpostul din Poitiers l-au scos din birou şi pe Avocatul Poporului. Carla Cozma a plecat de-acolo îngrozită. „Nu-mi imaginam", „şocant", „inuman" - sunt cuvintele ei .
Umilința de ieri: Tot Iașul e pus la colț de București, nu Chirica
Ştiţi: Mihai Chirica a stat la balcon, iar Gabi Firea la prezidiu în cadrul şedinţei solemne a Parlamentului dedicată Iaşului.
De ce s-a mai dus acolo primarul Iașului, de ce a mai intrat în sală? De ce nu s-a revoltat împotriva acestei umilinţe?
Umilința de ieri: Tot Iașul e pus la colț de București, nu Mihai Chirica
Ştiţi: Mihai Chirica a stat la balcon, iar Gabi Firea la prezidiu în cadrul şedinţei solemne a Parlamentului dedicată Iaşului.
De ce s-a mai dus acolo primarul Iașului, de ce a mai intrat în sală? De ce nu s-a revoltat împotriva acestei umilinţe?
Ce se ascunde în spatele reorganizării EcoPiața
Reorganizarea EcoPiața e o reglare de conturi între două grupări mafiote. Stărică este restructurat, nu dat afară, pentru că a rămas în relaţii cordiale cu gruparea Popa-Nichita. Dacă îl concediau, trebuiau să-i plătească despăgubiri în Justiţie.
Moldova, trădată de tribul „conducător" ca într-o țară africană
Avem deja România în două viteze. În ritmul acesta, în 10 ani vom fi două Românii. O semilună întoarsă cu faţa spre Europa centrală, cuprinzând sudul şi vestul ţării şi lăsând spatele Carpaţilor în bătaia vântului din Est.
Diferenţa de salarii se va adânci. Decalajul investiţiilor directe va fi uriaş. Deceniul acesta e decisiv. Acum, pe perioada de creştere, ruperea ritmurilor de dezvoltare se va simţi imediat. De la un an la altul. Paradoxal, deşi propovăduim centralismul ca garant al unităţii naţionale, toate politicile din ultimii 25 de ani au fost în realitate influenţate arbitrar de criterii regionaliste. Băcăuanii şi-au privit interesul propriu circa 15 ani, au urmat clujenii, apoi gorjenii şi restul oltenilor, dobrogenii şi-au pus oameni-cheie în ministerele economice, dispreţuind făţiş celelalte regiuni, iar bucureştenii n-au privit niciodată mai departe de Băneasa şi Pipera.
Moldova, trădată de tribul „conducător" ca într-o țară africană
Vreți salarii? Tăiați două treimi din numărul primăriilor
Olguța e o fată simplă, pornită de jos în viaţă, care chiar crede în victoria proletariatului în lume şi care îşi joacă rolul de activistă ca pe vremea colectivizării. „Facem o lume mai bună, să trăim mai bine, poporul obidit...", asta înţelege ea prin mărirea salariilor în administraţie. Prin capul Olguței trec gânduri puţine, idei fixe, în raiduri scurte de la o ureche la alta şi totul se reduce la lupta de clasă: moarte chiaburilor, trăiască muncitorimea.
Olguța e o propagandistă feroce, fără nimic în creier, ca o căţea care moare cu dinţii încleştaţi de gâtul duşmanului.
