„O femeie stă închisă în podul unei case de 2 ani jumate, într-o cămeruță de câțiva metri pătrați. Urina și-o strânge în sticle de plastic, iar celelalte nevoi și le face în pungi. Alături de ea 3 câini. Nici ei n-au coborât din pod de vreo trei ani. Tot acolo își fac și ei nevoile.
Nu se întâmplă în Africa, nici în zonele bombardate ale Ucrainei. Ci în județul nostru Suceava, comuna Șaru Dornei, satul Dănești. În mijlocul comunității și al civilizației. În inima Bucovinei. O poveste tulburătoare despre oamenii și animalele de printre noi care au nevoie de ajutor. Și despre autoritățile competente care au eșuat să-și aplice propria legislație, autorități obligate și plătite din bani publici pentru a-și face treaba, pentru ajuta acești oameni neputincioși.
Pe scurt. Poliția Animalelor din cadrul IPJ Suceava a primit o sesizare despre situația acestor câini ținuți practic prizonieri în podul unei case. Ne-am deplasat acolo împreună, am constatat dezastrul la care eram părtași, s-au emis urgent ordine de plasare în adăpost, au ajuns în grija asociației noastre. Problema animalelor a fost rezolvată, câinii sunt bine, doar sălbăticiți, ne vom ocupa de ei.
Rămâne nerezolvată însă problema oamenilor. A acestei femei. Este de departe cel mai revoltător caz de degradare umană pe care l-am întâlnit în decursul anilor. Nu vă putem descrie și nu vă puteți imagina șocul pe care l-am trăit când am reușit să deschidem ușa încăperii. Fecale și urină adunate de 3 ani, jeg, viermi, boală, miros, hoit, geamuri bătute în cuie. Mintea și creierul nostru nu au putut procesa ceea ce aveam în fața ochilor. Am vomat, apoi ne-am băgat în nas șervețele umede și am respirat doar pe gură. Iar aici trăiește o femeie. Un om. Fără toaletă, fără apă, fără aer.
Autoritățile locale cunosc cazul.
Revoltător este faptul că femeia fusese internată la Câmpulung cu ceva timp în urmă. Apoi externată, drept aptă să-și poarte singură de grijă. Nu, această femeie nu-și poate purta de grijă. Trăiește într-o altă lume, într-o relație dereglată cu ea însăși, rătăcită de propriul suflet. Așteptăm ce? Să moară un om?! De ce nu urmărește nimeni aceste cazuri? De ce nu sunt urmăriți pacienții externați? Sunt totuși niște oameni cu probleme comportamentale!
Are doi copii, casa este a concubinului. Practic una dintre fete a făcut sesizare către Poliția Animalelor - căci cei trei câini sălbăticiți păzeau femeia în pod și nu exista cale de acces la ea. Fata a sperat că dacă vine ‘statul’ să ajute animalele, cumva îi vor ajuta și mama. Tot fiica ne-a povestit că, cândva demult, ceva autorități au venit să facă o anchetă și au văruit o cameră de jos a casei. Bun și varul.
Poliția Animalelor și-a făcut treaba. Și a fost nevoie doar o singură sesizare, căci la Suceava acești oameni își fac munca cu răspundere, ținem mereu aproape cu ei, ne sfătuim, mergem în teren, ajutăm.
Însă există alte instituții ale statului care TREBUIE să ajute OAMENII! Noi nu avem competență, nici timp, nici voie! Sperăm că pe această cale cineva să se autosesizeze și să ajute acest Om! Serviciile sociale ale primăriei unde sunt? La sat nu există? Cereți sprijin mai sus, ierarhic! La comună! La județ! Căci în fața unor astfel de imagini - absolut nimeni nu trebuie să rămâne indiferent! Iar să știi de acest caz, să auzi și să nu faci nimic - te face părtaș, complice și la fel de vinovat!
Pozele sunt făcute cu acordul familiei”, scriu reprezentanții asociației pe pagina de socializare.
Foto: Facebook/Asociația „Casa lui Patrocle”
Ei revin cu un update în urma comentariilor:
„Citim sutele de comentarii si suntem datori sa facem un update. Parerile sunt impartite, vina acestei situatii fiind aruncata pe familia femeii, copii, concubin, serviciul social sau pe sistemul in sine.
Ca sa ne lamurim, lasam aici mesajul primit din partea unei colege de liceu a uneia dintre fetele doamnei:
‘Doamna are 2 fete și un baiat, fata mare a plecat de mult de acasă, fata mica a fost mult timp plecata în străinătate dar mereu cu speranța că poate să rezolve problema într-un fel, ea trimițandu-i bani fratelui și mamei sale. Din ce mi-a povestit fata acum vreo 2 ani când a fost în Germania, ea a încercat de mai multe ori sa vorbească cu mama ei, sa o ajute dar nici cu forța nu putea face ceva. De ani de zile copii doamnei au fost nevoiți sa se descurce singuri deoarece mama lor a întrat în depresie după ce concubinul a părăsit-o. Copii nu stau în aceeași casa, lângă casa exista o anexa pe care au aranjat-o cât de cat sa poată locui în condiții minime și măcar sa nu ii ploua. Privind lucrurile altfel, copiii neavând o baza, un sprijin și o îndrumare au fost legați de mâini și de picioare. Acum sunt copii mari și au reușit sa facă un mare pas spre ajutarea mamei lor prin politia animalelor. Cel mai șocant este ca multă lume știe de situația lor de ani de zile dar nu s-a implicat nimeni, iar copii neavând putere - nu puteau face mare lucru sau poate au încercat dar nu i-a băgat nimeni în seama. Tot ce am scris aici am auzit cu urechile mele de la fata doamnei, noi fiind acum ani în urma colege la liceu .Toată lumea are o vina.’
Consideram ca da, toata lumea are o vina.Si familia, si sistemul, si comunitatea din jur. Vorbim despre un om care nu se mai poate ajuta singur. Judecam copiii care nu au luptat deajuns. Poate au luptat, cu morile de vant. De ce in Romania trebuie sa lupti pentru ca statul sa-si faca datoria? Intr-un stat functional, normalitatea inseamna sa anunti, atat. Iar despre situatia lor se stie”.
