„Statia de tramvai din Piața Unirii, Oradea. Cu spații de așteptare în forme semicirculare, aerisită și modernă, e un unicat. E una dintre cele 56 de stații acoperite ale urbei. O treime dintre tramvaiele moderne din țară circula în Oradea, 10 dintre ele fiind Siemens. Cu 4 mil euro, din fonduri europene, au construit un depou modern pe care l-au dotat cu aparatura de întreținere a noilor tramvaie reducând substanțial costurile. Cu alte 4 mil euro, tot din fonduri europene, Primăria Oradea a reabilitat vechiul centru al orașului transformându-l într-un spațiu cu aspect european. Arhitectura clădirilor, spațiile verzi, cromatica pavajului în nuanțe de alb, bej și cărămiziu, lucrat de pietrari italieni, iluminatul ambiental, mobilierul urban cu elemente specifice Oradei, toate dau un aer occidental orașului de pe Criș”, scrie ieșeanca Rodica Bârzu pe pagina sa de Facebook.
La polul opus, Iașul. Mulți ilocalnici care călătoresc cu tramvaiul se întreabă zilnic de ce vibrează și zdrăngăne cu un nivel de zgomot ce provoacă disconfort. Avem 130 de tramvaie, second-hand, sosite în țară în stare perfectă, care au intrat în exploatare la vechea RATP și, după câteva luni, au devenit ruine.
Nu doar tramvaiele sunt second hand. Și întreținerea este de „mâna a doua”. Povestea zăngănitului înfiorător pleacă de la calitatea infrastructurii, chiar și a celei noi, și de la nivelul de investiții. Mecanicii din Depou, foștii și actualii vatmani spun că liniile noi nu sunt șlefuite după instalare.
