Oamenii asociau solstițiul de vară cu florile, care sunt în plină înflorire în această perioadă a anului. Unele dintre florile tipice care simbolizează solstițiul de vară includ floarea-soarelui, trandafirii, lavanda și mușețelul.
Conform definiției astronomice, începutul verii cade la solstițiul de vară. În emisfera nordică, este solstițiul din iunie; la sud de ecuator, este solstițiul din decembrie.
Solstițiul de vară 2023 este pe 21 iunie, la ora 17:57. În ceea ce privește lumina zilei, această zi este cu 6 ore și 42 de minute mai lungă decât solstițiul de iarnă din decembrie.
Meteorologii folosesc o metodă diferită de definire a primei zile de vară. Și, în unele țări, începutul anotimpurilor este determinat de temperaturile medii, mai degrabă decât de date fixe sau de evenimente astronomice.
Vara astronomică începe la solstițiul de vară, care este cea mai lungă zi din an. Acest lucru înseamnă că zilele se scurtează în timpul verii - foarte încet la început, dar la intervale zilnice din ce în ce mai mari pe măsură ce se apropie echinocțiul din septembrie, anunțând începutul toamnei.
Locațiile mai apropiate de poli se confruntă cu diferențe mai mari în ceea ce privește durata zilei pe parcursul anului, astfel că zilele de vară sunt mai lungi acolo. În Toronto, cea mai lungă zi durează puțin peste 15 ore și 26 de minute; în Miami, la aproximativ 2.000 de kilometri mai la sud, aceasta durează aproximativ 13 ore și 45 de minute.
Locurile din interiorul cercurilor polare experimentează Soarele de la miezul nopții sau ziua polară în timpul întregului sezon estival sau a unei părți din acesta, când Soarele nu apune deloc.
Deși orele de lumină scad în timpul lunilor de vară, temperaturile continuă să crească în majoritatea regiunilor. Acest lucru se datorează faptului că este nevoie de timp pentru ca Pământul să se răcească, un efect cunoscut sub numele de decalaj sezonier, scrie timeanddate.
Ziua Soarelui
În 2023, Ziua Soarelui este pe 21 iunie.
Începutul verii și solstițiul de vară sunt sărbătorite în culturile și religiile din întreaga lume prin diverse tradiții, sărbători și festivaluri.
În emisfera nordică, vara astronomică și meteorologică se desfășoară din iunie până în septembrie. La sud de ecuator, ea începe în decembrie și se termină în martie.
Lunile de vară nordice sunt: iunie, iulie, august, septembrie.
Lunile de vară sudice sunt decembrie, ianuarie, februarie, martie.
Pământul nu se deplasează cu o viteză constantă pe orbita sa eliptică, astfel încât anotimpurile nu au o durată egală. În medie, vara durează 93,6 zile în emisfera nordică și 89,0 zile în emisfera sudică.
Din cauza axei înclinate a Pământului, Soarele nu răsare și apune în aceleași locuri la orizont în fiecare dimineață și seară; pozițiile sale de răsărit și apus se deplasează spre nord sau spre sud pe cer pe măsură ce Pământul se deplasează în jurul Soarelui de-a lungul anului.
De asemenea, traiectoria Soarelui pe cer devine mai înaltă sau mai joasă de-a lungul anului.
Solstițiul din iunie este semnificativ deoarece în acest moment Soarele atinge cel mai nordic punct de pe cer , iar pentru o scurtă perioadă de timp traiectoria Soarelui nu se schimbă.
După solstițiu, Soarele pare să inverseze cursul și să se întoarcă în direcția opusă.
Mișcarea la care se face referire aici este traiectoria aparentă a Soarelui atunci când se privește poziția sa pe cer la aceeași oră în fiecare zi, de exemplu, la prânz.
De-a lungul anului, traiectoria sa formează un fel de cifră opt aplatizată, numită analemă. Desigur, Soarele în sine nu se mișcă (cu excepția cazului în care se ia în considerare orbita sa în jurul galaxiei Calea Lactee); în schimb, această schimbare de poziție pe cer pe care noi, pe Pământ, o observăm este cauzată de înclinarea axei Pământului în timp ce acesta orbitează în jurul Soarelui, precum și de orbita eliptică, mai degrabă decât circulară, a Pământului.
