Filarmonica a fost printre cele mai serioase instituţii culturale ale Iaşului, de un nivel artistic mult peste orchestra Operei şi, mulţi ani, peste Teatrul Naţional. De 10 ani, această orchestră nu mai are sală.
Clădirea degradată din centrul Iaşului, cu faţada comunistă, acoperită mult timp cu reclama la guma de mestecat, poate fi modernizată, la standardele secolului XXI, cu fonduri europene. Pe care le poate accesa Consiliul Judeţean. Preluarea se poate face printr-o lege din 2017. Până aici, cadrul formal.
Informal stăm aşa:
Filarmonica vrea să aibă o sală pentru un spectacol pe săptămână. Pe care, pe timpuri, îl susţinea vineri seara. Un singur spectacol. Toate repetiţiile s-ar face în actualul amplasament, aflat şi el într-un proces de reabilitare.
Toată studenţimea poate folosi cluburile de la Casa Studenţilor ca şi până acum.
Am urmărit expunerea primarului, astăzi (n.r.: marți, 24 septembrie), s-a ambalat patetic, timp de 15 minute, a trecut prin istoria României, o manipulare dezgustătoare. Chirica este în acest moment un mic Mussolini. Tiradele sale mistifică totul, reconstruiesc realitatea.
Ateneul Iaşi are o activitate febrilă. Apreutesei e în sine un hedonist, cu accente paranoice, dar e un tip extrem de activ, care trăieşte fiecare clipă pentru a performa. Uitaţi-vă pe programul Ateneului, păcătuieşte prin expunerea excesivă a unor proiecte mărunte, dar acolo există viaţă, există act cultural, care se transpune, în primul rând, prin venituri din bilete tăiate la intrare.
Şi uitaţi-vă apoi pe programul Casei Studenţilor. „Vezi calendar": Error 404. Oops!. Pe site-ul „Spectacole Iaşi”, din octombrie până la Crăciun sunt doar patru evenimente la Casa Studenţilor, toate de import, dintre care unul este un concert cu trupa de manele Azur. Dacă vreţi bilet, cântă pe 13 noiembrie.
Teatrul Ludic, găzduit la Casa Studenţilor, e în dezintegrare, deşi toată adolescența mea mergeam la piesele din fiecare duminică dimineaţa. Era ca un metronom. A murit Aurel Luca, iar politrucii de la şefia instituţiei au rupt echipa în două tabere, intervenind în numirea unui nou conducător. Acum s-a rebranduit, se cheamă Teatrul XL, eram să citesc XXX, o infamie, renunţându-se la cea mai frumoasă denumire de trupă teatrală din România.
Şi dacă apeşi pe programul Teatrului XL, altă surpriză: pagina nu există. Nu montează nimic. Pe site-ul CCS, trupa ne trimite să-i vedem programul pe pagina de FB, dar care nu există: „indisponibilă momentan".
Pe lângă cele patru spectacole în trei luni de la Casa Studenţilor, Filarmonica vrea să mai ocupe o seară pe săptămână. Atât.
Şi nici măcar această clădire nu va fi proiectul lui Maricel Popa. Va fi a viitoarei conduceri politice, Dumnezeu cu mila, să vedem ce ne-o mai aştepta, că până acum la Iaşi am tot avut parte de lideri unul şi unul.
Mihai Chirica vorbeşte despre patrimoniul cultural nefăcând nimic cu Muzeul Municipal în trei ani şi având bani în prostie. Mihai Chirica a luat Cinema Republica, l-a redenumit Trianon, total distopic, şi l-a lăsat să se prăbuşească. Simbol al falsificării totale a prezentului, Chirica a acoperit cinematograful cu un banner de 100 mp pe care scrie „Iaşi - Capitala Renaşterii Naţionale" şi asta a fost tot. De s-ar prăbuşi mai repede. De pe clădire cad cărămizi, le mături săptămânal, iar pe acoperiş creşte vegetaţie spontană, unii arbuşti sunt buni de pus pe foc.
Problema este una de maturitate a deciziei: lăsăm Iaşul pe mâna lui Chirica, Harabagiu, Iacoban şi Aivănoaei sau ne apucăm de nişte proiecte serioase? Lăsăm nişte afarfici să tropăie pe patrimoniul public, împărţindu-şi ciubucul şi asaltându-ne cu toate gurile de tun mediatice, sau ne raportăm la nişte valori consacrate, care construiesc temeinic? Îl vreţi pe Harabagiu sau o Filarmonică în deplinătatea valorii sale artistice? Trebuie scuturate crengile: nişte guguştiuci s-au cocoţat în copac şi nu se mai lasă daţi jos de-acolo.