Ritualuri de solstițiul de vară
Cea mai lungă zi a fost marcată în diferite moduri de-a lungul anilor și are propriile obiceiuri. Unele se bazează pe nevoi practice. Altele își au originea în credințe spirituale și superstițioase.
Focuri de tabără
Aprinderea și săritul peste focuri de tabără în ajunul solstițiului de vară datează din obiceiurile păgâne precreștine. Se credea că astfel se țineau demonii la distanță și aduceau noroc îndrăgostiților.
Obiceiuri vikinge
Solstițiul era deosebit de important în comunitățile nordice, unde schimbările sezoniere ale luminii solare sunt dramatice. Vikingii se foloseau de zilele lungi pentru a-și maximiza productivitatea prin vânătoare, rezolvarea disputelor și efectuarea de raiduri.
Sărbătorile creștine
După înființarea Bisericii Creștine, sărbătorile solstițiului au fost combinate cu Ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În secolul al XIX-lea, creștinii au folosit Ziua Sfântului Ioan pentru a pune în scenă botezurile copiilor care au murit ca „păgâni".
Curiozități despre solstițiul de vară
Solstițiul de vară este un fenomen captivant și foarte interesant. În vremuri demult apuse, oamenii găseau tot felul de semnificații și aveau multe credințe despre această zi. Iată câteva curiozități despre solstițiul de vară:
Cuvântul solstițiu se bazează pe cuvintele latine "sol" (soare) și "stitium" (liniștit sau oprit). Solstițiul de vară este o observație bazată pe astronomie, marcând momentul în care soarele parcurge cel mai lung drum pe cer. Această călătorie oferă zilei cea mai multă lumină naturală din an și a fost în centrul sărbătorilor culturilor din întreaga lume - chiar dacă asta înseamnă că nu toate sărbătoresc în aceeași zi.
În emisfera nordică, cea mai lungă zi (sau solstițiul de vară) este marcată pe 20 sau 21 iunie iar în emisfera sudică, aceasta are loc pe 21 sau 22 decembrie. Solstițiul marchează, de asemenea, începutul sezonului de vară, care continuă până la echinocțiul de toamnă, care marchează sosirea toamnei.
Grecii antici organizau un festival anual de vară, Kronia, pentru a-l sărbători pe Cronos, zeul agriculturii. Această petrecere a relaxat regulile sociale, sclavii având voie să ia masa cu stăpânii lor, ceea ce a dus la o sărbătoare haotică în timpul căreia nu s-a făcut mare lucru. Vechii romani marcau sosirea solstițiului de vară cu Vestalia, în cinstea zeiței căminului.
În Grecia antică, solstițiul de vară era considerat atât începutul noului an, cât și numărătoarea inversă de o lună până la Jocurile Olimpice.
Solstițiul de vară a purtat diferite denumiri în diferite culturi de-a lungul istoriei. Este cunoscut sub numele de Midsummer în nordul Europei, Litha de către wiccani, iar unele biserici creștine folosesc solstițiul pentru a comemora nașterea lui Ioan Botezătorul.
Sărbătoarea solstițiului de vară în Scandinavia este o sărbătoare națională, a doua ca popularitate după Crăciun. Mâncarea joacă un rol important, cartofii, heringul sau peștele afumat, fructele proaspete și poate rachiul sau berea (pentru adulți) alcătuind o masă tradițională. În Suedia, unde festivalul solstițiului se numeșteMidsommar, casele sunt decorate cu coroane de flori.
Se spune că solstițiul este un moment de vindecare. Având mai multă lumină la dispoziție, se presupune că suntem mai conștienți și mai prezenți și, la fel cum plantele încep să prindă viață odată cu vremea mai caldă, și noi putem crește și ne putem vindeca.
Sursa: Știrile PRO TV
